Donald Trump a fost ales președinte. La ce să se aștepte Biserica?

Alegerile prezidențiale s-au încheiat, iar Donald Trump a fost ales Președinte al Statelor Unite, ceea ce foarte puțini și-ar fi imaginat vreodată. Nu contează care sunt diferențele politice și religioase dintre noi, cu siguranță cu toții suntem de acord cu faptul că această campanie a fost demoralizantă pentru cea mai mare parte a țării. Deci ce ar trebui creștinii evanghelici să facă acum ?
Primul lucru, desigur, este să se roage pentru viitorul președinte Trump. Biblia ne spune să ne rugăm pentru toți cei care sunt în dregătorii (1 Tim. 2:1-2). Mai mult, Scriptura ne spune să dăm cinstea cui datorăm cinstea (Rom. 13:7). Mulți dintre noi suntem profund diferiți de noul președinte și asta ar fi fost situația indiferent cine ar fi cîștigat, însă noi trebuie să ne rugăm pentru ca el să reușească să conducă țara noastră cu înțelepciune și dreptate.
Conservatorismul la care mulÈ›i din noi am sperat – multietnic, profund constituÈ›ional, vizionar – a fost înlocuit în Partidul Republican cu altceva. Pe de o parte, este un populism etno-naÈ›ionalist în stil european, în opoziÈ›ie cu o intensificare a miÈ™carii de stînga progresistă în rîndul Partidului Democrat. ÃŽn ambele miÈ™cări, problemele de morală- anumite referinÈ›e personale(private, particulare) precum È™i probleme de stabilitatea familiei- sunt marginalizate. Avem acum la orizont o politică de revoluÈ›ie sexuală. Aceasta înseamnă că creÈ™tinii evanghelici sunt practic oropsiÈ›i (boschetari) politici – fie că își dau seama de asta sau nu.
Nu e cea mai rea situație în care ne putem găsi. Puterea politică- sau iluzia acesteia-nu a fost întodeauna favorabilă în ceea ce ne privește. Astfel de influențe au condus la conformarea minților noastre la cele lumești, cu privire la ceea ce contează și cine contează, pe tot parcursul istoriei. Ar trebui să avem, așa cum a spus Jim Eliot în urmă cu o generație, propria noastră enclavă/comunitate separată. (aici se face referire la un serial american, o parodie la viaţa reală, in care actiunea se desfășoară într-un cartier de ”ciudați” = strangerhood.)
Ce putem face? În primul rînd, putem menține o claritate profetică care este dispusă să îndemne la pocăință tot ceea ce este nedrept și împotriva lui Hristos, fie că este cultura avorturilor, a divorțurilor sau a rasismului/nativismului. Noi putem fi acei oameni care să spună adevărul care ajută sau rănește pe așa zișii noștri aliați sau așa zișii noștri dușmani.
Mai mult, indiferent de divizarea rasială sau etnică din America, putem fi acele biserici care să demonstreze și să întruchipeze reconcilierea Împărăției lui Dumnezeu. La urma urmei, nu suntem doar o parte a coaliției, ci parte a Trupului- un Trup care este alb și negru, latino și asiatic, barbat și femeie, bogat și sărac. Suntem parte a unui Trup cu un Cap care este vorbitor de limba aramaică din Orientul Mijlociu. Ceea ce afectează pe creștinii de culoare, pe cei hispanici și asiatici ar trebui să afecteze și pe creștinii albi. Iar sărăcia și problemele sociale din rîndul clasei muncitoare a albilor, ar trebui să afecteze și creștinii de culoare, pe cei hispanici și cei asiatici. Noi aparținem unii altora, pentru că aparținem lui Hristos.
Cea mai importantă lecție pe care trebuie să o învățăm este aceea că Biserica trebuie să se opună modului în care politica a devenit o religie, iar religia a devenit politică. Putem remarca această atracție idolatră pînă și în limbajul apocaliptic folosit de mulți în această campanie- așa cum am văzut și în fiecare campanie din ultimii ani-că aceste alegeri sunt ”ultima nostră șansă”. Şi o putem auzi la cei care susțin că această răsturnare globală pe care o vedem pe mapamond- în Europa, Orientul Mijlociu , iar acum în Statele Unite – se referă la un cataclism care ar trebui să ne panicheze.
O astfel de abordare nu este demnă de o Biserică care este deja biruitoare în ceruri iar pe pămînt se îndreaptă către victoria supremă a Domnului Isus Hristos. Vom face față zilelor dificile ce ne stau înainte ? Da. Preocuparea pentru libertatea religioasă va continua. Declinul cultural asupra căruia am atras atenția este acum parte din orice coaliție ideologică din țară. Întrebarea pe care însă trebuie să o punem este cine suntem NOI.
În primul rînd nu suntem Republicani sau Democrați, conservatori sau progresiști. Noi nu suntem nici chiar, la urma urmei, Statele Unite ale Americii. Noi suntem Biserica Domnului Isus Hristos cel înviat şi triumfător. Noi am supravieţuit începînd cu dezlănţuirea lui Nero şi pînă la celulele teroriste ale Orientului Mijlociu. Noi ne descurcăm de fapt cel mai bine atunci cînd suntem, ceea ce spune unul dintre istorici, „fermentul răbdător” a unei Biserici animate de Evanghelie.
Biserica trebuie să fie, aşa cum ne-a spus Martin Luther King Jr.- conştiinţa de stat. Noi însă facem asta de pe o poziţie a puterii date de Evanghelie şi nu de pe o poziţie a fricii care ne face să dăm înapoi. Asta înseamnă că noi- cu toţii- ar trebui să privim aceste alegeri ca unele importante pentru ţara noastră, însă nu decisive pentru universul nostru. Noi ar trebui să fim gata să ne rugăm şi să predicăm pentru a promova binele comun şi de a ne opune nedreptăţii.
Noi ar trebui să promitem loialitate faţă de steag, însă vom promite o şi mai mare loialitate faţă de Cruce. Noi ne putem ruga şi îi putem cinsti pe liderii noştri, să lucrăm cu ei atunci cînd e posibil, dar să ne şi pregătim să ne împotrivim lor atunci cînd e nevoie. Noi nu avem nevoie de influenţa care vine din faptul de a fi un bloc politic. Noi avem mai mult decît influenţă; noi avem putere- puterea care vine din slăbiciunea Celui crucificat.
Noi strigăm în cor nu „Trăiască şeful ”, ci „Isus Hristos este Domnul”. Poate că această zguduire electorală semnifică faptul că Preşedintele Trump va face America să fie măreaţă din nou. Eu sper asta. Însă indiferent ce se întîmplă cu America, noi trebuie să căutăm din nou mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu și dreptatea Lui.
Russell Moore,
Președintele Comisiei de Etică și Libertate Religioasă, Convenția Baptistă de Sud

Samy Tutac