Home / Familie / Pastorul care l-a somat pe Iohannis să intervină în favoarea familiei tradiționale: „Oricum am întoarce-o, homosexualitatea este un păcat”

Pastorul care l-a somat pe Iohannis să intervină în favoarea familiei tradiționale: „Oricum am întoarce-o, homosexualitatea este un păcat”

Preşedintele Alianţei Evanghelice din România, pastorul baptist Viorel Iuga, cel care a transmis un mesaj public prin care i-a cerut preşedintelui Klaus Iohannis să se exprime „pro creştinism”, a acordat un interviu ziarului „Adevărul”, în care a explicat ce l-a determinat să îi scrie preşedintelui, dar a explicat şi cum trebuie, în opinia sa, să se raporteze un creştin la homosexuali şi homosexualitate.

ADEVĂRUL: Mesajul prin care îi cereţi preşedintelui Klaus Iohannis să se exprime „pro – creştinism” a provocat o dezbatere intensă, care a dus inclusiv la o reacţie a domnului Iohannis. Ce v-a determinat să transmiteţi acest mesaj?

VIOREL IUGA: Eu nu i-am cerut domnului preşedinte să se pronunţe pro creştinism, ci pro familie. Motivaţia cererii a venit din dragostea de Dumnezezu, de familie şi de ţară. Toţi ştim că familia a fost creată, binecuvântată şi folosită de Dumnezeu. Toţi ştim că fără familie nu avem niciun viitor. Creştinii ştiu, sau ar trebui să ştie, că binecuvântarea lui Dumnezeu, care este vitală pentru viaţa veşnică, dar şi pentru vremelnicie, este condiţionată de împlinirea voii Sale explicate în Sfintele Scripturi. În vremurile acestea, când se luptă aşa de mult împotriva creştinismului şi în mod particular a familiei tradiţionale, ar fi fost frumos ca preşedintele, care este creştin, să se pronunţe pro familie.

A fost un mesaj venit în urma unor demersuri anterioare în care v-aţi lovit de un refuz al preşedintelui sau a fost o reacţie la cald?

Puţin din amândouă. Noi am văzut atitudinea domniei sale în mai multe ocazii. Una a fost cea cu familia Bodnariu. Mulţi români, de toate vârstele şi confesiunile religioase cereau insistent implicarea în eliberarea copiilor şi domnia sa nu spunea nimic. A făcut-o în final, tot după o intervenţie mai directă. Eu ştiu că este greu să fii acolo sus şi să te pronunţi, dar nici nu poţi să nu spui nimic. Când sunt cazuri aşa de importante, preşedintele trebuie să fie activ şi să reafirme măcar că va face tot ce ţine de domnia pentru rezolvarea pozitivă şi normală a situaţiilor. Acum, am văzut tăcerea în procesul demersului pentru un referendum în procesul de modificare a constituţiei şi am vorbit.
Mesajul a fost unul destul de dur. Îl regretaţi? L-aţi reformula dacă ar trebui să îl rescrieţi? Sunt aspecte care nu ne ies exact aşa cum am programat. În cazul de faţă, ce am programat a fost simplu. Fiind preocupat de ce se întâmplă în lume şi în societatea noastră, m-am simţit obligat să atrag atenţia slujitorilor duhovniceşti, familiştilor, clasei politice şi preşedintelui că nu avem voie, nu ne este permis să rămânem indiferenţi faţă de o problemă majoră: definirea clară a familiei. Atunci am decis să scriu o serie de mesaje şi să le postez pe pagina mea de Facebook. Puteam posta tot materialul o singură dată, dar pentru că de obicei se citesc mesajele scurte, am ales să postez mesajul în mai multe zile. Primul, aşa cum se poate verifica, a fost pentru slujitorii Cuvântului. Oamenii l-au citit, dar nu s-au alarmat foarte tare. Apoi, urma articolul în care veneam cu provocarea pentru familişti. Printr-o anumită împrejurare, care nu ţine deloc de politică, am decis să postez mesajul pentru preşedinte. Nu l-am scris nici cu răutate şi nici cu tonul cu care a fost citit de către unii. Este adevărat l-am scris din durere, cu durere şi cu fermitate. Eu îmi respect preşedintele şi mă rog pentru domnia sa. Acum însă, am vrut să atrag atenţia că dumnealui trebuie să se exprime pe o problemă majoră pentru naţiunea care i-a dat votul. Nu mă aşteptam să iasă aşa. Cei care mă cunosc ştiu că de obicei nu sunt dur. Pot să îndur multe, dar sunt şi situaţii când consider că este destul. Aceasta a fost una dintre ele. Domnul Iohannis a avut o reacţie asupra căreia a revenit ulterior. Cum caracterizaţi reacţiile Preşedintelui venite ca urmare a dezbaterii lansate după mesajul dumneavoastră? M-am mirat că a răspuns. Nu aş fi fost surprins să fiu ignorat. În final, sunt un simplu cetăţean. Apoi, m-am bucurat că ne-a răspuns la cald. Pe mine, răspunsul nu m-a surprins deloc, dar mulţi oamenii au fost deranjaţi de cee ace a spus domnia sa şi au reacţionat. Cum a rezonat mesajul din punct de vedere politic îi las pe politicieni să comenteze. Ati spus într-o intervenţie la Radio Vocea Evangheliei că demersul de modificare a Constituţiei a fost sabotat. La ce v-aţi referit? În primul rând la faptul că CCR nu a dat drumul la hârtii imediat. Când 3 milioane de români se exprimă prin semnătura lor spunând că doresc ceva, CCR ar trebui să acţioneze rapid. Interesant că în unele cazuri în care sunt implicaţi mult mai puţini oameni procesul este mult mai rapid. În cazul referendumului, nu numai că nu s-a acţionat rapid, dar am fost şi întârziaţi de mai bine de 50 de zile. Mai precis decizia a fost redactată şi trimisă să îşi urmeze cursul legal abia după ce ne-am sesizat şi am ridicat întrebări. În ce priveşte demersul de modificare a Constituţiei. De ce credeţi că e nevoie de modificarea actului fundamental în sensul în care să prevadă că o căsătorie este uniunea dintre un bărbat şi o femeie? Este evident ce se întâmplă în lume şi în Europa. Termeni care erau înţeleşi la fel şi de către toţi, acum îşi schimbă în mod rapid şi radical însemnătatea. Pentru că nu dorim să ajungem unde au ajuns alţii, pentru că lupta împotriva familiei tradiţionale este acerbă şi pentru că interpretările care se dau actelor fundamentale se schimbă după bunul plac al unei minorităţi, vrem să ne asigurăm că noţiunea de familie nu va fi redefinită. Din cauza acestui trend sau mai precis din cauza acestor situaţii, vrem ca în Constituţia României să apară scris foarte clar, că familia se întemeiază între un bărbat şi o femeie. Între noi fie vorba, nu m-ar mira ca şi aceste noţiuni să fie pervertite şi interpretabile. Unul dintre cele mai întâlnite argumente ale celor care susţin căsătoria între cuplurile de acelaşi sex este acela că „homosexualitatea nu îi afectează pe cei din jur”. Cum le răspundeţi lor? Oamenii aceştia chiar ne cred ignoranţi? Este ca şi cum ai spune că cineva care suferă de o boală contagioasă, se poate plimba prin societate fără să îi afecteze pe ceilalţi. Homosexualitatea este un mod de viaţă pe care adepţii vor să îl exprime. Ei nu doresc să fie liberi în viaţa privată, în spatele uşilor închise, ci în spaţiul public. Modul lor de viaţă ne afectează. Mesajele lor ne afectează. Agenda lor ne afectează. Prin gândirea, tărirea şi mesajele noastre toţi în afectăm pe ceilalţi. Trăirea frumoasă sau păcătoasă afectează întreaga comunitate. Câtă vreme suntem sub acelaşi soare şi pe acelaşi pământ tot ce fac cei din jur ne afectează şi tot ce facem noi îi afectează pe ceilalţi. A spune că nu ne priveşte este ca şi cum am spune că fiecare poate să facă ce vrea în dreptul casei lui sau în pădurea lui că pe noi nu ne afectează. Nu este adevărat. Păcatul fiecăruia ne afectează pe toţi. Un alt argument al celor care susţin căsătoria între persoane de acelaşi sex este eşecul unor familii tradiţionale: divorţuri, violenţe în familie, abuzuri. Famililia nu este o instituţie perfectă şi relaţiile bune nu sunt uşor de întreţinut. Toţi ştim că sunt bărbaţi, femei, copii şi părinţi răi, care nu îşi împlinesc datoriile. Dar oare ne întrebăm şi de ce se întâmplă aceasta? Oare nu cumva tocmai datorită faptului că ne-am înstrăinat de Dumnezeu şi de principiile Lui pentru viaţa de familie? Oare nu cumva şi din cauza faptului că în loc să muncim la îmbunătăţirea şi păstrarea relaţiilor bune, am acceptat ca normale tot felul de anormalităţi? Dacă familia a juns să sufere, a ajuns tocmai din cauza îndepărtării de principiile divine enunţate aşa de clar în Sfintele Scripturi. Soluţia? În niciun caz păcatul sau homosexualitatea, ci pocăinţa şi întoarcerea la iubirea necondiţionată a soţiei, respectarea soţului, educarea biblică a copiilor şi resepctarea în Domnul a părinţilor. O greşeală nu se repară cu alte greşeli. Cum ar trebui să se raporteze un creştin la problema homosexualităţii? Dar la homosexuali? Homosexualitatea, oricum am întoarce-o, este păcat. Istoria ne atrage atenţia că societatea în care hmosexualitatea este acceptată şi practicată este foarte aproape de dezlănuţiirea mîniei divine. Homosexualii, în schimb, sunt semenii noştri, fiinţe iubite de Dumnezeu. Toţi ştim şi ar trebui să ne amintim că ei sunt fiinţe pentru care a murit Domnul Isus Cristos. În consecinţă, ei trebuie iubiţi, ajutaţi să priceapă capcana în care au fost prinşi de Satana şi ajutaţi să se elibereze. Aşa cum orice alt păcătos are şansa pocăinţei şi a eliberării de sub puterea păcatului şi homosexualii au şansa aceasta. Iubirea lor nu înseamnă să promovăm legi care să îi ajute să trăiască cum le place, deoarece aceasta îi va ţine robi ai păcatului şi îi va ajuta să se adândească şi în alte păcate. Cine iubeşte o fiinţă păcătoasă, adică şi pe un homosexual, îi va arăta Calea spre Cruce şi drumul spre Mântuitorul, Domnul nostru Isus Cristos. Afirm cu toată tăria şi convingerea că în Sângele Domnului Isus este iertare şi pentru ei! Discuţiile pe această temă ajung să fie de multe ori violente, inclusiv din partea creştinilor care susţin familia tradiţională. Cum trebuie să se comporte, în opinia dumneavoastră, creştinii care vor să apere familia tradiţională? În primul rând să trăiască frumos în propria familie. În felul acesta vom arăta altora că familia este bună. Apoi, fiecare creştin trebuie să se roage pentru semenii lui. Creştinul autentic trebuie să depună eforturile necesare pentru a-şi educa copiii în Adevăr şi nu în minciună. El trebuie să discute frumos cu toţi cei din familia lărgită, cu vecinii, cu prietenii şi chiar cu duşmanii. Fiecare creştin trebuie să se roage în particular, cu familia şi împreună cu ceilalţi din adunările pe care le frecventează pentru tineri, familişti şi clasa politică. Dincolo de toate acestea, atunci când avem posibilitatea şi când este cazul trebuie să ne exprimăm public cât se poate de clar şi de categoric pentru valorile în care credem. Scriptura ne întreabă: oare tăcând faceţi voi dreptate? Ce motiv ar avea creştinii să tacă, atunci când cei din jur împrăştie minciună după minciună? Cine le dă dreptul să nu exprimăm frumos, clar şi cu fermitate Evanghelia Domnului Isus Cristos? Oare ne putem permite să fim vinovaţi de păcatul tăcerii? Mai vreţi să îi transmiteţi ceva domnului preşedinte? Eu îmi doresc ca România să rămână o ţară frumoasă, să putem trăi toţi într-un climat creştinesc, de pace şi să avem cât mai mulţi demnitari cu demnitate creştină. Mi-aşi dori să fie o ţară în care valorile să fie numite valori, iar anormalităţile să fie numite anormalităţi. Îmi doresc din toată inima că România să fie o ţară binecuvântată de Dumnezeu, binecuvântare vizibilă în natură, în societate şi în fiecare familie. Vreau să îl asigur pe domnul preşedinte că mă rog pentru domnia sa şi doresc ca Dumnezeu să îi păstreze sănătatea şi înţelepciunea. Mă rog pentru verticalitatea şi înţelepciune sa. Îl asigur că încurajez credincioşii să îşi iubească ţara, să facă tot ce pot pentru binele ei şi să îşi resepcte semenii. De cealaltă parte, câtă vreme mă va ţine Domnul în viaţă, îl asigur că nu voi tăcea. Voi folosi cât de înţelept voi putea toate mijloacele spirituale şi sociale pentru a-i ajuta pe oameni să cunoască Adevărul. Numai el ne face liberi cu adevărat. Numai el ne poate ajuta să trăim sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Sursa: adev.ro

Check Also

MARIUS CRUCERU – “mutarea unor familii tinere înapoi spre sat … motive de speranță”

Ieri am fost într-un sat. Nu departe de Oradea. Am discutat cu parohul locului. M-a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *