Volumul de versuri „Trecerea prin icoană” – partea întâia, de Ionatan Piroşca, a apărut în 2009, la editura Hypogrammos, din Oradea. Volumul este dedicat Sorinei, soţia autorului, fără de care, “scrierea acestei cărţi” nu s-ar fi întâmplat. Stihurile din acest tom sunt un simbol al fiinţei poetului şi poartă însemnele creştine consacrate, precum rugăciunea, lumina, învierea. Propria experienţă religioasă, umblarea pe calea mântuirii, înălţarea spirituală sunt tot atâtea teme ce vorbesc în „Trecerea prin icoană” despre permanenta căutare a lui Dumnezeu de către autor. Cele două poeme care alcătuiesc volumul de faţă – “Rază pentru ochi senini” şi “Fântâna în clocot” – surprind cu sensibilitate dorinţa poetului de a pune ordine în propria relaţie cu Creatorul, de a elimina orice contradicţie ce mai există între omul pământesc şi cel spiritual, dar şi fiorul dragostei, remarcabil transpus în ludic.

Cartea aceasta a apărut după ce poetul, care deja suferea de o  paralizie foarte veche, a mai aflat ceva: că a  primit un carcinom (cancer) hepatocelular benign care, omeneşte vorbind, i-ar putea curma viaţa. Dar cum la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, înţelege să accepte aceasta ca pe o încercare prin care trebuie să treacă şi nu se gândeşte decât la ceea ce Dumnezeu i-a incredinţat: scrisul spre lauda Domnului.

De aceea, face un apel către toţi aceia care ar putea să-l ajute financiar, fie pentru ca să-şi scoată următoarea sa carte (“Trecerea prin icoană” – partea a doua), care e gata şi al cărei manuscris aşteaptă editarea, fie pentru cheltuielile implicate de tratarea acestor boli. Dacă se găseşte cineva căruia Dumnezeu îi pune pe inimă un astfel de ajutor, poetul poate fi contactat pe e-mail la adresa ionatan.p@gmail.com sau la telefon  +4.0339.110240. Numele celor care îşi oferă ajutorul, la dorinţa lor, va fi menţionat în carte.

“Le stil c’est l’homme”

Pentru Ionatan Piroşca versurile pe care le plăsmuieşte sunt o exprimare a întregii sale vieţi. Nu l-a “ajutat” nimeni, niciodată să făurească stihuri, ci s-a trezit pur şi simplu făcând acest lucru de îndată ce a deprins literele. Avea doar opt ani când a aşternut primele rime pe hârtie, fără să ştie că se apucase de ceva special, de o activitate complexă. Poeziile lui se remarcă printr-un stil literar inconfundabil, în care calitatea se împleteşte cu mesajul izvorât dintr-un autentic fundament ideatic creştin. “Le stil c’est l’homme”, de aceea poetul nu crede în conceptul de “artă pentru artă” şi nici nu depinde de anumite condiţii pentru a scrie.

Ionatan Piroşca a debutat publicistic cu două grupaje de poezie publicate în anul 1984 de revista Astra, de la Braşov. În acelaşi an, acesta obţine şi primele două premii la concursuri literare naţionale. Abia după zece ani, în 1994, după mai multe premii şi recunoaşteri publicistice în diverse reviste literare, Ionatan Piroşca debutează editorial cu placheta Cu faţa la cruce. Era poezie scrisă de-a lungul anilor, dar schimbată şi regenerată astfel încât să reflecte o mare modificare ce se petrecuse la nivelul sufletului său – întoarcerea cu faţa către Hristos şi către crucea Sa mântuitoare. Până în prezent, poetul a publicat şase volume de poezie şi are în pregătire încă patru.

“Roagă-te definitiv”

“De obicei, scriu ca o exprimare a întregii mele vieţi. Ca o reîntoarcere către frumos şi sensibil a tot ceea ce Dumnezeu a lăsat desăvârşit şi curat pe pământ şi care a fost pervertit de păcat. A propriilor mele simţiri, care nu pot fi recuperate de adevăr decât prin Cel ce poate recupera toate lucrurile. De aceea, nu pot renunţa la a mă închina lui Hristos, cu poezia mea. Din punctul meu de vedere, creştinismul nu este numai o influenţă în poezie, ci însăşi concepţia mea despre lume şi viaţă, care stă la baza întregii mele existenţe şi a tuturor manifestărilor mele. O altă dimensiune definitorie care trebuie să caracterizeze o poezie creştină este aceea de… poezie, de excelenţă literară”, mărturisea poetul Ionatan Piroşca.

Iată de ce, poezia lui este impregnată de pasiunea pentru Dumnezeu, astfel că personalitatea sa profund religioasă răzbate din fiecare vers. Rugăciunea este folosită ca simbol, ca soluţie viabilă pentru efemeritatea vieţii. Dimensiunea religioasă a liricii lui Ionatan Piroşca vorbeşte despre natură, ca trimitere la creaţiune, ca o desprindere de teluric. “pe Dumnezeu nu poţi să-L scoţi din jurul mâinilor Lui/când vrei mângâiere roagă-te definitiv/ca atunci când trec anii/şi vei pricepe un colţ de frunză un capăt de drum/o întoarcere seara acasă/ca un pahar cu apă în Numele Lui/după masă.”

“Doamne, condu-mă până acasă”

Aspiraţia poetului spre lumea de dincolo, spre paradis, are legătură cu miracolul învierii. Viziunea sa este uşor mistică – “să ştiu cum să trec prin icoană nerănind-o” – iar marea trecere este legată de împlinirea menirii sale pe acest pământ. Abia atunci când şi-a împlinit menirea pentru care a fost hărăzit, “porţile deschise” nu îl vor mai durea pe poet şi pătrunderea în raiul creştin va deveni o integrare în absolut. “Doamne când şi porţile deschise mă dor/şi mă întreb de ele cu tot decorul/mai lasă-mă trei zile cât o înviere/apoi fă să scârţâie zăvorul Tău/ca să ştiu cum să trec prin icoană nerănind-o.”

Expresia lirică este dominată de imaginar. Poetul evocă realitatea de aici, dar şi o realitate de dincolo, imposibil de văzut altfel decât cu ochii spirituali. Umbra este simbol al universului reflexiv, vorbind despre o deconectare de la concret. Frontiera dintre teluric şi paradisiac este marcată de această umbră, “importantă” pentru poet. Este seară, amurg, iar timpul nu mai are valoare. “Doamne condu-mă până acasă/în seara asta sunt singur nu stau mult/deşi mi se pare atât de importantă umbra/şi parcă a trecut un univers de când/traversam strada.”

“Culorile curcubeului”

Creaţia lui Ionatan Piroşca are o notă de mister, inedită şi specifică  în contextul civilizaţiei moderne. Culorile în care poetul îşi zugrăveşte sinele sunt cenuşii, dezolante. Totuşi, elementul religios creştin vine să restaureze această tristeţe, să aducă speranţă, să salveze. Deşi aflat într-o situaţie limită, poetul evocă în versurile sale curcubeul, a cărui frumuseţe contrastează cu accentele terne şi sumbre de până acum. “cutremurele vin din/adânc eu nu le văd/ori plâng ori mă bucur plutesc/sus în lacrima Lui de acolo şoptesc/cutremurele nu strâmbă niciodată/culorile curcubeului.”

Versurile sunt de altfel, în concordanţă cu declaraţiile autorului: „Niciodată nu am scris poezie în mod neserios”, spune Ionatan Piroşca. „E ceva neserios în a respira ? De fapt, totul a decurs cât se poate de dramatic, aş spune. Întreaga mea biografie poate fi privită ca o corabie plutind pe o mare. Numiţi marea aceasta poezie, apoi imaginaţi-vă toate furtunile şi toate pânzele care poartă această corabie până se rup şi furtunile, dar şi pânzele… Numai susurul blând şi subţire al Duhului lui Dumnezeu m-a adus la un liman liniştit.”

„Duminici albe”

Cromatica lui Ionatan Piroşca include şi albul, care devine reper. Albul simbolizează puritatea, curăţenia, liniştea. Duminica, ziua prin excelenţă a cultului creştin, este comemorarea învierii lui Hristos, o zi aducătoare de bucurie sfântă. Cu toate acestea, duminica, simbolul renaşterii spirituale, înseamnă pentru poet, întoarcerea într-un trecut în care sacrul era exilat. Prins în labirintul lumii profane, autorul trăieşte într-un ritm ameţitor o existenţă ce stă sub semnul tragicului. „duminici albe duminici lungi duminici iar/drojdia lumii schimonosindu-le singurătatea/învolburate secunde jucându-se-n mirişti/de neînchinare de suflete în răspăr  /pe aici a luat-o şi inima mea odinioară/când timpul s-a scris cu cerneală ecosez/ea călărea peste cadavre era era/toate aceste cadavre călăritoare.”

În continuare, asistăm la o stare de graţie absolută, într-o lirică meditativă, în versuri în care sacrul se transformă într-o manifestare a iubirii jertfitoare. Comuniunea dintre om şi Dumnezeu se realizează prin intermediul sacrificiului mântuitor, laborios exprimată în stihuri bogate şi sensibile. „aşa s-a frânt El în bucăţi pentru ca eu şi tu/aşa a curs El în potir pentru ca eu şi tu/ca frângerile şi curgerea lumii eu şi tu/noi pentru ca pâinea ca trupul Său ca iubirea.”

„Numai ziua mea”

Versurile lui Ionatan Piroşca sunt tributare metaforei. „de aici încolo cât vezi cu ochii e/numai ziua mea/nu are importanţă calendarul luna anul data/nu mai contează/de aici/încolo dau drumul florilor de salcâm/să-şi viziteze albinele vedeţi nu întârziaţi prea mult/că vine seara vine ora parfumului aşa e şi ziua mea/şi aş dărui ziua aceasta ştie cineva/cum se întoarce iubirea/ca să sune la soare şi-un sfert fix adică/peste un om şi ceva după ce scriu.” Floarea, în speţă floarea de salcâm, iar ulterior, cea de cireş, este un simbol al principiului pasiv, dar şi al dragostei şi al armoniei. Floarea reprezintă copilărila, puritatea, inocenţa şi are legătură cu Edenul. Floarea este un centru spiritual.

Aspiraţia spre absolut a poetului se realizează prin faptul că el are conştiinţa unei misiuni ce trece dincolo de timp. „de aici încolo cât vezi cu ochii e/numai ziua mea/nu are importanţă calendarul luna anul data.” Ionatan Piroşca nu mai resimte fragilitatea şi efemerul existenţei. Stilului sobru şi întunecat de până acum îi iau locul limpezirea, lumina, floarea de salcâm. Poetul acceptă realitatea şi dobândeşte pacea interioară. Nonşalanţa exprimării  dovedeşte că speranţa este de acum înainte sursa de inspiraţie, că Ionatan Piroşca a atins o dimensiune spirituală superioară, că trecerea prin icoană s-a produs. Versurile sale vorbesc despre această realitate: „eu ştiu unde îmi este izvorul oriunde-aş curge.”

Crucificam cuvantul ne-ncetat ,
Urcandu-l pe Golgota fara teama.
Memoria se da-n spectacol , mama ,
Si intalnirea-n Domnul am ratat

Cartea este pentru Traian Vasilcau ca o lumină şi o bucurie, asemenea unei revelaţii divine. A sorbit învăţătura creştină din gura mamei sale, moştenind o credinţă puternică pe care şi-a întărit-o prin lecturi biblice şi morale. În acest sens el a fost si este un autodidact autentic.
De o modestie iesita din comun , de o blandete inimaginabila in aceste vremuri , pline de criza , Traian starneste in noi dorinta de a fi mai buni , mai increzatori , mai puri.

Mergând pe firul textelor biblice, „ajutat de Sfântul Duh“, poetul vrea ca prin aceste poeme, prin versurile sale, să salveze „sufletele celor necredincioşi“, prin exemplul propriu , prin condamnarea personala pentru că Iisus a venit în lume să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă şi la mântuire:

Doamne , Tu potir cu stele
Ceruit , monastiresc,
Pune lacat gurii mele ,
Urii mele , cand hulesc

” Psalm continuu”

Hulit şi blamat de unii, preţuit şi iubit de mulţi,va înfrunta cu seninătate şi tăcerea, şi contestările, biruind prin cărţile şi înţelepciunea sa, în care se exprimă veşnicile adevăruri, izvoare de bunătate, pace şi întărire sufletescă pentru toţi iubitorii de limbă şi cultură românească.
Creaţia lui Traian Vasilcau este impregnată de personalitatea sa ce alternează între eleganţă, suavitate şi o energie care răzbate dincolo de fiinţa sa ,demonstrata de pasiunea lui pentru literatură, care l-a atras de timpuriu si dragostea pentru Dumnezeu .

Miş carea vieţii poetului e concentrată exclusiv în absolutul Dumnezeirii. Nu-şi îngăduie altă aspiraţie, astfel încât poezia rămâne o însoţitoare, element conex al gravei experienţe spirituale, al itinerariului său de foc. Nu arta e problema, ci Dumnezeu

In testamentul meu pentru vecie ,
Un drept mai vreau , ramane neinfrant :
Sa pot trai exclus din poezie ,
Dincolo de cuvinte – in Cuvant !

Gânditorul, istoricul si filozoful Traian Vasilcau a rămas un credincios şi un suflet apropiat de Dumnezeu , plin de înţelepciune şi iubire de oameni.

Incontestabil, poezia românească n-a strălucit prin religiozitate. După toate probabilităţile, din pricina spiritului incredul, practic, înclinat spre zeflemea al românului, care mai curînd se resemnează cu schepsis şi ironie decît să adore sau să se supună cu scrupulozitate vreunui canon.

Om al cuvîntului prin definiţie, poetul e sensibil cu deosebire la relaţia dintre Dumnezeu şi cuvînt. Conform Vechiului Testament, Cuvîntul divin reflectă o înţelepciune anterioară Genezei, iar pentru Sfîntul Ioan Cuvîntul era însuşi Dumnezeu, dăinuitor în eternitate.

Prin psalmii săi, de-o fervoare regizată cu înalt har literar, Traian Vasilcau se probează a fi unul din cei mai însemnaţi poeţi religioşi ai literelor noastre.

“Poeţii sunt aceastã mãrturie a învierii lui Isus Christos în istorie şi a prezenţei Duhului Sfânt în viaţa noastrã”- spunea Ion Alexandru.

Traian Vasilcau este unul dintre ei .

“În puterea Bibliei, vestitã de poeţi, stã Cuvântul capabil de a schimba viaţa oamenilor. Ce poate fi mai minunat decât a schimba viaţa unui om? Sã stiţi cã un poet extraordinar poate schimba viaţa unui om, un om care este în stare sã se spânzure, care nu mai are nici o nãdejde. Este vorba de schimbarea vietii şi a direcţiei oamenilor”- preciza acelasi poet Ioan Alexandru , si el un mare iubitor de Dumnezeu.

Uneori când ne cuprinde deznadejdea, traind aici, între nisipurile miscatoare ale Rasaritului si strigând tare sa se auda ca nu am murit, întoarcerea la Sfintii
Parinti este cu adevarat mântuitoare, scapându-ne de veacul desacralizat; simtim cu adevarat schimbarea la fata a „omului nostru interior”, cuvântul lor deschizându-se ca o camara de nunta unde sufletul Rasariteanului se poate, în sfârsit, darui Mirelui sau, Stapânul si Domnul, Mielul si Poetul întregii zidiri, Logosul divin. Marii poeti religiosi au vazut în poezie o nunta de taina care nu tine de omul exterior, de Adam cel ce se ascunde de Dumnezeu în înserarea Raiului; pentru ei poezia înseamna ratiunea de a fi a omului nostru launtric; numai acolo, în camara de nunta, este posibila vorbirea cu Dumnezeu; iesind din raza ochiului lui Dumnezeu omul launtric se usuca, se pustieste si atunci sufera omul întreg – omul întreg se salbaticeste, devine irational.

Poezia lui Traian Vasilcau este …calea sufletului , educatie spirituala si indemnul vadit de a-l iubi pe Bunul Dumnezeu si a-i cere iertare si viata vesnica , prin mantuire.

Nu putini sunt cei care- “cauta ” versurile , sorbindu-le cu nesat , ca pe adevarate rugaciuni.
Eu sunt un asemenea suflet , care nicicand nu mi-am ascuns admiratia si credinta in Dumnezeu.

Asteptam de la Traian Vasilcau , noi opere care sa ne incante inima si sufletul .

Doamne Ajuta !

——————————————————————————————————————————

TRAIAN VASILCAU – Activitate si aparitii editoriale

Data şi locul naşterii:
2 aprilie 1969, în satul Viişoara, r-nul Edineţ.
A absolvit Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din Chişinău,
Facultatea de Istorie.

Activitate:

Preşedinte-fondator al Societăţii Culturale “Pasărea Phoenix”.
Fondator şi editor al Revistei literare”Phoenix”/2oo4-2007/.
Producător autorizat al Festivalurilor-naţionale de muzică uşoară
“Maluri de Prut” şi “Steaua Chişinăului”.

Apariţii editoriale:

“Poemele regretelor târzii”, ed. Lyceum, Chişinău,1995;
“Risipitorul de iubire”, ed. Lyceum, Chişinău,1995;
“Un clopot pentru Basarabia”, ed. Lyceum,Chişinău,1996;
“Zeii nu mor în cer”, IFC,Chişinău,1998;
“Spitale pentru îngeri”, IFC,Chişinău,1998;
“Potopul Cultural”,IFC,Chişinău,1999
“Sinceritatea ca Sentinţă”,IFC,Chişinău,1999
“Poeme de pe timpul tăcerii de aur”, Abeceluş,Chişinău,1999;
“Ziua poznelor frumoase”,versuri pentru copii,Abeceluş,Chişinău, 1999;
“Prăbuşit în flori”, IFC,Chişinău,2000;
“Anna Ahmatova,Ivan Bunin.Versiune romaneasca”,ed.1,IFC, Chişinău,2000
“Colindă pentru niciodata mea”, Augusta, Timişoara,2000;
“Moartea în Premieră”,Pasărea Phoenix,Chişinău,2001
“Cerul scris cu stele”, versuri pentru copii, Pasărea Phoenix,Chişinău, 2001;
“Literă din Dumnezeu”, Scrisul Românesc, Craiova, 2001;
“Regele învins”, Eminescu, Bucureşti, 2001;
“Demisionarea din umilinţă”, eseuri din Mahalaua Nebunilor,, ABC,
Chişinău, 2003;
“Nafura deşertăciunii”, sonete, . ABC, Chişinău,2002;
“Miracolul tristeţii se amână”, colinde în 2 vol., Eminescu,
Bucureşti, vol. I-2002; vol. II-2003
‘Atentat la Veşnicie”,maxime si recviemuri/poeme-n două versuri
si-ntr-un vers/2000-2005/,”Phoenix”,Chişinău,2006,
“Atentat la Veşnicie”,maxime,reflecţii,recviemuri,”Phoenix”,Chişinău,2006,
“Atentat la Veşnicie”,maxime,reflecţii,recviemuri,ed.a
2-a,adăugită,”Grafema Libris”,Chişinău,2007
“Ciocârlia cântă fără tălmăciri”,versuri pentru copii,”Grafema
Libris”,Chişinău,2007
“Din Cartea Copilăriei”,versuri pentru copii,”Grafema Libris”, Chişinău,2008,
“Anna Ahmatova,Ivan Bunin.Versuri tălmăcite de Traianus,,ediţie
nouă,Academia de Ştiinţe a Moldovei,Chişinău,2008/editată din
iniţiativa şi cu suportul Guvernului Moscovei/,
“Eternul Înnăscut”,”Lucian Badian Editions”,Otawa,Canada,2008,
“Regăsit în Cer”/Trilogie/2000-2007, “Junimea”,Iaşi,2009/,
“Când s-au fost spus îngerii”,psalmi,”Epigraf”,Chişinău,2009/,
“Inborn Into Eternity”,”Lucian Badian Editions”,Otawa,Canada,2009

Ligya Diaconescu
Revista Internationala STARPRESS

A arde în iubirea Celui care
la ospăţul lumii a întins o pâine,
spălând picioarele tremurătoare
tuturor înfometaţilor de mâine.

A fi creştin înseamnă a fi încredinţat
că eşti în starea leprosului, şi-n tine,
creşte neoprit minunea. A fi vindecat,
mereu vindecat de nepământescul Bine.

A fi creştin înseamnă a te străpunge
spinii durerii şi a zâmbi înţelepciunii,
cu tăria luată din cel ce mai frânge
pâinea nemuririi la cina lumii.

A fi creştin înseamnă a urca mereu
golgotele, călcând sfios pe colţi
de piatră şi a crede că pasu-ţi greu
e-al lui Hristos Cel înviat din morţi.

Cand cu inima-n durere
Nu gaseam o mangaiere
Numai Harul
Numai Harul
Mi-a luat intreg amarul

Cand zaceam in neputinta
Fara aripi de credinta
Numai Duhul
Numai Duhul
M-a-nvatat s-ating vazduhul

Singeorzan Dorin

Nu te opri cand incercarea
E grea si pare ca e mare.
Tu nu uita ca zi si noapte
Te poarta Dumnezeu pe cale.

Nu te opri cand vezi ca singur
Te lupti cu cei nebuni din lumea
Ci roaga-te, ca-n al tau suflet
Isus, cu Duhu-I sa te umple.

“Nu te opri! – iti zice Domnul
Caci Eu te tin in bratul Meu.
Nu te opri, caci in tot drumul
Eu voi lupta in locul tau.”

Dupa ce a debutat in urma cu un deceniu cu volumul “Comori pentru Cer”, poetul Nelu Tripon din Chicago revine in atentia publicului iubitor de poezie si a cititorilor consacrati, cu un nou volum de poeme, intitulat“Mesajele Binecuvantarii”. Publicata la editura “Tutimex” din Arad, cartea contine poezii crestine care, asa cum afirma pastorul Valentin Popovici in prefata cartii, “ar putea declansa trezire, inspiratie si zidire in toate bisericile lui Hristos”. Poeziile lui Nelu Tripon aduc pe langa satisfactia artistica, specifica poeziei in general, sentimente ce marturisesc credinta in Dumnezeu. “Pentru mine poezia nu inseamna numai o insiruire de cuvinte cu sau fara rima, ci reprezinta o parte din arta frumusetii spirituale” a tinut sa precizeze poetul. Nelu Tripon a locuit in decursul anilor in statele Florida, Ilinois si Arizona. Cea mai mare parte din anii petrecuti in SUA, a locuit in Chicago, unde a revenit intotdeauna cu placere. Autor foarte silitor, in cautare, patruns de spiritul Imparatiei care vine, Nelu Tripon este caracterizat de o dorinta acerba de-a se implica in activitatea misionara oriunde este solicitat. A plecat spre nevoile de toate felurile ae semenilor, dar constient in primul rand de belsugul vietii in ascultare de Domnul, de valoarea mostenirii sfintilor si pedeapsa ce-i asteapta pe impotrivitori, pe necredinciosi, ori pe prefacuti.

“Traiesc un sentiment aparte de fiecare data cand mesajele transmise prin versuri ating sufletele oamenilor si raspund nevoilor spirituale existente” – ne-a mai marturisit poetul. Domnia sa apreciaza orice incercare a cuiva de a compune dandu-si seama ca dorinta de-a scrie poezii se naste inauntrul fiecaruia si cu cat aceasta dorinta se amplifica, vine si momentul expunerii publice a acelor versuri. Cel care ofera intelepciunea si talentul este insusi Creatorul fiintei umane. El stie sa de-a ploaie peste ogorul semanat, peste samanta de buna credinta semanata uneori chiar cu mijloace mai rudimentare. Din acesta perspective, am putea spune ca Domnul rasplateste munca, nu intelepciunea sau darul. 

In momentul de fata, poetul Tripon lucreaza la cel de-al treilea volum de poezii care se va intitula “Vocea Sperantei Divine”, care dupa toate probabilitatile va vedea lumina tiparului la inceputul anului 2009. “Timpurile pe care le traim, conform Cuvantului Sfant sunt vremurile sfarsitului caracterizate prin dezastre naturale de o mare intensitate, razboaie, oameni rai, crestini debusolati si biserici apostate. In aceasta perioada, copiii lui Dumnezeu tintesc spre punctul final in vesnicie, cautand sa ramana cu Domnul” –remarca poetul crestin din “Windy City”. 

Potrivit profesorului Dumitru Buhai, “Mesajele binecuvantarii” este un aport inedit in imbogatirea tezaurului poetic crestin aducand noi sperante, noi frumuseti si o credinta curata si sfanta, aducatoare de mantuire in credinta in Domnul Iisus Hristos”. Cei care doresc mai multe amanunte despre punctele de distribuire a cartii, pot sa-l contacteze pe autor la adresa de email: NeluTripon at yahoo dot com 

 
Roxana Claudia Curpas
Phoenix, Arizona, SUA

Şi-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!

Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.

Şi cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă..

Îmbrăcaţi al vostru suflet
În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare.

Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himeră,
Nici un dor n-o să se frângă.

Vasile Militaru