Simplitate, căldură şi gânduri spirituale în stihuri cu expresivitate
Poezia Corinei Lupu este ornamentală, liniştită, expresivă. Poeta priveşte cu interes constructiv viaţa, cu imaginile şi experienţele ei, astfel că versurile seamănă cu un mozaic. Cu o desfăşurare de registre tematice şi de exprimări cuminţi, emoţionate şi emoţionante, lumea din poemele Corinei Lupu este diversă şi atrăgătoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage şi stimulează imaginaţia.
Corina Lupu s-a născut pe 7 aprilie 1967, la Bucureşti. În iulie 1989, îşi ia licenţa la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, iar în octombrie acelaşi an, se căsătoreşte cu Octavian Lupu. După terminarea studiilor, aceasta este profesoară de limbra şi literatura română şi apoi, traducător. Pasiunile sale rămân neschimbate, aceleaşi ca şi în anii studenţiei. Autoarea este atrasă de artă în general, şi în special de literatură, preferându-i pe Pierre Lotti, Jane Austen, Daphne du Maurier, Aghata Christie şi Georges Simenon. În ceea ce priveşte poezia, are o adevărată pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson şi Ezra Pound, iar în pictură pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier şi Elisabeth Louise Vigee Le Brun.
Tags: articol, Corina Lupu


Gloria Regelui si a Imparatiei Sale ne inconjoara:
Oare am fi găsit în toată tabăra lui Israel vreun om mai indreptăţit să intre în ţara promisă decât Moise? Blândeţea şi judecata-i justă îi erau recunoscute; inima-i plină de dragoste cu care mijlocea pentru cei mulţi era de netăgăduit, lepădarea de sine, smerenia şi multele calităţi de lider nu îi puteau fi contestate. Era Moise, marele om al lui Dumnezeu, cel cu care Dumnezeu vorbea direct şi Moise trebuia să rămână printre ei multă vreme, să cunoască împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, să se bucure de ţara în care curgea lapte şi miere. Dacă am face noi lista cu cei care să intre în Canaan, l-am pune pe Moise în capul listei, primul între toţi.
Intai sa iti spun ce nu inseamna stergerea din Carte. A fi sters nu inseamna ca cineva isi pierde mantuirea. Exista multe versete care arata clar ca mantuirea nu se poate pierde. Ea este tot atat de desavarsita ca lucrarea Domnului Isus la cruce si nu putem sa o pierdem deoarece nu ne este incredintata noua. Aici trebuie sa intelegi ca exista trei aspecte ale mantuirii, dupa cum sunt trei parti ale fiintei noastre ( vezi 1 Tesaloniceni 5.23).
Sunt nopți care parcă nu se mai termină, nopţi în care minutele par zile, orele par ani iar tenebrele te învăluie din toate părțile căpătând chip de monștri. Sunt nopţi în care speranţa se stinge, luptele devin abisale, puterile scad vertiginos şi sarcinile devin tot mai grele. În astfel de nopţi învăţăm să preţuim dimineaţa, ne îndrăgostim de lumină şi devenim admiratori înfocaţi ai oricărei prezenţe umane alături de noi, recunoscători pentru orice sprijin, oricât de mic.
După o zi plină în care este asaltat de mulţimea ascultătorilor aşa încât trebuie să se folosească de acustica apelor pentru a se face auzit, Domnul Isus doreşte să treacă de cealaltă parte a mării, spre a-şi îndeplini ingrata misiune printre gadareni. Dacă păsările cerului au cuiburi si vulpile vizuini, Fiul Omului işi odihneste trupul ostenit la cârmă, pe căpătâiul unei corăbii modeste de pescari galileeni, intre doua sesiuni de invătătură şi studiu intensiv. Le vorbise despre lumina care odata pusă în sfeşnic nu mai lasă nimic tăinuit în jurul ei, despre Împărăţia care creşte şi se dezvoltă fără ca noi să-i putem măsura neaparat fiecare dimensiune. Le vorbea exemplificând cu elemente comune, la indemâna oricărui ascultător iar ucenicilor le oferea explicaţii suplimentare in intimitate.
