..:: Crestini.com::.. - SLUJBA PROFETICA ÎN NOUL TESTAMENT-Marea Tragedie

Home

SLUJBA PROFETICA ÎN NOUL TESTAMENT-Marea Tragedie

Versetul Zilei

Daniel 5:26-28

Iata insa scrierea care a fost scrisa: Mene - DUMNEZEU ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat. Techel - inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor. Peres - inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor.

Meditatia Zilei

SLUJBA PROFETICA ÎN NOUL TESTAMENT-Marea Tragedie

Apostolii au avut privilegiul de a fi învăţaţi de Domnul şi Stăpânul nostru timp de ani de zile, chiar şi în cele 40 de zile de la învierea Lui. După înălţarea lui Isus la Cer, Pavel L-a văzut într-o lumină supranaturală şi a auzit vocea Lui în limba sa, ebraica: “…căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le…Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor la care te trimet, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (Fapte.26:16b-18a). Atât de exactă este o chemare şi însărcinare divină legată de Planul de mântuire! Pavel nu s-a adresat doar bisericii, ci şi proorocilor şi celor care aveau daruri duhovniceşti. S-a pus accentul pe faptul că el nu răspândea propriile lui păreri, ci ceea ce îi poruncea Domnul. “Dacă crede cineva că este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului! Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!” (1Cor.14:37-38). Întreaga Biblie, Vechiul şi Noul Testament, este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Domnul S-a exprimat prin proorocii şi apostolii Săi. Ei au acţionat conform poruncilor Sale. Pavel a putut scrie: “Iată, în adevăr ce va spunem, prin Cuvântul Domnului…”(1Tes.4:15). Numai dacă spunem exact ceea ce au spus oamenii lui Dumnezeu din porunca Lui, putem exprima ce a spus Dumnezeu cu adevărat. Numai atunci o pot confirma ascultătorii: “Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi Cuvântul Domnului în gura ta este adevăr” (1Împăraţi 17:24). Despre cine am putea spune astăzi, din cadrul acestor multe denominaţii, că în gura lui Cuvântului lui Dumnezeu este încă adevărul original? Numai cel care învaţă şi botează aşa cum au procedat apostolii, învaţă şi botează corect. Orânduiala pentru Biserica nou testamentară a fost stabilită de la început. Adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu a plecat din Ierusalim şi s-a răspândit în toată lumea. Învăţăturile şi practicile din Biserica adevărată, reaşezată, trebuie să fie aşa cum au fost la început. Apostolul Pavel a făcut prima lui călătorie la Ierusalim la trei ani după convertirea sa, ca să vorbească cu Petru. În timpul acestei şederi de 15 zile, Pavel a auzit de la Petru totul despre începutul duhovnicesc. De asemenea, el s-a întâlnit cu Iacov, fratele Domnului nostru. Paisprezece ani mai târziu, acelaşi Pavel împreună cu Barnaba şi Tit au făcut o altă călătorie la Ierusalim din cauza unei porunci divine. De această dată, scopul lor nu a fost să adune informaţii, ci să verifice dacă învăţătura şi predicarea au fost corecte sau dacă toată munca lui fusese zadarnică (Gal.1:18; 2:2). De aceea, toţi predicatorii, evangheliştii, învăţătorii, proorocii şi toţi slujitorii sunt provocaţi să facă o călătorie la Ierusalim în duhul şi să compare în mod adevărat şi cu onestitate dacă ceea ce învaţă şi practică ei coincide într-adevăr cu Cuvântul scris. Comparaţia trebuie făcută întotdeauna cu originalul. Aşa cum au fost lucrurile atunci la început, aşa trebuie să fie şi acum la sfârşit. Biserica Mireasă trebuie să fie în totală conformitate cu Dumnezeu şi Cuvântul Lui înaintea revenirii lui Isus Hristos. Porunca şi mesajul orei este să ne întoarcem complet şi definitiv, la învăţăturile şi practicile biblice ale apostolilor. Falsificările şi răstălmăcirile au început de timpuriu şi s-au soldat cu marea lepădare de credinţă de la învăţătura originară prin omul fărădelegii. Aceste răstălmăciri şi-au găsit apogeul în prima biserică organizată care a început în anul 325, o dată cu Conciliul de la Niceea. Au urmat alte concilii în 381 şi 441 şi apoi, a urmat Evul Mediu, numit şi “Evul întunecat”, timp în care lumina Cuvântului a fost aproape înăbuşită. În cele din urmă, după 1000 de ani, a avut loc o noua străpungere prin Reformă, urmată de diferite treziri în secolele trecute, prin care adevărurile biblice au fost restituite tot mai mult. Din păcate, vechile tradiţii au continuat, chiar şi în timpul trezirilor care au urmat puternicei mişcări a Duhului Sfânt de la începutul secolului al douăzecilea. Duşmanul a continuat să înşele chiar şi acolo unde lucra Duhul lui Dumnezeu, reuşind să-i facă pe oameni să declare adevărul ca fiind minciună şi minciuna adevăr. Până azi, aluatul cel vechi a stricat plămădeala cea nouă. Au apărut bisericile organizate şi astfel s-a continuat vechea tragedie. Ceea ce a spus Domnul evreilor religioşi se aplică şi creştinătăţii necredincioase: “Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti: “Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni”. El le-a mai zis: “Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră” (Marcu 7:6-9). Aşa cum a spus Domnul, orice închinare, chiar şi slava adusă Lui în adunările carismatice, este zadarnică atunci când în locul Cuvântului lui Dumnezeu sunt crezute învăţăturile şi poruncile oamenilor Isus, Domnul nostru, a pus această condiţie: “Cine crede în Mine cum zice Scriptura” (Ioan 7:38). Domnul cere ca închinarea să se facă în Duh şi în Adevăr (Ioan 4:24). Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul în care Duhul Sfânt îi călăuzeşte pe adevăraţii credincioşi şi prin care îi şi sfinţeşte. În acest timp, în care ne apropiem de venirea lui Isus Hristos, avem nevoie şi de partea profetică, aşa cum bine a întărit Petru în epistola lui: “În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui” (2Petru 1:16). Apostolul a fost martorul ocular al experienţei extraordinare de pe Muntele schimbării la faţă. El a putut scrie cu deplină siguranţă: “Şi avem Cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziua şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre” (vers.19). În timpul acesta, cine ar putea afirma că se află, cu adevărat, în posesia Cuvântului profetic descoperit şi nu a celui răstălmăcit? Căci numai atunci când este descoperit, el străluceşte ca o lumină puternică. Astăzi aşa de mulţi sunt preocupaţi cu propriile lor proorocii având întotdeauna ceva nou de oferit, încât nici nu se simt atraşi de Cuvântul profetic. Nici o proorocie din Scriptură nu se interpretează cum vrea cineva şi nici nu-şi va pierde valabilitatea datorită vreunei proorocii “făcute” de cineva. Dimpotrivă, proorociile oamenilor sunt nule şi neavenite, nu au nici un efect prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Proorociile din Scriptură sunt întotdeauna legate de făgăduinţe, care-şi primesc legitimarea prin faptul că se împlinesc. Dacă nu am urma legea divină asupra acestui punct, expunerea nu şi-ar atinge scopul: “Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim Cuvântul Domnului” (Isaia 2:3). Cuvântul adevărat a pornit de la Ierusalim. Acolo au slujit proorocii, Domnul nostru şi apostolii. Acolo a fost pusă temelia Bisericii nou testamentare, acolo a fost adusă ea la viaţă, acolo trebuie ea să se întoarcă în învăţătură şi practică.