Trenul vieții

În trenul vieții, fiecare am urcat
Călătorind mereu pe-acest pământ;
Și-am colindat ani după ani la rând
Prin văi, pe stânci, pe apă sau uscat.
În anumite puncte, am văzut marcaje
Iar pe alocuri chiar și intersecții;
Intimitate pentru suflet, și reflecții
Momente-n care-am deslușit mesaje.
De unele ținut-am poate, seama
Pe altele le-am ignorat;
Și-asa pe căi străine-am apucat,
Acolo-n ierni, ne-a nins cu geruri, teama.
Am înțeles posibil, doar într-un târziu,
După nenumărate și acerbe întrebări;
După cumplite, dureroase remușcări
Că alergat-am pe un drum pustiu.
Dar și acolo, îngerii luminii,
Cu aripi dalbe, poleite cu argint
Cu blândă adiere și alint
Ne-au scos din suflet, sângerând, toți spinii.
Ne-au pansat rănile din trup, cu drag,
Si din abis ne-au ridicat piciorul
Ne-au oferit cu bunătate, ajutorul,
Si ne-au adus iar primavara-n prag.
Doar unii dintre noi, am înțeles
Altii, din nou prinși în capcane, au uitat
Tot ajutorul binecuvântat
Spre alte drumuri interzise, au purces.
Acolo, intalnitu-s-au cu moartea vieții
Ce poate, intr-o neputință s-a-ntrupat
Si ca o pânză de paianjen, a sperat
Să-si teasa disperarea tinereții.
Dar valea-aceea nu-i decat o umbră,
În care daca strigi spre cer
Îl vei aduce chiar pe Domnul, în ungher
Ca vindecarea-n râuri să îți curgă.
Apoi cu Mână Tare și cu Braț Puternic,
Să te ridice va voi, spre mântuire
Să poți gusta, chiar si aici, din fericire
Și să rostești senin, cuvântul :” veșnic”!
Căci moartea nu-i decât doar, o mirare
Ce se-odihneste ca un vas pierdut in port
Dar nu uita, tu ai deja, alt pașaport
Spre-mparatia care moarte n-are!

Viviana Moise

Sursa: ciresarii

Check Also

Adu-ti aminte

Eu alergam cu truda inainte In rand cu tot torentul omenesc Dar ai strigat din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *