Crestini.com

Terapeutul ocupaţional Victoria Prouday spune că sunt 5 motive pentru acest comportament:

1. Dispun de tehnologie la orice pas

De multe ori, tehnologia acÅ£ionează ca un „babysitter gratuit” pentru copiii de astăzi. Dar, în realitate, le modifică sistemele nervoase, atenÅ£ia ÅŸi capacitatea acestora de a lungi satisfacÅ£ia. Tehnologia deconectează copiii de realitate ÅŸi îi suprastimulează. Acest lucru face ca toÅ£i copiii să se concentreze mai greu la ÅŸcoală ÅŸi să se conecteze emoÅ£ional cu colegii sau familiile lor.

2. Ei primesc ce vor atunci când vor

Când spun că le e foame atunci când călătoriţi cu maşina, vă opriţi din condus. Când se plictisesc, iau tableta şi se joacă. Pentru că ei obţin imediat tot ce vor, beneficiile satisfacţiei sunt diminuate. Pe termen lung, acest lucru îi va împiedica să fie capabili să se ocupe chiar şi de cei mai mici factori de stres, ceea ce poate duce la mai multe obstacole mari în viaţă.

3. Părinţii le permit să îi conducă

Părinţii creează un număr de scuze pentru copiii lor şi le permit să le dicteze care le sunt îndatoririle. Şi apoi îi ascultă, deşi ei ştiu ce e ai bine pentru ei.

Acest lucru le creează mentalitatea că ei trebuie să facă doar ce îşi doresc şi că pot ignora ceea ce nu îşi doresc. Mai târziu, acest lucru va face ca îndepinirea obiectivelor să fie mult mai dificilă. Ei vor face numai ce vor, în loc de tot ceea ce este necesar pentru ca lucrurile să funcţioneze bine.

4. Viaţa lor e o continuă distracţie

Părinţii creează o lume falsă de divertisment pentru copiii lor. Ei cred că nu sunt părinţi buni dacă copilul lor nu este complet fericit în fiecare moment. Sunt instruiţi să creadă că cei mici trebuie să se distreze întotdeauna, iar ei să facă munca grea. Acest lucru nu le antrenează creierul pentru a face faţă sarcinilor monotone sau cum să se ocupe de plictiseală.

5. Interacţiunile lor sociale sunt prea limitate

În ritmul alert în care trăim, le oferim copiilor gadget-uri pentru a-i ţine ocupaţi. Acest obicei schimbă vechea practică de a se juca afară şi cu alţi copii. În consecinţă, abilităţile lor sociale nu se mai dezvoltă cum ar trebui şi le va fi destul de greu să se conecteze cu ceilalţi în condiţii precum scoala, orele de dans, fotbal sau chiar şi cu familia lor.