Home / Familie / Noblețea rolului de a fi MAMA

Noblețea rolului de a fi MAMA

”Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată de la El. Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei!” Psalm 127:3-5

Dumnezeu a rânduit restaurarea femeii din statutul de non-grata dobândit în urma căderii în păcat prin actul minunat al nașterii. Împlinirea deplină pentru o femeie se desăvârșește odată ce devine mamă. Nimic nu se compară cu acest rol sfânt pe care Domnul i-l oferă unei soții credincioase. Când află pentru prima oară că este însărcinată, o învăluie un sentiment de bucurie nemaitrăit până atunci, o emoție specială și un entuziasm proaspăt care precede un capitol cu totul nou în viața ei. Deasupra tuturor se așterne un sentiment de teamă sfântă, pentru că începe să pășească pe o potecă despre care până atunci doar a auzit, a văzut sau a citit, fără s-o poată însă explora personal.

Sunt multe de spus despre copii, despre rolul de mamă, despre metodele cele mai eficiente de creștere și educare ale unui copil, iar o femeie credincioasă cu ani de experiență în acest domeniu este cea mai în măsură să ofere o multitudine de sfaturi pe acest subiect. Însă fiecare etapă a acestei călătorii oferă o perspectivă diferită asupra a tot ce presupune relația părinte-copil.

Mica experiență a trecutului, trăirile pline de entuziasmul noului ale prezentului și misterul necunoscutului din viitor așează o tânără mămică într-un loc special. Din această poziție, pot împărtăși tuturor femeilor care sunt sau doresc să devină mame, câteva directive care s-au conturat în viața mea de părinte alături de Domnul în urma celor doi ani și jumătate în care mi-am dat toată silința să-mi cresc, să-mi educ și să-mi disciplinez copiii în voia Domnului, după principiile biblice.

Înainte de nașterea primului meu copil, am ales ca și ghid complet de studiu pe această temă cartea Proverbe și alte texte regăsite în Noul Testament care subliniază rolul meu de mamă în educarea corectă a copiilor mei. Consider esențială aplicarea principiilor Scripturii în procesul de creștere al copiilor pentru că doar atunci ne ducem la îndeplinire mandatul de mamă conform voii Sale desăvârșite și suntem împlinite. Copiii sunt un dar ceresc pe care avem responsabilitatea de a-i modela în așa fel încât, atunci când vor avea capacitatea de a discerne între bine și rău, să-și dorească dinadins binele, viața în Cristos, veșnicia alături de Dumnezeu și o viață bogată prin Duhul Sfânt. Cât de trist și de dureros poate fi să știm, ca mame, că ne-am crescut copiii pentru iad fiindcă am neglijat îndemnurile sfinte ale Domnului în ceea ce privește educația lor atunci când erau mici, sub pretextul că “oricum nu înțeleg ei…”. Din păcate, în multe familii creștine sunt dezastre peste dezastre în ceea ce privește viața copiilor, datorită unor greșeli voluntare de omitere a disciplinei spirituale în perioada de fragedă pruncie. Primii trei ani din viața unui copil sunt de o importanță majoră pentru dezvoltarea caracterului și personalității lui, cu repercursiuni evidente în vorbire, gesturi și comportament, mai ales în perioada adolescenței. Capacitatea unui copil de înțelegere și înmagazinare a informațiilor primite în acești primi ani de viață este extraordinară, chiar dacă dovada verbală apare abia în jurul vârstei de doi ani. Este o concluzie la care am ajuns în urma experienței pe care o am cu Luca, primul meu copilaș. La doi ani înțelegea perfect și vorbea în limita propriului vocabular trei limbi. Atunci, cum să nu fie această perioadă și etapă ideală pentru însămânțarea Cuvântului lui Dumnezeu în inimiora lor? Îl priveam cu drag cum știa de fiecare dată înainte de a mânca și de a se culca, să-și împreuneze mâinile în rugăciune alături de mine și soțul meu, să închidă ochișorii, să asculte rugăciunea rostită de noi și să spună la final “Ami!”, fără “n” la momentul respectiv. Dacă această deprindere nu e formată atunci în viețile lor, atunci când?

Și, pe lângă aceste exemple, mai pot adăuga aici și metodele de disciplinare pe care Scriptura ne încurajează să le aplicăm la nevoie. Și pe acestea copilul le înțelege foarte clar, iar dacă ripostează vehement prin plâns, zbierături sau alte gesturi de natură adamică, nu trebuie să cedăm! Sunt metode prin care vor să ne silească să le facem întotdeauna pe plac, chiar dacă ceea ce ne cer sau vor să facă este evident rău sau greșit. Să nu uităm: “Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată.” Proverbe 13:24, “Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” Proverbe 22:15. Sunt doar două din multitudinea de versete pe care îmi clădesc afirmațiile și mă rog zilnic pentru înțelepciunea de a ști să-mi disciplinez copiii și prin aplicare de “nuia” conform voii Domnului, – când, cum unde și cât –, și asta cer pentru fiecare mămică atunci când va trece prin această etapă.

Un al doilea lucru deosebit pe care l-am experimentat și pe care vreau să-l împărtășesc în mod special celor însărcinate este importanța comunicării cu bebelușul și în perioada intrauterină. Și atunci aud, simt și înțeleg multe! Este concluzia la care am ajuns după ce am observat cum Luca, la un anișor, dirija aproape perfect pe ritm orice orchestră sau fanfară. Inrauterin mi-am “răsfățat” ambii copilași cu muzică instrumentală clasică, de calitate, dorind să constat personal efectele pozitive și beneficiile garantate de experți ale acesteia asupra lor. Studiile au demonstrat că la vârsta de 27 de săptămâni intrauterin, simțul auditiv al bebelușilor începe să se dezvolte, aceștia fiind capabili să rețină sunete și diferite elemente de limbaj. Din acel moment, părinții le pot stimula dezvoltarea creierului cu ajutorul sunetelor, fără a-i expune la niveluri fonice prea ridicate.

După naștere, am observat efectul calmant și liniștitor al muzicii clasice asupra ambilor copilași cu care Domnul ne-a binecuvântat. De asemenea, ne-am bucurat rapid de un ritm somn-veghe ideal pe care și l-au stabilit, cu 12 ore de somn noaptea și încă 2-3 ore pe timpul zilei, iar dezvoltarea lor psiho-intelectuală ne-a surprins într-un mod plăcut pe toți. Scepticii ar fi de părere că aceste lucruri n-au nicio legătură cu așa numitul “efect Mozzart”; personal însă, am convingerea că le-am oferit un mediu intrauterin propice de dezvoltare fiziologică somatică și psiho-intelectuală la potențial maxim.

Un alt lucru cu care i-am obișnuit încă din perioada intrauterină a fost rugăciunea și studiul Scripturii. Obișnuiam să îi citesc primului meu copilaș câte un capitol pe zi din cartea Proverbe, după care mă rugam pentru el; iar anumite idei speciale care meritau să rămână pietre de aducere aminte pentru el peste ani și ani i le notam în jurnalul lui. Aceleași lucruri le-am repetat și cu Iosua, al doilea meu copilaș, în măsura în care programul mi-a permis.

Vi-am împărtășit aceste lucruri în scop exemplificativ. Vă încurajez să vă ocupați de copilașii voștri încă din perioada intrauterină, comunicând cu ei și oferindu-le un mediu excelent de dezvoltare armonioasă încă de când se află în acel loc tainic. N-am nicio îndoială că veți fi inspirate în direcția multor metode deosebite, inedite și personalizate pentru a începe o relație specială cu ei cu mult înainte de momentul nașterii.

Un ultim aspect pe care îl consider foarte important vizează modul în care fiecare femeie căsătorită are responsabilitatea de a-l înălța pe soțul ei ca tată în ochișorii copiilor cu care Dumnezeu i-a binecuvântat ca familie, fără să facă vreodată din el personajul negativ. Bărbatul are datoria și responsabilitatea de a asigura familiei sale o pâine pe masă, ceea ce implică multă muncă, trudă și alergare. Unele meserii sunt mai solicitante decât altele, iar noi, ca jumătăți potrivite și partenere creative, trebuie să acceptăm acest lucru și să ne susținem soții cât și cum putem mai bine inclusiv pe plan profesional. Prezența unui etalon masculin în viața copiilor este indispensabilă, iar un program tumultos al tatălui poate deveni un impediment în dezvoltarea lor echilibrată. Aici intervenim noi cu înțelepciunea noastră de femei, soții și mame evlavioase, încercând să organizăm cât mai multe întâlniri și întrevederi între ei. Când copiii ne vor întreba: “Unde e tati?”, “De ce nu stă mai mult cu noi?”, trebuie să știm să le explicăm că tata e la lucru pentru că îi iubește și vrea să asigure întregii familii pâinea cea de toate zilele, dar că abia așteaptă să ajungă acasă pentru a petrece timp cu ei. Să ne ferim să rostim la tristețe, frustrare sau mânie lucruri nechibzuite. Copiii rețin extrem de multe detalii din cele spuse de noi, de aceea trebuie să veghem să nu ajungem în situația în care să-i întoarcem împotriva propriilor lor tați prin astfel de afirmații. Vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor și vom plăti scump în viitor cu relații interfamiliale șubrede pentru că am tratat cu ușurință această responsabilitate importantă.

Am avut nevoie de aproape 5 ani ca să ajung la aceste concluzii, gândindu-mă la momentele în care am procedat corect și m-am raportat foarte bine la programul supraaglomerat al soțului meu, dar și la momentele în care am greșit față de el în vorbă sau faptă. M-am căit de multe lucruri printre lacrimi, în rugăciune, și I-am cerut lui Dumnezeu puterea să întâmpin cu bucurie și entuziasm fiecare perioadă a vieții mele de familie, la fel și rolul meu de soție și mamă, cu toate îndatoririle care le presupune. Nu e ușor să fim Partenera creativă din Proverbe 31, soția și mama ideală întotdeauna proaspătă, plină de energie și gata de muncă, pe care s-o laude toți cei din casă “la porțile cetății”. Nu trebuie să ne învinuim dacă, din când în când, vom cădea rupte de oboseală tânjind după și mai multă odihnă decât ne permitem sau ni se oferă sau dacă ne vom închide în noi fără a avea dorința de comunicare nici măcar cu soții noștri… Suntem ființe umane. Avem limitele și limitările noastre, însă nu trebuie să le lăsăm să pună vreodată stăpânire pe noi. Totul se poate remedia prompt prin discuții calme și pline de blândețe, ceea ce vă sfătuiesc să faceți de fiecare dată în astfel de situații înainte de apusul soarelui. Până la urmă, una dintre cele mai puternice efecte calmante asupra unui om o are armonia familială și relația echilibrată cu partenerul de viață.

Paula Deju

Check Also

Părinții, prestatori de servicii sau promotori ai Evangheliei?

Problema Mi s-a întâmplat de mai multe ori să aud de la diverse persoane că …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *