Crestini.com » paste

DE LA GLORIE LA DEZAMĂGIRE

Danny — Wed, 31 Mar 2010 21:41:46 +0000

Parcă Îl văd cu ochii minţii pe Domnul intrând glorios în Ierusalim, aclamat de mulţime, adorat şi mult aşteptat ca Împărat al iudeilor… Oamenii L-au întâmpinat cu ramuri de finic, şi-au aşternut hainele la picioarele Lui. Tabloul intrării Domnului în Ierusalim o asemăn cu imaginea întoarcerii la El a multor oameni.
Mulţi oameni Îl primesc pe Domnul cu bucurie, aşteaptă ca El să intre pe porţile Ierusalimului – sufletele lor. Aşează pe jos, în faţa Sa, hainele firii lor, ca El să le calce în picioare… Îl întâmpină cu ramurile de finic ale renunţării lor la lume.
Aceasta este ziua lor glorioasă, când aşteptata izbăvire s-a arătat în viaţa lor.
Dar din păcate, pentru fiecare om “născut din nou” vine o “săptămână a patimilor”. Diferenţa este că unii fac din aceasta o biruinţă, iar alţii un dezastru.

Pentru mulţi, bucuria întâlnirii cu El nu durează mult, urmează “săptămâna patimilor”, săptămâna deznădejdii, a speranţei ucise de săgeţile răului, urmează lepădarea Petrilor… “În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire” (Matei 26:31).
Acolo, atârnat pe cruce, Hristos de curând primit în Ierusalim, pare “neajutorat”. Şi “totuşi, suferinţele noastre El le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:4-5).

Când oamenii au ajuns în această “săptămână”, Hristos al lor, biciuit şi mai apoi răstignit, nu pare să le mai fie de nici un folos. Şi totuşi, unii aleg să rămână cu El chiar dacă sunt căzuţi jos, chiar dacă se simt singuri şi nu văd nici o corabie venind spre ei să îi poarte spre ţărmul „ siguranţei”. Dar sunt şi oameni care nu se mai pot încrede într-un Hristos suferind, însângerat. E dureros că la greu unii oameni se leapădă de Domnul. Atunci când trecem prin încercări avem două alternative: să urcăm spre Domnul, să ne ascundem în El, să ne contopim cu El, sau să coborâm în adâncul nostru, să fugim înspre noi, să ne compătimim, să ne lăsăm în voia valurilor disperării. Poate treci chiar acum prin “săptămâna patimilor”, când întunericul şi disperarea te-au prins ca într-o menghină. Poate Hristos, pe care L-ai primit cu entuziasm este şi El “răstignit” şi pare imun la durerea ta. Cerul tace şi Dumnezeu nu mişcă nici un deget să te ajute. Îngerii mult-aşteptaţi nu mai vin în grabă în jurul tău. Credinţa ţi se pare o poveste frumoasă de pe vremea când bunica te ţinea pe genunchi şi îţi vorbea despre un erou: Isus, coborât din cer să ne mântuiască. Dar nu uita: după “săptămâna însângerată” a urmat biruinţa. Biruinţa luminii asupra întunericului. A vieţii asupra morţii. Hristos, considerat “neajutorat”, despre care, spuneau mulţi că nu se putea salva nici pe Sine, a Înviat şi a făcut astfel posibilă mântuirea tuturor celor ce Îl primesc în viaţa lor.
Dacă pentru “o săptămână” nu percepi lumina, nu dispera! Nu te lepăda de Domnul! Nu te gândi că eşti abandonat şi că cerul este surd la rugăciunile tale. Nu-ţi pierde credinţa! Urmează Victoria pe care Hristos o dă celor ce rămân în El. În curând vei trăi Duminica Învierii! Deci, fii plin de pace şi de bucurie: Hristos a înviat şi pentru tine!

Adina Sas-Simoniak
Chicago, Illinois

Incredibila Inviere – Nelu Rosu

Danny — Wed, 31 Mar 2010 21:38:17 +0000

Incredibila e Invierea,
Apostolii initial nu au crezut-o
Dar intalnindu-L personal pe Domnul
In ciuda indoieli-au acceptat-o.

Incontestabila e Invierea,
Mormantul gol si azi o dovedeste
Iar personal de Il accepti pe Domnul
In duhul tau El se naste si creste.

Inegalabila e Invierea,
Intre religii ea ne detaseaza
Iar cand confuz nu il mai distingi pe Domnul
Credinta-adevarata-ti garanteaza.

Indispensabila e Invierea,
Caci a-mplinit profetii si Cuvantul
E parga celor adormiti in Domnul
E vestea ce-a transfigurat Pamantul.

Chemare Divina – Adina Sas-Simoniak

Danny — Wed, 31 Mar 2010 21:34:35 +0000

Plâng a Golgotă şi lacrimi se scurg
În seiful de dor reflectat în amurg.
Şi Crucea înfiptă în orizontul albastru
Îmi dă iarăşi aripi să zbor ca un astru.

Bătăile cuielor în palmele Tale
Le-aud ca pe-un clopot ce bate a jale.
Privirea-Ţi de sânge-mi pătrunde-n unghere
Şi-mi spală trecutul cu multele rele.

Răpus de păcate Te zbaţi în durere
Şi mulţimea setoasă chiar viaţa Îţi cere…
Te opreşti în genunchi, cu crucea în spate
În faţa atâtor suflete moarte…

Aşa Te-am găsit… cu cununa de spini
Aşteptând să Te las durerea s-alini.
La uşa închisă de păcate-n delir
Ai bătut să-mi aduci în palmele-Ţi mir.

M-ai chemat să mă scoţi din ruine de fum,
Să-ntorci viaţa mea de pe-al iadului drum.
Şi, Doamne, ce har viaţa-ntreag-a cuprins
Când „da”-ul meu cerul senin a atins!

Prin faţa Ta, Domnul trece pe cale
Şi-ţi oferă iertare prin rănile Sale.
Acum este ziua când poţi să-L primeşti
Şi sufletul ros de păcat să-nnoieşti.

Mă rog să asculţi chemarea divină
Ce curge din ceruri ca apa cea lină,
Mă rog să primeşti viaţa veşnică-n dar
Plăsmuită-n durere pe Crucea de-amar.

Adina Sas-Simoniak
Chicago

Simina & Gabriela – A inviat

Danny — Sat, 18 Apr 2009 07:23:41 +0000

Hristos a inviat!!!

Danny — Sat, 18 Apr 2009 06:54:24 +0000