Durerea – de ce este inevitabilă?

„Dumnezeu nu-Și arată lucrarea în termini abstracți. El preferă concretul, și asta înseamnă că, la finalul vieții, inimii voastre i se va întâmpla unul dintre următoarele trei lucruri: se va împietri, va fi zdrobită sau va fi înmuiată. Nimeni nu scapă. Inima voastră fie va deveni aspră și insensibilă, fie va fi zdrobită sub greutatea dezamăgirii, fie va deveni moale prin aceleași lucruri care fac și inima lui Dumnezeu să fie moale.
Inima lui Dumnezeu este o inimă căreia îi pasă. După cum ne amintește scriitorul Epistolei către evrei, neputințele noastre Îl ating profund pe Dumnezeu (vezi Evrei 2:14-18; 4:14; 5:3).
Eu cred că acest lucru explică de ce Biblia îl numește pe regele David „un om după inima lui Dumnezeu”. Ea folosește această descriere nu pentru că el ar fi dus o viață perfectă (Scripturile arată foarte clar că nu așa au stat lucrurile), ci pentru că Dumnezeu îl putea atinge în mijlocul eșecurilor și tragediilor lui. Când a fost înfruntat de profet, acest „dulce cântăreț al lui Israel” a avut o inimă suficient de moale ca să vadă că el și nu altcineva comisese păcatul adulterului și al crimei.
Dumnezeu, Marele Țesător, îi caută pe cei cu inima moale astfel încât să-Și poată pune amprenta asupra lor. Durerile și dezamăgirile voastre fac parte din acest model, ca să vă modeleze inima și modul în care simțiți realitatea. Durerile prin care treceți intotdeauna vă vor modela. Nu există o altă cale.
Un verset fascinant ne spune că Însuși Autorul mântuirii noastre a fost făcut desăvârșit „prin suferințe” (Evrei 2:10). De multe ori am cugetat la textul acesta. Cum este desăvârșit Cineva care este deja perfect? (…) Am ajuns la concluzia că, în timp ce unele desăvârșiri nu se pot schimba de-a lungul întregii veșnicii, altele sunt îmbogățite de timp, nu doar pentru cel care dovedește că le are, ci, mai important, pentru împlinirea celui care este martorul lor. (…) Iov avea deja un caracter integru, dar în eforturile lui observăm cum se poartă o persoană integră în mijlocul tragediei. Acesta este modul prin care este arătată lucrarea lui Dumnezeu.
Așadar, perfecțiunea nu reprezintă o schimbare în partea esențială a caracterului, ci finalizarea unui curs. Exact asta trebuie să fi vrut Isus să spună când i-a încurajat pe ucenicii Lui și pe noi să fim „desăvârșiți”, așa cum Tatăl nostru din ceruri este desăvârșit (Matei 5:48). Nu putem fi niciodată ca Dumnezeu, dar putem duce la capăt sarcina pe care ne-o da El. Isus a demonstrat că cea mai bună cale de a atinge scopul dorit de Dumnezeu este ca întotdeauna să ascultăm voia Tatălui, chiar și atunci când El pare distant.
(…) Numai dacă sunteți dispuși să vă rugați sincer ca voia lui Dumnezeu să se facă și sunteți dispuși să duceți viață care v-a fost orânduita, veți vedea perspectiva lui Dumnezeu prin ferestrele pe care le-a pus în viața voastră. Nu puteți trăi întotdeauna pe vârful muntelui, dar când umblați prin vale, amintirea imaginii de pe munte vă va susține și vă va da puterea să mergeți mai departe.
(…) O inimă aflată în strânsă comuniune cu Dumnezeu vă ajută să treceți prin durere, dincolo de puterea unor simple cuvinte.”
Ravi Zacharias, „Marele Țesător”

Sursa: Ekklesia Arad