Crestini.com

,,… pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, Îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare”. (Matei 7.24-27)

,,Ce pietre și ce zidiri. (Matei 13.1)

Măreția acestei clădiri profund adorate, care devenise evreilor divinitate, urma să se prăbușească însă în praf. În ziua în care autointitulații judecători Îl judecau pe Judecător, nu bănuiau că se judecă pe ei înșiși, că, odată cu acea condamnare la moarte, soarta cetății ucigașe și îndelung răzvrătită este pecetluită, cu sânge pentru sânge.

Nu bănuiau că autoritatea romană la care au apelat, pentru a-și pune în aplicare planul ucigaș, îi va condamna și pe ei, că pedeapsa pe care au cerut-o pentru Cel Nevinovat li se va aplica și lor cu ,,vârf și îndesat”. Evreii nu puteau să vadă, peste timp, pădurile de cruci ridicate de romanii de sub comanda lui Titus, nu puteau să vadă cetatea înconjurată de leșuri ,, nici jelite, nici adunate, nici îngropate” (Ieremia 25:33), nu puteau să vadă cum nelegiuirile lor, acumulate, aduc ruină și moarte.

Nu puteau să vadă că Marea Trădare și uciderea Celui Nevinovat vor aduce un torent de trădări și omoruri peste ani. Nu puteau să bănuiască distrugerea ce urma să vină și despre care Caiafa declara că , tocmai prin uciderea Lui, va fi prevenită. Iar cei care-L urmau în acea zi, pe drumul Golgotei, nu puteau să-și creadă urechilor că El face profeții cu privire la ei, că în acea zi în care merge ducându-și crucea în spate, le vorbește lor de durere și moarte, că Osânditul le vorbește lor de osândă.

Cum puteau să creadă, în acea zi ce încă nu prevestea nimic rău, că femeile, care mergeau după El, vor plânge, după Cuvântul Său și în altă zi, dar pentru ele însele sau pentru copiii lor. Pentru copiii care, atunci mari fiind, vor ajunge să-și mănânce proprii copii, pe copiii care își vor lăsa părinții fără suflare, luându-le tot ce au de mâncare.

Iosif Flaviu, în Războiul iudeilor, surprinde atrocitățile de neimaginat în ziua aceea, de către viitoarele victime, care conduceau atunci victima spre Calvar, prezintă modul în care toată acea slavă s-a prefăcut în pleavă. Istoricul menționează și că încăpățânarea iudeilor a fost o cauză a distrugerii neamului său și a Templului, dar nu corelează această distrugere cu Marea Trădare.

Și niciun istoric contemporan cu distrugerea Ierusalimului nu a făcut asta! Cei care cred în Cuvântul Său știu însă că tot ce s-a întâmplat atunci a fost profetizat de Fiul lui Dumnezeu, că Ierusalimul s-a prăbușit pentru că s-a ridicat împotriva Celui Neprihănit și mai mult, așa cum scrie în Carte și El a profețit privind spre cetate, ceea ce s-a întâmplat atunci este doar o prefigurare a distrugerii acestei lumi, pe care o divinizăm și de care ne cramponăm.

,, Ce pietre și ce zidiri”, dar acestea vor trece, pe când cuvintele Lui nu vor trece.

Oare ce osândit am compătimit azi sau la ce condamnare am contribuit? Biblia ne spune să nu mergem la sfatul celor răi (Ps 1.1) – și trebuie să ascultăm sfatul biblic, ca să nu ne trezim că Îl condamnăm chiar pe Fiul lui Dumnezeu. Isus este zilnic răstignit sau fals compătimit, însă, ca un om chibzuit, nu intra în așa ceva. Lumea aceasta se va prăbuși, dar ai grijă să nu te prăbușești și tu, odata cu ea.

Sursa: radiociresarii.ro