Ne-am plâns… – Nicolae Geantă

Ne-am plâns… Că ni se scoate religia din È™coli. Și totuÈ™i, cei mai mulÈ›i dintre noi avem Biblia prăfuită pe noptiera de la capul patului! Iar pruncii noÈ™tri, partenerii noÈ™tri, vecinii noÈ™tri au deraiat de mult spre păcat!

Ne-am plâns… Că predicile sunt prea lungi. Ori plictisitoare. Că prea multă învățătură oboseÈ™te trupul! Și paradoxal, cei mai mulÈ›i dintre noi stăm ore întregi înÈ›epeniÈ›i la È™tiri, la telenovele ori pe Facebook. Iar stilul de viață a devenit atât de lumesc!

Ne-am plâns… Că bătrânii nu ne lasă să cântăm cu instrumente în biserici. Și când i-am convins È™i ne-au lăsat cu tobe È™i chitări electrice, i-am abandonat È™i pe ei, È™i instrumentele, È™i bisericile! Dar È™i pe Dumnezeu!

Ne-am plâns… Că lupta cu ispitele e mai dură azi, mai lungă, mai încleÈ™tată. Și totuÈ™i ne-am apropiat prea mult de frontiera lor È™i am privit cu jind peste gard. Pe care l-am făcut din ce în ce mai mic.

Ne-am plâns… Că unii care au căpătat poziÈ›ii nu È™tiu să se poarte frumos. Și când am ajuns noi acolo tocmai ca ei am făcut!

Ne-am plâns… Că Dumnezeu nu ne mai răspunde ca părinÈ›ilor noÈ™tri. Și totuÈ™i celor mai mulÈ›i ne lipsesc altarele nu doar de acasă, ci chiar din biserici! Rugăciunii, stării de vorbă cu Tatăl din Ceruri, îi alocăm cel mai puÈ›in timp.

Ne-am plâns… Că pâinea românească e prea scumpă. Prea amară. Și în căutarea unei pâini mai dulci am început să adulăm bogățiile lumii È™i să dispreÈ›uim oamenii săraci, smeriÈ›i. Dar È™i pe sfinÈ›i!

Ne-am plâns… Că bisericile sunt prea multe È™i spitalele sunt prea puÈ›ine! Iar păcatul a crescut atât de mult în intensitate că nu mai poate fi internat pe toată planeta! Spitalele se luptă să salveze trupul, să-i facă lifting. Dar sufletul nu poate fi cosmetizat de mâini omeneÈ™ti.

Ne-am plâns… Că Dumnezeu nu-È™i mai întoarce faÈ›a înspre România. Și când a întors-o, în 1989, i-am surâs. Apoi ne-am grăbit de i-am întors spatele…

Ne-am plâns… Și vom mai plânge. Mai ales atunci când nu vom asculta de Dumnezeu!

Privirea sus prieteni: Dumnezeu știe toate lacrimile noastre. Iar când nu mai știm de ce plângem noi, El știe. Și plânge! Aduceți-i jertfe de mulțumire!

Nicolae.Geantă