..:: Crestini.com::.. - Predica Dec.2004

Home

Predica Dec.2004

Versetul Zilei

Filipeni 1:4-5

In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi toti, cu bucurie pentru partea pe care o luati la Evanghelie, din cea dintai zi pana acum.

Meditatia Zilei

Predica Dec.2004

Şi eu aş vrea să vă spun un bun venit tuturor în Numele scump al Domnului. Doresc din toată inima ca Dumnezeu să ne binecuvânteze. Nădăjduiesc că noi am adus deja prin credinţă acest sfârşit de săptămână înaintea Domnului, şi credem că El ne va binecuvânta într-un mod deosebit. Este ultimul sfârşit de săptămână din anul acesta. Timpul vine şi trece. Fiecare zi, fiecare săptămână, fiecare lună trece foarte repede. Timpul harului, de asemenea, se apropie de sfârşit. Noi vedem acest lucru din ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Suntem recunoscători că putem să acceptăm şi să avem Cuvântul lui Dumnezeu ca o candelă pentru picioarele noastre.
Dacă ne uităm la ce se petrece în lume, ne-ar putea apuca frica: totul se apropie de sfârşit. Nu mai este nici o speranţă, decât în Dumnezeu.
Sunt câteva anunţuri de făcut. Mai întâi aş vrea să vă transmit saluturile din întreaga Africă şi din Europa, de la fraţi din Finlanda, Danemarca… Fratele Valstrem vă salută de fiecare dată. Fratele Graaf vă salută… Fraţi din Nairobi, Johanesburg, din Cape Town – ei toţi vă salută. Din Liberville, din Kinshasa – fraţii de pretutindeni trimit salutări. Ei sunt uniţi cu noi în Domnul. Suntem bucuroşi pentru posibilităţile pe care le avem, de a vesti Cuvântul în lumea întreagă, de a fi în legătură. Chiar şi în seara aceasta îi salutăm pe toţi de pretutindeni, prin intermediul Internetului – mai ales pe prietenii mei din Chile. Aţi auzit cu toţii despre cum a binecuvântat şi cum a ajutat Dumnezeu acolo. Pentru timpul în care trăim noi, aceasta este o minune: după două adunări, 125 de persoane sunt botezate biblic. Numai Dumnezeu poate să lucreze astfel, prin harul Său. Şi dacă va vrea Domnul, joia viitoare mă voi întoarce în Chile, apoi în Peru, pentru a vesti acolo Cuvântul Domnului, pentru a răspunde la întrebări, pentru a ajuta. Noi suntem aici ca să slujim. Şi suntem recunoscători că avem posibilitatea să purtăm Cuvântul Domnului.
Vreau să spun sincer că suntem bucuroşi că sunt aici prietenii noştri din Republica Cehă, din Polonia, din Italia, Austria, Elveţia, Franţa, Olanda, Belgia. Ei sunt aici de pretutindeni, ca să aibă părtăşie cu noi şi să asculte Cuvântul împreună cu noi; poate de asemenea pentru a arăta întregii lumi că încă mai sunt oameni care sunt înfometaţi. Şi se împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu care spune că El însuşi va trimite o foamete – nu o foamete după pâinea firească – ci după auzirea cuvintelor lui Dumnezeu. Şi în acest loc dorinţa noastră nu este alta decât aceea de a-L lăsa pe Dumnezeu să vorbească, şi de a crede cu adevărat după cum spune Scriptura.
Cum deja am amintit, acesta este ultimul sfârşit de săptămână de anul acesta, şi cu voia lui Dumnezeu ne vom întâlni sin nou aici la primul sfârşit de săptămână în anul ce vine, sâmbătă, 1 ianuarie şi duminică, 2 ianuarie – dacă Domnul ne va mai dărui harul Său.
Apoi trebuie să vă transmitem salutări de la fraţii din fosta Iugoslavie, şi din România. În Iugoslavia n-au fost adunări chiar aşa de mari – au fost uneori 40-50-60-70 de persoane. Dar noi suntem recunoscători pentru fiecare suflet, pentru toţi fraţii şi pentru toate surorile din toate ţările. În România lucrurile au stat altfel. Au fost 1500-1600 de oameni în fiecare adunare. Ei au venit cu autobuzele din 12 oraşe, ca să asculte Cuvântul Domnului. Este atât de frumos că şi în ţările sărace fraţii noştri s-au folosit de ocazie şi au venit. A fost frumos. Pentru aceasta îi suntem foarte recunoscători lui Dumnezeu.
Apoi aş vrea să anunţ – şi fac lucrul acesta din toată inima mea – că dacă Domnul întârzie, vom planifica din nou o călătorie în Israel, de luni, 2 mai, până vineri, 13 mai 2005. Şi am fi bucuroşi dacă ar fi un număr mare de fraţi şi surori care să vină cu noi. Numai cu aceasta putem contribui pentru ţara lui Israel – făcând o vizită şi lăsând acolo din banii noştri. Mulţi turişti nu mai doresc să meargă acolo. Dar noi nu suntem turişti – noi mergem în ţara Bibliei. Şi până acum au fost binecuvântaţi toţi cei care au mers cu noi în Israel, fără excepţie.
Apoi sunt aici dorinţe pentru rugăciune: de la o doamnă Wirtz care doreşte să ne rugăm pentru fiul ei care urmează să fie judecat. Ne vom ruga ca Dumnezeu să dea har şi judecătorul să nu fie prea aspru cu el. Fiul ei a făcut şi el o greşeală.
Sunt şi alte cereri de rugăciune. Fraţi şi surori, haideţi să fim sinceri. Noi simţim durerea numai dacă suntem afectaţi noi înşine. Dar în Trupul Domnului trebuie să se ajungă ca noi să simţim cu fiecare, ca necazul altora să devină necazul nostru, şi să avem pe inimă ceea ce se întâmplă altora.
Încă o întrebare: cine este azi pentru prima dată? Pot să vă rog să vă ridicaţi mâinile? Avem pe cineva care azi este aici pentru prima dată? Eu nu văd pe nimeni. O să-mi pun ochelarii. Bine aţi venit.
Ultimul anunţ: avem aici o scrisoare circulară cu titlul: „Ediţie specială – decisivă.” O ediţie care să determine pe fiecare să se decidă corect pentru Dumnezeu, şi anume ca noi să ne ocupăm poziţia în faţa lui Dumnezeu, şi cu adevărat să stăm de partea lui Dumnezeu. Şi aşa cum am auzit deja în Cuvântul de introducere, noi să credem aşa cum a crezut Avraam, şi să ţinem pasul cu interiorul nostru cu lucrarea lui Dumnezeu în prezent. Ca s-o spunem sincer, cu toţii am putea să privim în urmă şi să vorbim despre ceea ce făcut Dumnezeu. Dar dacă ceea ce făcut Dumnezeu nu ne poate conduce în ceea ce face El în prezent, atunci noi nu am înţeles lucrările lui Dumnezeu. În zilele lui Moise puteai să te tot uiţi înapoi, însă venise un timp nou, se împlineau făgăduinţe iar Domnul îşi ducea poporul mai departe. Iar acum de asemenea noi trebuie să ţinem pasul, şi să ştim că Dumnezeu îşi ia slujitorii, prorocii, dar El rămâne cu poporul Său, până când noi ajungem de la credinţă la vedere.
Referitor la lucrurile pământeşti, la lucrurile politice, cu toţii am auzit despre acestea, despre unirea religiilor, unirea la cel mai înalt nivel. Şi deja Vaticanul a proclamat acest lucru în toată lumea cu aproape un an în urmă, şi anume că a sosit momentul ca guvernul mondial şi comunitatea mondială să fie sub un singur acoperiş. Şi vor fi sub un singur acoperiş. Azi nu vom intra în detalii. Dar noi simţim, noi vedem cum biserica Dumnezeului Celui viu ajunge din ce în ce mai mult sub presiune. Cu adevărat, noi nu ne potrivim nicăieri, în nici un cult, în nici o religie – nicăieri; doar în Împărăţia lui Dumnezeu.
Şi aşa cum deja am auzit în Cuvântul de introducere, în Apoc. 14 avem trei mesaje: primul de la v. 6, apoi mai departe s-a anunţat, şi nu doar că s-a anunţat ci a fost vestit din cer… Acest lucru este de asemenea foarte important: să fim atenţi la punctele amintite acolo, şi să înţelegem toate lucrurile prin Duhul. Vestirea evangheliei veşnice este în directă legătură cu Apoc. 14:7: „El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui.” Apoi urmează v. 8: „Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” Urmează apoi al treilea mesaj: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui.” Nu vom intra în amănunte, însă noi vedem ce a adus Dumnezeu în legătură cu vestirea evanghelie veşnice. Şi în această legătură noi recunoaştem cât a fost de importantă slujba profetică, ca să înţelegem toate simbolurile din Apocalipsa. Am citit aici despre semn, avem aici toate simbolurile despre fiară, despre chipul fiarei… Şi eu vă spun că nici un om, nici un predicator, nici un evanghelist nu ne-ar fi putut spune ce înseamnă toate aceste descrieri şi simboluri. A fost nevoie de un proroc şi de o slujbă profetică, care să ne arate în această epocă profetică toate lucrurile importante pentru timpul nostru. Căci toată lumea zace în răutate. Şi ne-au fost descoperite toate lucrurile care sunt atât de importante acum, pentru ca noi să ne putem decide înainte ca uşa să se închidă, şi prin har să ne punem de partea lui Dumnezeu. Aşa a vrut-o Dumnezeu prin hotărârea Lui, ca să nu-şi prezinte oamenii părerile lor; ei au făcut destul timp lucrul acesta. A sosit clipa când pentru noi nu mai contează deloc părerile oamenilor. Nouă nu ne mai vorbeşte decât Cuvântul sfânt şi descoperit al lui Dumnezeu.
Noi prin har am recunoscut mesajul, şi ştim că lucrurile care sunt scrise în Scriptură se împlinesc în timpul nostru. Au trecut două mii de ani, şi noi avem privilegiul să trăim acum, şi să primim descoperirea lucrurilor care au fost ascunse de-a lungul timpului, şi să putem baza pe un fundament biblic aceste lucruri care se întâmplă acum. Ştiţi cu toţii că eu am scris cartea „Apocalipsa – o carte cu şapte peceţi”. Nu-i necesar să intrăm acum mai adânc aici. Am vrut numai să mai subliniez odată: dacă Dumnezeu a făgăduit o slujbă profetică, atunci aceasta a fost necesară. De ce? Pentru că la proroc vine Cuvântul; şi Cuvântul a venit la proroc. Şi eu am spus-o de multe ori în acest loc: noi, şi eu de asemenea, nu am fi ştiut aceste lucruri, dar Dumnezeu şi-a cercetat poporul, şi cu adevărat ne-a dus în locul preasfânt. De multe ori s-a coborât Stâlpul de Foc şi de Nor, şi Domnul a vorbit, ca în zilele lui Moise… şi ne-a dat învăţături prin harul Său. Fraţi şi surori, pentru noi aceasta ar trebui să fie dovada că noi n-am fost doar chemaţi, ci am fost aleşi. Căci aici este cheia: toţi vor cădea în rătăcire – toţi – mai puţin cei ale căror nume au fost scrise în cartea Mielului junghiat înaintea întemeierii lumii. Aceasta este marea deosebire: noi suntem predestinaţi să fim fii şi fiice ale lui Dumnezeu, care să fie cu Dumnezeu în veşnicie. Şi noi vedem marea deosebire dintre bisericile acestei lumi şi biserica lui Isus Hristos, biserica celor întâi născuţi, biserica născută cu adevărat din sămânţa Cuvântului prin Duhul, ca prin acesta să fim părtaşi firii dumnezeieşti, având deja de-acum viaţa veşnică.
Fraţi şi surori, comparaţia pe care o putem face găsim în Vechiul Testament. Am adus cu mine o Biblie pe care am început s-o citesc acum. Aş vrea să citesc câteva versete din Ezechiel 20, înainte de a continua cercetarea Cuvântului. Avem aici în faţa ochilor poporul Israel, şi întotdeauna trebuie să ne gândim la noi şi la biserica nou testamentară. Aici avem comparaţia, în Ezechiel 20 de la v. 5: „Spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,În ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna („pentru jurământ” – în germ.) spre sămânţa casei lui Iacov, şi M-am arătat lor în ţara Egiptului.” Aici am citit prima dată că Domnul Şi-a ridicat mâna şi a jurat. Apoi imediat spune: „Mi-am ridicat mâna („pentru jurământ” – în germ.) spre ei, şi am zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!” În ziua aceea,” - Fiţi atenţi! – „În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna („pentru jurământ” – în germ.) spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într-o ţară, pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.” Aceasta a fost hotărârea lui Dumnezeu. În v. 8: „Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea, şi n-au vrut să Mă asculte. Nici unul n-a lepădat urâciunile, care îi atrăgeau privirile, şi n-au părăsit idolii Egiptului.” Să citim v. 12: „Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn…” Cine merge cu acest verset în Exod 31:13 poate să vadă că acesta a fost un semn între Israel şi Dumnezeu. „Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.” Apoi v. 13: „Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie.” Vers. 15: „Chiar şi în pustie Mi-am ridicat mâna („pentru jurământ” – în germ.) spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o hotărâsem, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă din toate ţările;” Mai înainte Dumnezeu a jurat de trei ori pe Sine că le va da ţara, apoi a urmat minunata ieşire din Egipt, Stâlpul de Foc a fost acolo, Dumnezeu S-a descoperit într-un mod supranatural în timpul ieşirii lor afară. Dar după aceea a urmat timpul încercării. Şi în timpul încercării a venit necazul. Ei nu au trecut cu bine încercările.
Fraţi şi surori, noi nu privim de sus la poporul Israel. Noi învăţăm o lecţie: că cele mai mari făgăduinţe date de Dumnezeu, pe care El le-a confirmat chiar şi printr-un jurământ, noi trebuie să le credem şi doar printr-o ascultare de credinţă pot să fie primite. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Şi noi nu suntem fii şi fiice ale lui Moise, ci fii şi fiice ale lui Avraam. La Moise era legea. Avraam avea credinţa şi făgăduinţa.
Să citim repede v. 23 din Ezechiel 20: „În pustie, Mi-am ridicat iarăşi mâna („pentru jurământ” – în germ.) spre ei, şi le-am jurat că am să-i împrăştii printre neamuri, şi să-i risipesc în felurite ţări.” În acelaşi capitol Domnul Dumnezeu a jurat de trei ori că-i va duce în ţara cea mai frumoasă. Şi după aceea, în timpul încercărilor din pustie, Domnul spune „Jur că nu vor intra.” Şi acest lucru n-a fost de ajuns: urmează un al treilea jurământ, care spune că-i va împrăştia printre neamuri.
Fraţi şi surori, avem aici o lecţie foarte importantă. Mai citesc doar două versete. Închipuiţi-vă numai ce este scris aici: Ezechiel 20:27: „De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Părinţii voştri M-au batjocorit şi mai mult (M-au blasfemiat – n.tr.), arătându-se necredincioşi faţă de Mine.” A nu-L crede pe Dumnezeu a însemnat a-L blasfemia, a-L batjocori, a-L dispreţui. Pentru că Dumnezeu vorbise, El făcuse un legământ, El era gata şi vroia să-Şi împlinească Cuvântul. El era pregătit să împlinească ceea ce spusese. Şi iată că ei L-au batjocorit, devenind necredincioşi, rupând legământul, ş.a.m.d. De asemenea mai este scris mai departe în v. 35: „Vă voi aduce în pustia popoarelor, şi acolo Mă voi judeca faţă în faţă cu voi.” Eu nu ştiu ce simţim noi când auzim şi citim astfel de cuvinte. Dumnezeu este un Dumnezeu îndurător, dar nu poate fiecare să facă ce vrea. Dumnezeu are o rânduială. El a avut o rânduială cu Israel. El a dat Legea; El a vrut să fie Dumnezeul lui Israel, şi până în zilele noastre El este Dumnezeul lui Israel. Dar ce folos, dacă poporul Israel are azi 613 porunci şi interdicţii. La ce foloseşte, dacă ei până în ziua de azi merg în rătăcire, şi mahrama lui Moise, cel mai mare proroc al lor, este încă peste ochii lor. Fiindcă este scris: „El a venit la ai Său şi ai Săi nu L-au primit.” Noi am privit-o aici, în Mat. 21 s-a împlinit Zaharia 9:9: „Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” Şi toţi erau bucuroşi, strigau „Osana!” iar Domnul a trebuie să spună (în special în versetele paralele din Luca 19) că ei n-au recunoscut ziua cercetării lui Dumnezeu. La ce folosesc adunările carismatice din zilele noastre, aceste lucruri religioase, dacă Dumnezeu nu poate să ajungă la ţinta Lui cu noi?
Dragi fraţi şi surori, noi nu ne considerăm mai buni decât alţii; din contră: cine este cinstit cu fiecare şi cu el însuşi îi va respecta pe ceilalţi mai mult decât pe sine. Nu ştiu cum este în cazul vostru, dar eu aşa o văd. Nu este vorba despre ce gândim noi despre noi înşine, ci dacă suntem pregătiţi să facem voia lui Dumnezeu, dacă suntem pregătiţi să umblăm pe căile lui Dumnezeu, să primim corectare. Dacă noi de exemplu vestim evanghelia… nu demult am spus-o deja în acest loc: la ce le foloseşte oamenilor să se refere la un singur verset biblic, de exemplu la Mat. 28:19, şi n-au primit înţelesul prin descoperire? Ieri am răspuns unui prieten (eu nu-l cunosc personal) care a calculat că revenirea Domnului va avea loc în anul 2132. Desigur că eu i-am răspuns. Dar el mă critică fiindcă eu nu ascult porunca Domnului, când botezăm în Numele Domnului Isus Hristos. El crede că aceasta este o învăţătură falsă. Eu i-am răspuns politicos, dar cu nişte versete.
Credeţi-mă: totul este har, şi cu toţii suntem zidiţi pe descoperirea din partea lui Dumnezeu. Nici un om n-o poate înţelege de la sine, numai dacă Dumnezeu i-o dăruieşte prin har.
Dacă citim în continuare din Apocalipsa, şi mergem de aici la Evrei 6, aici Domnul a jurat încă odată ca să ne arate făgăduinţele: Evrei 6:13. Noi am citit deseori versetul acesta aici. Dragi fraţi şi surori, despre ce este vorba acum? Nu doar ca noi să încadrăm corect situaţia politică mondială, să vedem unirea mondială a religiilor. Ţinta principală acum este pregătirea noastră. Nu doar chemarea afară, ci şi pregătirea noastră. Dacă noi am accentuat deseori şi partea de învăţătură, şi anume că şi cea mai mică deviere de la Cuvântul lui Dumnezeu este o lucrare a Satanei, este chiar aşa. Cuvântul lui Dumnezeu nu permite ca să-i fie ceva adăugat sau scos. Ci Cuvântul lui Dumnezeu trebuie lăsat în forma originală, aşa cum este scris. Dacă citim după aceea în Gal. 5:9-10 că puţin aluat dospeşte toată plămădeala, atunci noi ştim despre ce este vorba în acest verset. Noi nu putem să luăm cu noi nişte tradiţii vechi, omeneşti, ci acestea trebuie înlăturate, ca noi să devenim o plămădeală nouă în Isus Hristos Domnul nostru.
Apoi avem o descriere minunată, în special în epistola lui Petru. De aici aş dori să citesc câteva versete. Avem aici descrierea despre revenirea Domnului Isus Hristos. În 2 Pet. 1 de la v. 16: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite…” Acest lucru s-a împlinit cu adevărat în mijlocul nostru. Nimeni nu poate să vină să ne spună altceva (de exemplu că Domnul a venit deja) decât ceea ce este scris în Cuvânt. Acum citim în 2 Pet. 2. Aici trebuie să fim atenţi. Este scris în 2 Pet. 2:1: „În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.” „…se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat…” Deci nu sunt nişte oameni de afară, ci sunt oameni care fac parte din rândul bisericii, nişte oameni răscumpăraţi de Domnul. Şi aşa cum Israelul trebuia să reziste acelor încercări din pustie, la fel trebuie şi noi să rezistăm încercărilor noastre. Noi trebuie să păstrăm învăţătura curată.
În ultima duminică în Zurich am spus că prorocii mincinoşi pot să fie pretutindeni, în toată lumea şi pe tot pământul. Dar învăţătorii falşi sunt întotdeauna în mijlocul nostru. Haideţi s-o spunem deschis: aşa cum a trimis Dumnezeu un proroc ca să ne descopere Cuvântul Său, tot aşa sunt şi învăţători care introduc nişte învăţături false. Ei se referă la mesaj şi la mesager, şi aduc asupra lor o pierzare năprasnică fiindcă ei trec peste mărturia Scripturii şi prezintă oamenilor propriile lor răstălmăciri.
După aceea ne este dată şi o avertizare în 2 Petru 2:15: „După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit…” Haideţi să v-o spun: cine părăseşte această cale dreaptă, acela trebuie să rătăcească. Nu se poate altfel. Şi ca să o spun foarte clar, cine citeşte cu atenţie 2 Tesaloniceni 2, ajunge şi la versetul care spune „…pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună…” Dumnezeu le-a dat aceste gânduri de rătăcire. Cine nu-L crede pe Dumnezeu Îl face mincinos. Noi trebuie să luăm în serios Cuvântul lui Dumnezeu. Nu putem să spunem: cutare frate are dreptate. Nu. Doar Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu are dreptate.
În acest sfârşit de săptămână noi dorim să spunem ce trebuie să se întâmple cu noi, ce face parte din restituire astfel încât totul să fie adus în starea originală. Nu doar vestirea să fie originală, ci şi realitatea trăită să devină aşa cum a fost la început în prima biserică. Ce trebuie să se întâmple astfel ca biserica, chiar dacă ar fi pentru o perioadă scurtă, dar biserica să stea din nou la dispoziţia Domnului Dumnezeu, ca un Trup alcătuit din multe mădulare. Dar un Trup care este viu, care funcţionează, un Trup care este supus Capului şi este în permanentă legătură cu Capul, un Trup în care mădularele sunt legate între ele astfel încât tot ce deranjează armonia dumnezeiască să fie înlăturat din noi şi noi să devenim o inimă şi un suflet.
Haideţi să enumerăm câteva versete. Cu toţii cunoaşteţi Scriptura. Noi suntem născuţi din nou la o nădejde vie prin Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în veac – noi L-am primit ca sămânţă şi Duhul lui Dumnezeu ne-a dăruit viaţa nouă, veşnică, din această Sămânţă. Noi suntem născuţi din nou la o nădejde vie. Dar naşterea din nou nu este încă umplerea cu Duhul Sfânt, încă nu este faptul ca mădularele să fie ca sudate între ele, să devină ca un trup, aşa cum este scris şi în Ezechiel 37, unde este scris foarte clar cum au fost adunate mădularele şi viaţa a intrat în trupurile acelea. Biserica trebuie cu adevărat să ajungă în starea bisericii primare. Aici este miezul: dacă noi suntem mulţumiţi cu ceea ce s-a întâmplat până acum, Dumnezeu nu poate să facă mai mult. Dumnezeu trebuie să pună în noi o dorinţă, ca noi să strigăm şi să cerem şi să-L rugăm pe El până când va răspunde. Puterea a fost făgăduită Bisericii, şi această putere nu este într-un om. Puterea de sus trebuie să vină peste noi şi în noi. Şi aceasta este înarmarea de care avem noi toţi nevoie. Eu sunt convins că toţi care sunt azi prezenţi aici sunt născuţi din nou prin harul lui Dumnezeu la o nădejde vie, şi eu o cred pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă aţi primit în voi sămânţa dumnezeiască. Şi nimeni nu-mi poate spune că sămânţa aceasta nu creşte. Sămânţa aceasta creşte, sămânţa aceasta a crescut deja, altfel voi nu aţi fi fost astăzi aici. Aţi fi fost altundeva. Dar voi sunteţi astăzi aici, unde se vesteşte Cuvântul acestui ceas, Cuvântul lui Dumnezeu în care sunt cuprinse toate făgăduinţele lui Dumnezeu.
Am citit aceste versete minunate în special în evanghelia după Luca 21:36. Acolo Domnul spune ce va veni peste acest pământ, apoi în v. 36 pune punctul pe „i” şi spune „Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” Aceasta este desăvârşirea pe care o aşteptăm. Dar înainte ca această desăvârşire să vină, biserica trebuie să mai împlinească o slujbă.
Aseară am avut un timp minunat de aproximativ două ore, am discutat şi ne-am rugat. Un frate tânăr care şede acum aici în faţă, mi-a spus: „Am vorbit cu cineva şi i-am spus că mă duc la adunare la Centrul de Misiune.” Şi respectivul a spus: „Da, da. Eu am trecut de multe ori pe lângă acest Centru de Misiune, când m-am dus la Centrul de Cumpărături.” Ştiţi ce gând mi-a venit atunci? Că trebuie să vină timpul când oamenii să treacă pe lângă Centrul de Cumpărături şi să vină la Centrul de Misiune, ca să primească gratuit hrană duhovnicească prin harul lui Dumnezeu. Acum ei spun „Da, da, ştiu, am trecut pe lângă Centrul de Misiune.” Dar trebuie să vină timpul când şi cei aleşi din acest oraş şi din împrejurimi să nu mai treacă pe lângă Centrul de Misiune, ci să intre şi să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.
Haideţi să venim la ceea ce ne-a făgăduit Mântuitorul nostru, şi anume în Luca 24. Aceste cuvinte au fost date bisericii, şi vă rog să respectaţi cu toţii ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Luca 24:47-49: „Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” Trimiterea a fost dată, apoi a urmat un timp de aşteptare, şi după aceea a urmat împlinirea acestei trimiteri. Dragi fraţi şi surori, noi suntem mulţumitori lui Dumnezeu fiindcă mesajul, Cuvântul cu toate făgăduinţele este vestită în toată lumea. Mulţumiri lui Dumnezeu pentru acest lucru, fiindcă mai există atâtea uşi deschise şi mai avem atâtea posibilităţi de vestire. Dar am reamintit deseori că aici este vorba ca întreaga biserică chemată afară să fie înarmată cu puterea de sus. Şi noi vom avea nevoie de o măsură dublă din toate lucrurile care au existat în biserica primară. O măsură dublă! Noi nu vom putea să atragem atenţia oamenilor asupra noastră sau asupra Domnului, dar Dumnezeu o poate face. El va lucra supranatural, astfel încât omenirea, cel puţin cei aleşi, să fie atenţi la Domnul. Sau sunteţi voi mulţumiţi ca noi să umplem cerul fără să mai vină şi alţii? Eu cred că numărul încă nu este deplin. Dacă numărul ar fi deplin, Domnul ar fi venit deja. Când numărul celor dintre neamuri va fi deplin, atunci Domnul va reveni. Deci numărul nu este încă deplin.
După aceea în Fapte 1:8 avem o făgăduinţă: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” „…veţi primi o putere…” – putere de sus, puterea Duhului Sfânt. Dragi fraţi şi surori, tot timpul trebuie să avem în minte ce s-a întâmplat cu Mântuitorul, ca să putem să înţelegem ce se va întâmpla şi cu cei mântuiţi. În această legătură citim din Luca 1:34-35: „Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Aici sunt scrise ambele lucruri: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri.” Aceste lucruri formează o unitate. Puterea lui Dumnezeu, rezultatul (impactul) puterii lui Dumnezeu, trebuie să se arate vizibil în Biserică.
În Fapte 10:38 avem descrierea slujbei Domnului nostru: „…cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret…” „…a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere…”
Fapte 2 – aici ne este spus ce s-a întâmplat de Rusalii: Fapte 2:4: „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” După aceea avem descrierea de la v. 17: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.” Rămâne valabil. Altfel nu merge. Aici este miezul, fraţi şi surori, şi în această legătură vă rog să spuneţi „Amin” Domnului; dar mai aşteptaţi puţin. Dacă noi suntem mulţumiţi să prezentăm şi să credem dumnezeirea într-un mod biblic, dacă suntem mulţumiţi doar să vestim şi să practicăm botezul biblic, atunci totuşi mai lipseşte ceva. Dumnezeu trebuie să reuşească să încadreze biblic şi botezul cu Duhul Sfânt, ca noi prin harul Său să putem trăi un botez biblic al Duhului Sfânt. Pentru că aceasta este evanghelia veşnic valabilă. Nu putem trece pe lângă. Nimeni să nu se gândească la faptul că aceasta este mişcarea penticostală. Eu nu vorbesc despre mişcarea penticostală. Vă spun foarte cinstit: direcţia principală din mişcarea penticostală a rămas în învăţătura trinitară şi în botezul trinitar. Ei au vorbit în alte limbi, dar pe lângă Dumnezeu, şi nu s-au lăsat călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu în tot adevărul. Dar acum la sfârşit Dumnezeu călăuzeşte la fel cum a făcut-o la început, în tot adevărul. Vă spun din nou: dacă noi citim mai departe în Faptele Apostolilor şi comparăm, atunci vedem că de fiecare dată botezul în apă era împreună cu botezul cu Duhul Sfânt. Dar eu mă întreb acum: ce s-a schimbat? Şi astăzi acestea aparţin împreună. Şi Dumnezeu trebuie să ne-o dăruiască şi ne-o va dărui.
În Fapte 2:33 putem citi: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.” Oriunde are loc un botez cu Duhul Sfânt sau o revărsare a Duhului Sfânt, acolo este ceva de văzut şi ceva de auzit, ceva ce trece de natural. Acolo are loc lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu – la botezul cu Duhul Sfânt. În acelaşi capitol din Fapte, ne este spus dintr-o suflare în v. 38-39: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi…” - întotdeauna o făgăduinţă. N-are sens să vorbim doar despre făgăduinţe la general. Dacă aceste făgăduinţe prin care Dumnezeu face un început în noi… dacă făgăduinţă principală nu se împlineşte, atunci cum se pot împlini celelalte făgăduinţe?
Haideţi să mergem în Fapte 8. Nu trebuie să citim toate versetele, dar citim câteva. Fapte 8:15-17: „Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.” În creştinismul primar, credinţa, botezul în apă şi botezul cu Duhul Sfânt făceau parte dintr-un întreg. Este scris de asemenea şi în Fapte 10:47: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Deci ambele au aparţinut întotdeauna împreună. Tot astfel este scris în Fapte 11:15-16: „Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca şi peste noi la început. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ,Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’” Am putea să mergem la Fapte 19 şi mai departe şi vedem că acesta este modelul biblic.
Dragi fraţi şi surori de aici şi din toată lumea, a sosit momentul când noi trebuie să venim în prezenţa lui Dumnezeu în credinţă, şi să-L rugăm mai întâi să ne înarmeze cu putere, cu autoritate ca să putem împlini slujba Lui aşa cum se cuvine (sau: într-un mod vrednic – n.tr.). Şi apoi desigur, să ne dăruiască şi credinţa ca toate darurile şi toate slujbele să se descopere. Mâine vom citi mai departe din Scriptură, cum în biserica primară toţi au fost botezaţi într-un singur Trup şi cum după aceea au avut loc slujbele enumerate, şi cum au fost practicate sub conducerea Duhului Sfânt.
Haideţi să cuprindem despre ce este vorba: Dumnezeu ne-a chemat afară din toată încurcătura, prin harul Său, ne-a pus de-o parte, ne-a curăţit, a pus prin har sămânţa Cuvântului Său în sufletul nostru. El a lucrat prin Duhul Lui cel Sfânt ca să facă să se descopere şi viaţa dumnezeiască din această sămânţă. Putem să spunem împreună cu Pavel: „Acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, prin har. Dar acum, noi ca mădulare din Trupul lui Isus Hristos să fim botezaţi împreună aşa cum este descris în 1 Cor. 12, 13, 14. Un Domn, o credinţă, un botez: aşa este scris în Efeseni. Deci, o biserică readusă în starea de la început, o biserică prin care Dumnezeu se poate proslăvi, o biserică ce este Templul viu al Dumnezeului celui viu, ca Domnul să poată locui şi umbla din nou în mijlocul nostru, şi noi să fim dovediţi ca fiind poporul Său, ca Dumnezeu să poată să arate deosebirea între cei ce Îl cred pe El cu adevărat, şi cei ce nu-L cred. Până acolo încât şi fecioarele neînţelepte să spună: „Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru.” Să aibă loc o astfel de revărsare a Duhului Sfânt pe care să o vadă şi să o audă şi alţii. Aici nu este vorba despre mine, ci este vorba ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie confirmat ca Adevăr. Şi noi să nu spunem doar teoretic că am fost conduşi afară cu o mână puternică şi că Dumnezeu a făcut mari semne şi minuni, a dovedit Cuvântul, a dovedit prorocul – aşa cum este scris şi în Daniel. După ieşirea afară vin încercările, proba, şi după aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie să urmeze şi intrarea în toate făgăduinţele, în ţara făgăduită. Şi noi suntem foarte aproape de acest moment. Suntem foarte aproape de acest moment, astfel încât să credem Cuvântul legământului şi Dumnezeu să poată să-l dovedească la fel ca la început.
„Voi veţi primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi.” Noi Îl vom ruga pe Dumnezeu să ne-o dăruiască prin harul Său. Astăzi putem începe. Noi suntem răscumpăraţi prin sângele Mielului. Noi am devenit proprietatea lui Dumnezeu, dar amintiţi-vă că sfârşitul va fi încoronat. Nu uitaţi niciodată Ezechiel 20: Dumnezeu a jurat de trei ori „Eu vă voi dărui ţara”, cea mai frumoasă ţară, unde curge lapte şi miere. Şi Dumnezeu este un Dumnezeu al unui legământ. N-a fost sângele pus pe uşiorii uşii? Nu a condus Dumnezeu afară tot poporul Israel cu o mână puternică? N-a dat mană destulă în pustie? N-a dat apă din stâncă? N-a avut Dumnezeu grijă de toate lucrurile? Şi după aceea este scris „Ei M-au batjocorit, M-au dispreţuit prin necredinţa lor. Ei au rupt legământul. ”
Fraţi şi surori, acest lucru nu se va repete cu noi, şi nu se poate repeta. Şi aici este valabil întotdeauna cuvântul: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Şi astăzi Dumnezeu doreşte să ne facă atenţi asupra faptului că ascultarea de Cuvânt este necesară, astfel încât toate făgăduinţele să se împlinească prin har. Cine citeşte Psalmul 95 va vedea că: „De aceea am jurat în mânia Mea: Nu vor intra în odihna Mea!” Dar cheia este aici: în Vechiul Testament a fost o inimă veche; n-a fost un duh nou, n-a fost o inimă nouă, n-a fost viaţa nouă. Din acest motiv Dumnezeu a încheiat un legământ nou în Isus Hristos, Domnul nostru. Şi sângele legământului celui nou a curs ca în noi totul să poată să devină nou, să nu se mai împlinească voia noastră ci voia lui Dumnezeu, ca noi să nu mai batjocorim pe Dumnezeu prin faptele şi căile noastre personale, ci să umblăm pe calea lui Dumnezeu prin ascultarea de Cuvântul Său, ca El să poată să fie cu noi.
Vă spun sincer, eu doresc foarte mult ca Dumnezeu să se descopere în mijlocul nostru. El ne-a dăruit Cuvântul Său, făgăduinţele Sale, ne-a dăruit şi teama faţă de Cuvântul Său, ne-a dăruit şi credinţa vie în toate făgăduinţele Sale. El nu poate să rupă legământul cel nou. Este imposibil! Nu Dumnezeu a rupt legământul, ci poporul a făcut acest lucru şi a mers pe căile lui.
Repet: la ce foloseşte Talmudul din Ierusalim, sau cel din Babilon, Ghemara, la ce folosesc cele 613 porunci şi interdicţii, la ce folosesc sabatul, dacă Dumnezeu a trebuit să spună „Voi nu veţi intra în odihna Mea.” Deci, credinţă şi ascultare pe calea lui Dumnezeu, până se va împlini şi ultima făgăduinţă.
Acum să privim scurt în urmă, în cei două mii de ani ai Bisericii Noului Testament: vedem decăderea, idolatria, totul a fost modificat, nimic n-a mai rămas aşa cum a fost la început, totul a fost schimbat şi răstălmăcit şi practicat altfel, astfel încât n-a mai rămas nimic din original. Nimeni să nu se supere pe mine dacă spun că în biserica Romei absolut nimic nu este în concordanţă cu Scriptura – nici o învăţătură, nici o practică. Toţi au dreptul să creadă ce vor ei. Să creadă fiecare ce vrea: musulmanii să creadă ce vor ei, fiecare să creadă ce vrea. Dar poporul lui Dumnezeu crede aşa cum spune Scriptura. Dar poporul lui Dumnezeu crede aşa cum spune Scriptura. Şi numai cine crede cum spune Scriptura Îl cinsteşte pe Dumnezeu – nu-L dispreţuieşte, ci-L cinsteşte. Şi noi Îl cinstim dacă credem aşa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu. Sper că nouă nu ne este ruşine de acest fapt, chiar dacă suntem dispreţuiţi de oameni ca sectanţi. Nu contează. Important este ca noi să păstrăm Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre şi cugetăm la acesta şi-l credem.
Câţi se vor ruga mai mult începând de azi, ca Dumnezeu să dăruiască acest moment şi să ne înarmeze cu puterea de sus, aşa cum a fost în biserica primară? Să fim înarmaţi. Doresc să mai amintesc şi că fratele Branham a avut cu adevărat o slujbă aşa cum este scris în Scriptură – cu autoritate divină. El a spus ceea că „ceea ce a făcut Dumnezeu prin îngerul bisericii, se va împlini prin toată biserica. Nu un bărbat, ci toată biserica va fi inclusă în această lucrare a lui Dumnezeu. Dumnezeu va dărui daruri şi slujbe prin harul Său.” Noi stăm în faţa celei mai mari lucrări a lui Dumnezeu care a existat cândva pe acest pământ. La sfârşit Dumnezeu va mişca cerul şi pământul. Şi este scris că „cerurile vor asculta pământul.” Ceea ce a hotărât Dumnezeu în cer şi a spus prin Cuvântul Său, se va împlini pe pământ. Se va împlini la fel de sigur cum a spus-o Dumnezeu.
Binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic să fie peste noi, şi Cuvântul Său să nu se întoarcă gol nici în această seară, ci să împlinească scopul pentru care a fost trimis. Îmbărbătaţi-vă! Nu voi, nici eu, ci El este Acela care botează cu Duhul Sfânt şi cu foc. Pe El ne putem baza, El îşi va dovedi Cuvântul Său şi va face ceea ce a făgăduit. Noi credem, şi El va lucra conform credinţei noastre. Lăudat şi slăvit să fie Numele Lui cel sfânt. Să ne ridicăm şi să mulţumim împreună Domnului pentru ceea ce făcut deja, şi pentru ceea ce va mai face în continuare. Să cântăm cântarea „Aşa cum sunt…” „Vino de sus, vino, Duhul Domnului…” „Crede doar…”
În timp ce ne aplecăm capetele, vreau să întreb dacă sunt dorinţe deosebite pentru rugăciune pe care dorim să le aducem împreună în faţa Domnului, dacă este cineva într-un necaz, dacă este vreo dorinţă deosebită, fie pentru voi personal sau pentru alţii. Noi dorim să ne rugăm unii pentru ceilalţi. Şi vom crede împreună şi Domnul Îşi va dovedi Cuvântul Lui. Bolnavii vor fi însănătoşiţi, cei legaţi vor fi eliberaţi, cine este pierdut va fi salvat – Domnul este prezent. Haideţi să ne rugăm din nou împreună. Ridicăm cu toţii glasurile noastre spre Domnul nostru.
Iubitul Domn, Dumnezeu veşnic credincios, Îţi mulţumim din toată inima. Chiar dacă după trup noi suntem slabi, Tu eşti puternic, şi Cuvântul Tău este un Cuvânt atotputernic. Îţi mulţumim pentru prezenţa Ta, pentru lucrarea Duhului Tău cel Sfânt în mijlocul nostru. Iubite Domn, salvează ce este pierdut, eliberează ce este legat, vindecă ce este bolnav, şi botează, botează cu Duhul Sfânt şi cu foc. Dovedeşte Cuvântul Tău în mijlocul nostru. Dăruieşte restituirea astfel ca totul să fie adus în starea originală. Căci aşa ai făgăduit Tu. Noi Îţi mulţumim pentru aceasta, şi proslăvim Numele Tău cel sfânt. Iubite Domn, noi lăudăm puterea sângelui Tău, a Cuvântului Tău şi a Duhului Tău. Aleluia. Cinste lui Dumnezeu. Lăudaţi puterea sângelui, a Cuvântului şi a Duhului.
Binecuvântează pe tot pământul poporul Tău, fă ceva nou, ceva nou, ceva minunat, prin Cuvântul Tău şi prin puterea sângelui Tău. Aleluia. Slavă Numelui Tău minunat. Tu eşti în mijlocul nostru, Tu eşti prezent, Tu vorbeşti, Tu lucrezi, salvezi, vindeci, dăruieşti descoperire. Tu dăruieşti descoperire. Aleluia. Binecuvântează. Aleluia. Lăudat şi slăvit să fie Numele sfânt şi minunat al lui Isus. Mulţumiri Ţie, Dumnezeule.
Iubite Domn, Tu ai o turmă răscumpărată prin sângele Tău, care a primit Cuvântul Tău. Cinste Ţie. Iubite Domn şi Mântuitor, noi dorim să fim umpluţi cu Duhul Sfânt, cu Duhul Sfânt, cu Duhul Sfânt, cu puterea, cu puterea, cu puterea de sus, cu puterea lui Dumnezeu, cu puterea învierii. Aleluia. Aleluia. Tu să ai calea Ta cu noi. Aleluia.
Cântăm „O este Isus …” Aleluia. „Îl iubesc…” Ridicaţi cu toţii mâinile şi cântăm din nou.