Crestini.com

Am mai scris o dată despre nunțile regale, stilul de viață al prinților și fascinația universală cu privire la sărbătorile sângelui nobil.

Nu neg categoric valoarea culturală și chiar revirimentul socio-politic al monarhiei – probabil cea mai bună alternativă a României lui ’89 – dar ceea ce mă deranjează este modul sistematic în care lumea (în special generația tânără) este expusă unor noi standarde și modele de moralitate.

Zilele trecute, un documentar american se minuna despre cum orice fată poate visa să ajungă prințesă, fie ea de culoare sau chiar… americancă! Dar actriță, divorțată și cu ceva romanțe căptușite sub zâmbetul larg al iubirii magice dintâi?…

Nu că prințul ar fi mai inocent, nici că alții dinainte ar fi fost mai buni, dar noul narativ al atotputerniciei nunții care șterge trecutul și reinventează puritatea este extrem de periculos într-o generație care crede că butonul reset funcționează peste tot.

Astfel, invitațiile la nunta de basm adaugă numelui preafericitei mirese apelativul de ms (adică divorțată) și nu miss (la prima căsătorie). De neconceput și inacceptabil altădată, orice mirare exprimată sau percepută ar fi astăzi interpretată ca bigotism și chiar rasism.

Biserica anglicană nu are asemenea pudori, astfel că Harap Alb și Ileana Cosânzeana vor primi toate binecuvântările de rigoare în catedrala de servici a evenimentelor regale.

Bun, ce legătură are chestiunea asta cu părerile mele?! Și ce rost are să mi le exprim aici?!

În primul rând, toată lumea este expusă știrilor și știe amănuntele.

Media împachetează veștile în modul cel mai pozitiv, romantic și formativ cu putință, astfel că modul de gândire și normativele sociale sunt radical influențate de un asemenea moment global.

Pe de altă parte, cea mai accesibilă și vizibilă componentă a căsătoriei regale este ceremonia religioasă.

Bisericile sunt oricum asaltate de această avalanșă a liberalizării morale, sub presiunea cazurilor specifice pe care trebuie să le gestioneze. Orice precedent – mai ales cele stabilite la case mai mari – dictează felul în care ne raportăm la astfel de situații în micro-cosmosul nostru.

Numai să vedeți ce se vor înghesui credincioșii și credincioasele în admirații și transe sentimentale – unii dintre ei gata să ne înghită de vii dacă am oficia astfel de treburi în bisericile noastre! Doar urmăriți pe FB în următoarele câteva zile!…

Iată de ce mă exprim acum, detest evenimentul și îi contest religiozitatea!

Sursa: popaspentrusuflet.wordpress.com