..:: Crestini.com::.. - Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge

Home

Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge - interviu Daniel Zafir

Versetul Zilei

Filipeni 1:4-5

In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi toti, cu bucurie pentru partea pe care o luati la Evanghelie, din cea dintai zi pana acum.

Meditatia Zilei

Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge - interviu Daniel Zafir

DANIEL ZAFIRIS “Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge.” “Ma gandeam ca acesta este drumul spre implinire in viata - sa am bani, sa am faima, sa am succes, sa am de toate si sa nu am nevoie de nimic.” “Nu uita ca esti doar un om, esti muritor.” “in multe dintre aceste meciuri am fost golgeter.” “am avut o colega care a murit. Pentru mine a fost ca o lovitura de trasnet acel moment, cand m-am intrebat: ‘Daca eu as fi fost in locul acelei colege, unde m-as fi dus?’ “
-------------------------------------------------------------------------------------------
In anul 1995 Cupa Romaniei la fotbal a fost castigata de Petrolul Ploiesti. in acea vreme, Daniel Zafiris era jucator la Petrolul Ploiesti. De asemenea, Zafiris a fost selectionat pentru echipa nationala universitara a Romaniei, care a participat la Campionatul Mondial Universitar din anglia, 1991.
Daniel Zafiris L-a cunoscut pe Dumnezeu si, prin puterea Lui, cunoscand-l pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor, viata i-a fost schimbata. Daniel este casatorit cu Dina si au 2 copii: Ioana si Daniel-Elias.

Reporter: - Daniel, tu esti obisnuit sa dai goluri, uneori ai mai si primit goluri, ai jucat si ca portar, dar te-ai invatat in ultima vreme sa umpli goluri, sa umpli golurile din inima oamenilor. Exista un gol cu forma Lui Dumnezeu in sufletul fiecaruia dintre noi. Indiferent ce ar putea incerca oamenii: droguri, sex, putere, bogatie..orice, orice, nimic nu poate sa umple acest gol decat singur Dumnezeu. Cum era pe vremea cand dadeai si primeai goluri? Care sunt cateva din succesele din cariera ta fotbalistica ?

Daniel Zafiris : inainte de a fi atacant, am fost portar, la juniori la Petrolul. De multe ori luam goluri, dar ma bucuram cand reuseam sa si marchez, atunci cand am devenit atacant. La juniori am iesit pe locul 3 pe tara, intr-o finala mica, impotriva echipei FC Brasov si am castigat acel meci si datorita golurilor date de mine. in multe dintre aceste meciuri am fost golgeter. Chiar in campionatul de juniori 2 am iesit golgeter al seriei in care jucam noi atunci.

Reporter: - Cum a fost in ’95, cand “gazarii” de la Ploiesti au castigat Cupa Romaniei ?

Daniel Zafiris: - a fost ceva extraordinar. Nu stiu daca se pot exprima in cuvinte acele momente de pe teren si din afara lui, dar a fost o bucurie pentru ca am castigat acea cupa. au fost niste momente emotionante, sa tii deasupra capului Cupa Romaniei, sa te bucuri impreuna cu colegii tai de aceasta performanta.

Reporter: - Cum crezi ca te vei simti atunci cand vei sta in fata lui Dumnezeu si ti se va pune pe cap “cununa neprihanirii”, pe care “ne-o va da in ziua aceea Domnul, Judecatorul cel drept?”

Daniel Zafiris: - Nu cred ca exista comparatie intre o cununa pe care astazi o ai, dar care maine se invecheste, se vestejeste, si cununa pe care Dumnezeu ne-o va da tuturor celor care L-am primit pe Cristos in viata noastra si am trait cu El. Cred ca acea bucurie va fi deosebita, pentru ca va fi o bucurie vesnica, nu o bucurie de o zi.

Reporter: - asa este. Cum a fost in 1991 in anglia, cand, impreuna cu echipa universitara nationala a Romaniei, ai participat la Campionatul Mondial Universitar de acolo?

Daniel Zafiris: - si atunci au fost niste momente deosebite, pentru ca Dumnezeu m-a ajutat sa fiu selectionat in aceasta echipa si am fost singurul jucator din Divizia B care a fost in tot lotul echipei nationale universitare a Romaniei. Pe timpul acela jucam la Politehnica Iasi. acolo am avut bucuria, dincolo de a juca la un campionat mondial, de a vorbi cu ceilalti baieti din echipa despre Domnul Isus Cristos, singurul care le poate implini viata. au fost seri cand stateam impreuna cu ei, ei ma intrebau, eu le explicam, le citeam din Biblie si au fost momente binecuvantate, care cred ca le-au ramas adanc sapate in inimi. Chiar ma rog acum pentru cei care mai sunt inca in activitatea competitionala, sau unii dintre ei au devenit antrenori, ma rog ca Dumnezeu sa-i ajute sa inteleaga faptul ca viata fara Dumnezeu e ca un meci de fotbal fara minge, adica nu are sens, nu poti juca un meci daca n-ai minge.

Reporter: - imi place comparatia - “Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge” - joci de unul singur si cazi pe locul doi, mergi spre nicaieri, alergi spre niciunde. Cum a inceput aceasta alergare a ta dupa Dumnezeu ?

Daniel Zafiris: - De mic copil mi-am dorit sa ajung un fotbalist cunoscut, si am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa-mi implinesc acest vis. Mergeam cu tata pe stadion si vedeam atatia si atatia oameni care strigau, care aplaudau, care incurajau echipa FC Petrolul. atunci, in mintea mea, in sufletul meu de copil mi-am dorit atat de mult sa ajung si eu un jucator faimos, deoarece ma gandeam ca acesta este drumul spre implinire in viata - sa am bani, sa am faima, sa am succes, sa am de toate si sa nu am nevoie de nimic. Dar s-a intamplat ceva in liceu, care pot spune ca mi-a schimbat radical modul de a privi viata. am avut o colega care a facut apendicita, dupa care a facut complicatii, a dat in peritonita si a murit. Pentru mine a fost ca o lovitura de trasnet acel moment, cand m-am intrebat: “Daca eu as fi fost in locul acelei colege, unde m-as fi dus?” Puteam sa am eu toata faima si toata bogatia de pe pamantul acesta, daca mi-as fi pierdut sufletul ce s-ar fi ales ? a fost un moment zguduitor in care mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu pot face nimic, pentru ca Dumnezeu este singurul care poate da un sens vietii, si ca viata de aici va continua in vesnicie dincolo, iar daca nu il am pe Dumnezeu, nu am nimic. apoi am ajuns in Iasi, la echipa Politehnica Iasi. aici Dumnezeu mi-a aratat faptul ca El ma iubeste si ca a pregatit ceva mult, mult mai de pret decat o cununa trecatoare, a pregatit o cununa vesnica. acest lucru mi l-a descoperit printr-un fotbalist crestin nascut din nou - numele lui este adrian ambrozie. adrian mi-a spus cum i-a schimbat Dumnezeu viata, si m-a incurajat sa citesc Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu. am inceput sa citesc si am descoperit un verset care pentru mine si astazi este ca o binecuvantare: “Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul Lui Dumnezeu n-are viata.” atunci m-am gandit ca eu nu il am pe Fiul Lui Dumnezeu in sufletul meu, in inima mea. am bogatii, am bani, am faima, incep sa castig, dar nu il am pe Fiul Lui Dumnezeu. si atunci, in 1991, am ingenuncheat inaintea Lui Dumnezeu si am zis: “Doamne, vino in viata mea, iarta-mi toate pacatele, vino Doamne Isuse Cristoase si ajuta-ma sa fiu asa cum tu doresti.” acel moment pot spune ca a fost nasterea mea din nou. De atunci inainte am trait si traiesc cu Dumnezeu, iar astazi sunt atat de implinit si de bucuros incat as dori sa strig, sa spun si celorlalti ca nu exista fericire si implinire fara Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este singurul care-ti poate implini viata.

Reporter: - te-ai retras din activitatea competitionala dupa terminarea campionatului din 1997. Este frumos ca tu te-ai intors la Dumnezeu in 1991, cand urcai spre glorie si nu la sfarsitul carierei, cand, poate cineva ar fi putut sa spuna: “si-a terminat cariera si nu mai avea ce pierde, nu mai avea ce castiga, de asta s-a pocait, s-a intors la Dumnezeu.” Exact in apogeul carierei tale, ai inteles ca mergi spre niciunde. Cariera este un drum cu un final, dar finalul acelui drum este foarte important. Poetul Petru Dugulescu spunea “astept sa-mi sfarsesc asteptarea si moartea mortii de-acum, alerg sa-mi sfarsesc alergarea la capatul stramtului drum.” tu ai schimbat macazul si ai ales sa alergi pe o alta cale, ai ales sa alergi pe calea Lui Dumnezeu. Cunosti si alti sportivi din lume care sunt crestini dedicati lui Dumnezeu si care sunt nascuti din nou, care au o relatie zilnica, personala cu Dumnezeu?

Daniel Zafiris : - Da, cunosc destul de multi sportivi, chiar de talie mondiala, care sunt crestini si care au o relatie personala cu Isus Cristos Domnul. Cativa dintre ei ar fi cunoscutul baschetbalist David Robinson, Mark Price, din tenis Mary Joe Fernandez, Michael Chang; din atletism Jonathan Eduards care este campion mondial si olimpic la triplu salt; din fotbal sunt mai multi: Tafarel, Jorjinio, Jardel, Juan Carlos, Paulo Sergio... si acestea sunt doar cateva nume dintre sportivii de talie internationala pe care ii cunosc sau am auzit despre ei, am citit despre ei, si lor nu le este rusine sa vorbeasca intr-un mod deschis, liber, de cate ori au ocazia, despre Dumnezeu. Mi se pare un paradox ca la noi in tara, noi care spunem ca suntem o tara crestina, sa ne fie rusine sa vorbim deschis despre Dumnezeu, sa spunem ceea ce credem, ceea ce este in sufletul nostru, ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi.

Reporter: - sunt convins ca si tu ai avut modele, pentru ca fiecare dintre noi suntem in cautare de modele, pana gasim modelul perfect si desavarsit care este Domnul Isus Cristos - Fiul Lui Dumnezeu. Care erau modelele tale sau “idolii” tai?

Daniel Zafiris: - Unul dintre cei mai mari fotbalisti pe care eu i-am apreciat si mi-as fi dorit sa ajung la fel a fost Marco van Basten, atacantul echipei nationale a Olandei. Pentru mine, van Basten a fost intr-adevar un idol, un model si mi-as fi dorit sa ajung ca el.

Reporter: - De obicei succesul il imbata pe om, il duce spre lucruri de care mai tarziu ii pare rau. Un exemplu foarte cunoscut este Maradona, care odata ajuns “sus”, a inceput sa se drogheze pana a ajuns aproape o epava de om, din cauza ca nu a stiut sa se raporteze corect la Dumnezeu si nu la el insusi. Nu doar sportivii, ci si cei care ajung in varful carierei politice sau in varful bogatiilor, cand ajung acolo sus, au impresia ca “L-au prins pe Dumnezeu de picior”, dar nu-si dau seama ca dincolo de acel varf, urmeaza ceva. Poate sa urmeze cerul sau poate sa urmeze prapastia. Lucrul acesta ii duce pe unii dintre ei la distrugere. Nu-si dau seama de unde vin, incotro merg si la cine sa se raporteze corect. se raporteaza doar la ei insisi si la ce pot sa construiasca cu mainile lor. Nu-si dau seama ca in maini au doar nisip, care trece, si nu mai raman la sfarsit cu absolut nimic, dupa ce trec in viata cealalta.

Daniel Zafiris: - M-a impresionat foarte mult filmul “Ben Hur”. in acel film am vazut o scena in care, in urma unei victorii pe care un conducator a purtat-o, el a ajuns sa treaca prin fata Cezarului, si mii si mii de oameni il aclamau, il ridicau in slavi pe acel conducator de osti. El mergea intr-un car tras de 2 cai, dar in spatele lui era cineva care ii tinea deasupra capului cununa de lauri pe care o castigase dupa acea batalie. acest om din spate, in timp ce toata lumea il aclama pe marele conducator de osti si il ridica in slavi, ii soptea: “Nu uita ca esti doar un om, esti muritor.” si ii repeta in timp ce toata lumea il ovationa: “Nu uita ca esti doar un om, esti muritor.” aceste cuvinte mi-au ramas in minte si in suflet. sa nu uitam niciunul dintre noi ca suntem muritori, suntem doar niste oameni, si ca viata pe care o traim fara Dumnezeu se va duce in prapastie, vom pierde totul. Dar cu Dumnezeu putem avea o vesnicie asigurata, pentru ca Dumnezeu este cel care tine in mana sa istoria si viata. Este foarte important sa nu uitam acest lucru atunci cand am ajuns sus, in varful carierei noastre. sa nu ne credem noi Dumnezeu, ci noi sa ne smerim si El sa fie inaltat. as dori sa-l amintesc pe Juan Carlos Valeron, din nationala spaniei, care spune astfel despre el: “am fost un tanar obisnuit, crezand in Dumnezeu asa cum face toata lumea. Dar, intr-o zi, Dumnezeu mi-a spus despre Isus si asa am inceput sa citesc Biblia. Cand mi-am dat seama cat de mult ma iubeste Dumnezeu, L-am acceptat pe Isus ca Mantuitor al meu, fara nici o urma de indoiala. acel moment mi-a schimbat viata in intregime. Dumnezeu traieste in mine, si chiar daca mai trec prin situatii grele, Isus Cristos aduce din nou ordinea. Mi-am daruit intreaga viata Lui, si ma simt in siguranta in mainile Lui.”

Reporter: - as vrea acum sa te rog sa inalti o rugaciune catre Dumnezeu pentru sportivi si pentru toti cititorii nostri.

Daniel Zafiris: - Tatal nostru care esti in ceruri, iti multumim pentru ca tu esti singurul Dumnezeu adevarat, esti singurul care ne iubesti cu adevarat si care ai un scop si un plan pentru fiecare dintre noi. te rog Doamne Dumnezeule, ca tu sa fii Cel care sa cercetezi sportivii, si pe toti cititorii, sa-i ajuti sa inteleaga faptul ca viata fara tine nu este o viata castigata, nu este o victorie, ci este un esec si o infrangere. te rog mult de tot Doamne Isuse sa-i ajuti sa inteleaga faptul ca trebuie sa fie un moment in viata lor cand trebuie sa te primeasca in inima lor, apoi tu sa le transformi viata. te rog Doamne Dumnezeule sa ne binecuvantezi pe toti, sa ne ajuti sa nu uitam de tine, si tu sa fii slavit. Fii binecuvantat in veci, in Numele Celui care a murit pe cruce, pentru toti, a Domnului nostru Isus Cristos, si prin puterea Duhului sfant. amin