..:: Crestini.com::.. - Predica de la Krefeld

Home

Predica de la Krefeld

Versetul Zilei

Daniel 5:26-28

Iata insa scrierea care a fost scrisa: Mene - DUMNEZEU ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat. Techel - inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor. Peres - inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor.

Meditatia Zilei

Predica de la Krefeld

Sâmbãtã, 05 noiembrie 2005, 19.30 Ewald Frank [Se cântã: El schimbã totul; Fiecare zi cu Isus este mai frumoasã decât cea de ieri; ] Laudã ºi mulþumire Domnului. Aproape cã nu am cuvinte care sã exprime ceea ce am trãit noi. Mai ales, aºa cum a spus deja fratele Helmuth, în oraºul Recive unde oamenii s-au strâns ca sã asculte Cuvântul Domnului. Mi-amintesc cã în urmã cu 35 de ani în urmã fratele Helmuth Miskis era în Sao Paolo ºi stãtea printre ascultãtori, ºi Domnul i-a vorbit ºi i-a dãruit har, iar acum el poate fi folosit ca o unealtã aºa de binecuvântatã în cea mai mare þarã din America de sud. Cãile lui Dumnezeu sunt minunate. Numele Domnului sã fie slãvit! S-a amintit de asemenea cã am fost în Lima. Acolo s-au adunat circa 800 de persoane. Am afiºat niºte fotografii la intrare. Dumnezeu a dãruit har dupã har. În Buenos Aires am avut o experienþã tristã: un frate din Cordoba a condus mai mult de 800 de km ca sã vinã la adunare, ºi el mi-a spus: „Frate Frank, îþi mai aminteºti când ai fost la noi în 1970, ºi ne-ai vestit Cuvântul Domnului?” Apoi a urmat vestea tristã, ºi anume cã biserica penticostalã în care am predicat atunci nu a primit Cuvântul. Numai câþiva oameni l-au primit. ªi cel mai trist lucru a fost atunci când acest frate mi-a spus: „Frate Frank, noi suntem întristaþi ºi supãraþi: anul acesta, în duminica de Paºti, predicatorul acela penticostal ºi-a dus întreaga bisericã penticostalã la biserica catolicã, ca ei sã poatã asista la slujba de acolo. Fraþi ºi surori, cine ascultã Cuvântul lui Dumnezeu sã-l primeascã ºi sã-l creadã, pentru cã nu se ºtie dacã va mai avea a doua ºansã. Apoi s-ar putea spune mai multe lucruri despre ceea ce fãcut Dumnezeu. Fratele Helmuth a spus: Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp aleargã ºi ajunge la toþi aceia care sunt rânduiþi pentru viaþa veºnicã. Pentru cã aºa este scris în Fapte 13:48 „ªi toþi cei ce erau rânduiþi sã capete viaþa veºnicã, au crezut.” Nu putem schimba acest lucru. Noi vestim Cuvântul, iar credinþa vine prin auzire – dar vestirea trebuie crezutã. Omul trebuie sã primeascã în interiorul sãu Cuvântul. Aº dori de asemenea sã vã salut pe toþi ºi vã spun un bun venit. Cine este azi aici pentru prima datã? Vã rog sã vã ridicaþi ca sã vã putem vedea. Tinere: fii binevenit. Dumnezeu sã te binecuvânteze! Aceasta sã fie ziua ta. Amin. Frumos. Dumnezeu sã te binecuvânteze! Iar dincoace sunt prietenii noºtri. Dumnezeu sã vã binecuvânteze în mijlocul nostru! Simþiþi-vã acasã. Dumnezeu sã vã binecuvânteze! Sorã scumpã, fii binevenitã. Dumnezeu sã te binecuvânteze în mijlocul nostru! Primiþi Cuvântul Domnului, ºi atunci binecuvântarea va veni peste voi. Apoi avem aici un frate tânãr. Dumnezeu sã te binecuvânteze în mijlocul nostru. Încã o sorã, un frate. Dumnezeu sã vã binecuvânteze! Dumnezeu sã vã binecuvânteze pe toþi! Apoi avem aici un autocar întreg de fraþi ºi surori din România. Vã rog sã vã ridicaþi, toþi cei din România. O, astãzi ei s-au aºezat prin toatã sala. O, este ºi fratele Daniel. Iar fratele Ionuþ vã salutã pe toþi. Fiþi binecuvântaþi în Numele Domnului. Simþiþi-vã bine în mijlocul nostru. Simþiþi-vã liberi, ºi ascultaþi Cuvântul Domnului cu bucurie. Primiþi-l, ºi vã va fi descoperit. Apoi avem salutãri din partea fratelui Valstrem, Barilier, Graaf, Genton; apoi din Luanda, din Nairobi, din Johannesburg, din Cape Town, din toatã Africa de Sud. A sunat ºi fr. Nbje, fr. Muotika, fr. Ngonga. Primim telefoane de pretutindeni. Domnul binecuvânteazã din bogãþia harului Sãu. Am înþeles cu toþii cã trãim în vremea sfârºitului… Frate Mueller, Dumnezeu sã te binecuvânteze într-un mod deosebit. Mâine dimineaþã ne vei saluta. Noi suntem recunoscãtori pentru toþi fraþii, ºi mai ales pentru toþi fraþii slujitori care se pot smeri sub mâna tare a lui Dumnezeu – care sunt suficient de smeriþi încât sã dea dreptate lui Dumnezeu, fãrã sã obiecteze, fãrã sã insiste în punctul de vedere personal, ci sã se subordoneze lui Dumnezeu ºi sã respecte rânduiala divinã. În prorocul Daniel 12:8 este scris: „Eu am auzit, dar n-am înþeles …” O mãrturie minunatã a unui proroc cãruia i-a fost arãtat în vedenii tot ce se va întâmpla, ºi el spune dupã aceea „Eu am auzit, dar n-am înþeles … ªi am întrebat. (trad. germ.)” Este o mãrturie minunatã din partea unui proroc care a avut vedenii ºi a vãzut tot ce se va întâmpla în viitor. ªi totuºi el spune: „Eu am auzit, dar n-am înþeles … ªi am întrebat. (trad. germ.)” La fel este cu noi. Trebuie sã recunoaºtem cu toþii cã în trecut nu am înþeles Cuvântul lui Dumnezeu, ºi cã Domnul a trebuit sã ne deschidã înþelegerea pentru Scripturi. ªi El ne-a deschis-o. Fraþii noºtri din Bruxelles ºi din Paris, de pretutindeni, o pot mãrturisi. ªi situaþia este la fel ºi cu cei care predicã ºi cu cei care ascultã. ªi fiþi sinceri: noi toþi citeam Biblia ºi eram de pãrere cã am înþeles. ªi apoi a venit clipa când am observat cã de fapt nu înþelegem. ªi în clipa aceea Dumnezeu ne-a putut vorbi prin Cuvântul Sãu ºi ne-a deschis înþelegerea pentru Scripturi, pentru toatã Scriptura. Existã trei aspecte – dacã am ales cuvântul potrivit: pe de o parte este latura evanghelisticã, partea de învãþãturã, ºi partea profeticã. În Cuvântul lui Dumnezeu avem aceste trei categorii. ªi Dumnezeu a pus în Bisericã diferite slujbe ca sã includã toate aspectele din planul de mântuire al Dumnezeului nostru, astfel ca informaþia divinã sã poatã fi datã la vremea potrivitã, de sus, întotdeauna din Cuvântul Sãu. Dar s-o mai spunem odatã: totul trebuie sã ne fie descoperit de Dumnezeu. Chiar ºi ceea ce se întâmplã acum în lume… noi am auzit despre domnul Bush: când a fost întrebat despre catastrofele din New Orleans, el a rãspuns: „Noi nu ne vom lãsa intimidaþi de evenimentele naturii. Noi vom merge mai departe pe calea noastrã.” Da, aºa vorbeºte un om cãruia lucrurile care se întâmplã nu-i spun nimic. Apoi urmeazã un pios mic dejun, o rugãciune evlavioasã… Nu se poate aºa! Dumnezeu doreºte sã luãm seama la semnele vremii, pentru cã este scris: „Când vor începe sã se întâmple aceste lucruri, sã vã uitaþi în sus, ºi sã vã ridicaþi capetele, pentru cã izbãvirea voastrã se apropie.” ªi fiþi sinceri, a fost vreodatã chiar ºi în timpul nostru prezent…? - ºi eu vreau sã mã întorc în urmã cu douã generaþii - a fost vreodatã în ultimii 50 de ani o astfel de stare cum este acum? O astfel de strâmtorare… oamenii nu mai au nici o orientare… ªi aºa este scris, cã va fi strâmtorare, cã vor fi cutremure, foamete, cã vor veni timpuri scumpe (luxoase)… Timpurile devin din ce în ce mai scumpe. Totul este conform Scripturii. ªi într-o zi va sosi timpul când vom striga nu numai „Marantha”, ci „Vino repede, Doamne Isuse.” Apoi cu toþii am auzit de marele cutremur din Pakistan. Eu am predicat acolo: am fost în Panja, chiar ºi în India de nord, pânã la Sinegar, în Cashmir. ªi iatã cã Dumnezeu îi cheamã afarã pe ai Lui. Dintre fraþii ºi surorile noastre n-a fost vãtãmat nici unul. Da. Însã în general, dacã eu nu greºesc, mai mult de 70.000 de oameni nu mai sunt. Scriptura ne previne sã luãm seama la semnele vremii. Am auzit apoi cã preºedintele Iranului vrea sã ºteargã Israelul de pe hartã. El de fapt a spus ceea ce gândeºte toatã lumea musulmanã. Da. El nu a fãcut decât sã spunã ce gândesc toþi ceilalþi. Apoi am auzit cã Rusia are cea mai modernã armã, nu numai atomicã, ci super atomicã (o combinaþie de 25 de compoziþii explozive). Rusia doreºte sã se unifice în acest program cu Iranul ºi cu alte þãri, ca sã fie mai puternici. ªi dacã mergem la Scripturã… Am tratat pe scurt aceste teme în ultima circularã. Fraþi ºi surori, nu vom insista prea mult pe aceasta, însã aceste lucruri trebuie amintite, ºi anume cã toate lucrurile ajung acum la sfârºit… toate desfãºurãrile din toate domeniile, ºi mai ales din cel religios. ªi sper cã nimeni nu se va supãra pe mine, dar trebuie sã vã închipuiþi ce s-a întâmplat cu evreii… iar vizita papei la Köln a fost cea de-a doua din toatã istoria bisericii romane ºi a iudaismului. A fost a doua oarã când un papã viziteazã o sinagogã. Apoi o evreicã a fugit la maºina papei ºi a sãrutat geamul papamobilului. ªi acum numai ca sã închei tema asta: puteþi citi pe Internet: în anul 1138 a existat un om care a prorocit cã vor mai fi 103 papi, iar ultimul va fi al 266-lea. Puteþi obþine informaþia asta de pe internet. Îl rog acum pe fratele Erich Schmitt sã aducã tabloul acela, cea mai nouã listã a tuturor papilor. Iar actualul papã se aflã ºi el pe acest tablou. Iatã lista publicatã oficial de cãtre Vatican: 265 de papi, iar Benedict este inclus aici la nr. 265. ªi a mai rãmas numai o singurã rubricã, jos în dreapta. Iar când vine acesta, noi nu mai suntem aici. Când vine acesta, noi nu mai suntem aici! Fraþi ºi surori, trebuie sã vã închipuiþi lucrul acesta: lista este publicatã oficial de la Vatican. Este proaspãtã, aproape cã miroase a cernealã tipograficã. Noi am primit-o recent. Deci, duºmanul îºi cunoaºte programul sãu, dar nu-l cunoaºte pe al lui Dumnezeu. Acest lucru este rânduit pentru noi. Iar nouã Dumnezeu ne dãruieºte o privire atotcuprinzãtoare, ºi vedem ce se întâmplã ºi cum se împlineºte prorocia biblicã înaintea ochilor noºtri. Acum trecem repede la un subiect foarte important. Sã citim mai întâi Mat. 11:25: „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul ºi a zis: „Te laud, Tatã, Doamne al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi, ºi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tatã, Te laud, pentru cã aºa ai gãsit Tu cu cale!”” Daþi-mi voie sã spun aici: trebuie sã citim ºi ce este scris mai înainte. Trebuie sã ºtim despre ce este vorba de fapt, pentru cã Domnul n-a spus aceste lucruri la voia întâmplãrii! El a spus-o dupã ce a vorbit despre lucrurile petrecute în vremea aceea prin slujba lui Ioan Botezãtorul, ºi a dovedit cã acesta era omul trimis de Dumnezeu. Trebuie sã citim tot capitolul din Mat. 11 ca sã vedem legãtura ºi sã ne fie descoperit. Citesc Mat. 11:4-5: „Duceþi-vã de spuneþi lui Ioan ce auziþi ºi ce vedeþi: Orbii îºi capãtã vederea, ºchiopii umblã, leproºii sunt curãþiþi, surzii aud, morþii învie, ºi sãracilor li se propovãduieºte Evanghelia.” O dovadã cã aceastã slujbã trimisã de Dumnezeu ºi care a avut loc prin prorocul fãgãduit de Dumnezeu … apoi urmeazã o prezentare de ansamblu, ºi numai dupã aceastã analizã completã Domnul nostru strigã: „Te laud, Tatã, Doamne al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi, ºi le-ai descoperit pruncilor.” Mai întâi este introducerea în planul de mântuire al lui Dumnezeu, în împlinirea Scripturii, ºi dupã aceea se pune accentul pe „ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi, ºi le-ai descoperit pruncilor.” Unde este „Aleluia” al vostru? Unde este „Amin”-ul vostru? În vremea noastrã este altfel? Nu! Este la fel. Domnul nostru continuã ºi spune: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” „Ferice de acela” – este binecuvântarea rostitã pentru toþi cei ce primesc lucrarea lui Dumnezeu care are loc conform Sfintei Scripturi, care nu o judecã, ci au parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent. ªi apoi Domnul nostru întreabã în v. 7: „Ce aþi ieºit sã vedeþi în pustie? O trestie clãtinatã de vânt?” Nu! Un proroc nu este clãtinat de vânt, ºi nici de diferitele vânturi de învãþãturã. Un proroc are pe AªA VORBEªTE DOMNUL. El are Cuvântul lui Dumnezeu. ªi rolul prorocilor era acela de a vesti ce se va întâmpla. ªi ei au venit când a sosit vremea ca sã se împlineascã Scriptura. ªi au vestit acest lucru oamenilor. În Noul Testament avem ºi apostoli ºi proroci. ªi Domnul nostru continuã: „Dacã nu, atunci ce aþi ieºit sã vedeþi? Un om îmbrãcat în haine moi?” Cu siguranþã cã nu. Pielea aceea de cãmilã pe care o purta Ioan nu era moale. Era îmbrãcat cu o piele de cãmilã ºi încins cu un brâu de piele. ªi oamenii se poate sã-l fi batjocorit ºi sã facã o comparaþie cu animalul a cãrui piele o purta el. Dar aceasta era înfãþiºarea lui exterioarã. El era purtãtorul Cuvântului acelui ceas, prietenul Mirelui, care a chemat Mireasa, ca sã-i aducã pe Mire ºi Mireasã împreunã. Vedeþi de ce s-a bucurat Domnul nostru dintr-o datã în Duhul ºi a spus „ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi, ºi le-ai descoperit pruncilor”? Sã ne întoarcem la v. 9: „Atunci ce aþi ieºit sã vedeþi? Un proroc? Da, vã spun, ºi mai mult decât un proroc.” De ce „mai mult decât un proroc”? Nu spune „mai mult decât un om” ci „mai mult decât un proroc”. Pentru cã toþi prorocii au prorocit pânã la Ioan (Luca 16:16). Iar acum era acolo tocmai omul care fusese vestit în prorocie (Isa. 40:3, Mal. 3:1). De aceea era mai mult decât un proroc, pentru cã slujba lui a fost atât de importantã ºi el a fãcut legãtura între vechiul ºi noul testament. Puntea de legãturã fusese fãcutã, fãgãduinþele deveniserã realitate. Eu mã bucur cã dupã tot ceea ce a spus, Domnul nostru a strigat „Te laud, Tatã, Doamne al cerului ºi al pãmântului.” Ce putem sã facem noi astãzi, decât sã-L lãudãm pe Dumnezeu, sã-L slãvim ºi sã-I mulþumim cã ne-a descoperit Cuvântul Sãu. Sã citim ºi v. 10 pentru cã acolo este chiar rãspunsul: „cãci el este acela despre care s-a scris: „Iatã, trimit înaintea feþei Tale pe solul Meu, care Îþi va pregãti calea înaintea Ta.”” Aici Domnul a fãcut o prezentare de ansamblu ºi a descris începutul epocii nou testamentare, ºi a amintit tot ceea ce face parte din planul de mântuire al Dumnezeului nostru. Eu vã întreb: dacã noi suntem acum la sfârºitul timpului de har, nu ne va descoperi Domnul ºi nouã planul de mântuire ºi toate lucrurile care fac parte din împlinirea acestuia? Aºa cum a fãcut El atunci, la fel face ºi astãzi. Domnul subliniazã: „el este acela”. Înainte spusese „mai mult decât un proroc” iar acum spune ºi de ce: pentru cã Scriptura fãcea referire la el. Pentru mine este atât de minunat acest lucru. Aºa este scris. Aºa o spune Dumnezeu în Cuvântul Sãu. ªi Domnul prezintã lucrurile mai departe ºi apoi spune: „Te laud, Tatã, Doamne al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi, ºi le-ai descoperit pruncilor.” Ce scrie Pavel corintenilor? „Unde este înþeleptul? Unde este cãrturarul? Unde este vorbãreþul veacului acestuia?” Dumnezeu a ales lucrurile care înaintea lumii nu valorau nimic. Unde erau cãrturarii? Unde erau toþi fariseii, toþi saducheii care voiau sã-i abatã pe oameni, pentru cã ei înºiºi nu aveau nici o descoperire ºi nici parte de ceea ce fãcea Dumnezeu în vremea lor? La fel este ºi astãzi: toþi cei ce nu au parte de ceea ce face Dumnezeu acum, vor dori întotdeauna sã abatã atenþia oamenilor, ºi vor spune tot felul de lucruri, ca sã-i þinã pe oameni departe de ceea ce face Dumnezeu. Dar ºtiþi cu toþii ce a spus fratele Branham în simplitatea lui, în aceastã legãturã: „Oricine are o grãdinã de zarzavaturi ºi nu doreºte sã vinã pãsãrile, pune o sperietoare ca acestea sã nu vinã ºi sã mãnânce ceea ce s-a semãnat.” Indiferent ce sperietoare pun oamenii, ºi indiferent ce spun ºi ce fac ei, poporul lui Dumnezeu nu va fi oprit, ci va asculta Cuvântul Domnului, îl va crede ºi-i va fi descoperit, pentru cã aºa-I place lui Dumnezeu chiar ºi azi. În v. 13 spune: „Cãci pânã la Ioan au prorocit toþi proorocii ºi Legea. ªi, dacã vreþi sã înþelegeþi, el este Ilie, care trebuia sã vinã.” Închipuiþi-vã: „Ilie, care trebuia sã vinã.” Pe de o parte este Ilie care trebuie sã vinã, ºi de cealaltã parte este Ilie care a ºi venit. Fraþi ºi surori, Cuvântul lui Dumnezeu a fost scris în aºa fel încât trebuie descoperit prin Duhul, în legãtura corectã. O discuþie nu foloseºte la nimic. ªi referitor la tema asta, toate versetele trebuie luate în considerare. De exemplu 1 Regi 18, unde se vorbeºte despre Ilie. ªi conform Mat. 17, Moise ºi Ilie au venit pe muntele Schimbãrii la Faþã, ºi Petru a întrebat: „Doamne, sã fac trei colibe? Una pentru Tine, una pentru Ilie ºi una pentru Moise.” Deci, Ilie deja venise, fie în vremea lui Ahab, fie acolo pe munte, fie prin slujba lui Ioan Botezãtorul ºi totuºi mai rãmâne fãgãduinþa: „Iatã, vã voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare ºi înfricoºatã.” Eu nu cred cã cineva ar putea sã spunã cã a venit deja ziua Domnului. Nu. Aceasta va arde ca un cuptor. În ziua aceea „trupurile cereºti se vor topi de mare cãldurã” 2 Pet. 3:10. Haideþi s-o mai subliniem odatã, dragi fraþi ºi surori: Domnul nostru a vorbit desluºit despre împlinirea fãgãduinþelor din vremea aceea. ªi dupã introducerea în aceastã slujbã, dupã împlinirea Scripturii prin prorocul trimis de Dumnezeu, Isus se bucurã în Duhul cã lucrurile au fost ascunse de ochii celor înþelepþi ºi au fost descoperite pruncilor. Aceasta este situaþia în care ne aflãm ºi noi acum: pentru unii lucrurile sunt descoperite, iar pentru alþii sunt ascunse. Cei înþelepþi deja „ºtiu” totul. Ei chiar „pot” sã-L înveþe pe Dumnezeu. Dar cei simpli ascultã Cuvântul lui Dumnezeu. Aþi citit? „…sãracilor li se propovãduieºte Evanghelia.” Ceilalþi, mai ales cei ce se cred bogaþi, trec pe lângã aceasta. ªi dupã ce Domnul nostru a prezentat totul, El foloseºte aceleaºi cuvinte scrise în Apoc. 2 ºi 3 de ºapte ori. Mat. 11:15: „Cine are urechi de auzit, sã audã.” O propoziþie scurtã, dar de mare importanþã. Prorocul Isaia spune: „Au urechi, dar nu aud, au ochi, dar nu vãd – ei sunt orbiþi.” ªi apoi cuvântul din Evrei: „Astãzi, dacã auziþi glasul Lui…” – astãzi, dacã El vã vorbeºte vouã, astãzi, dacã vã aratã împlinirea Scripturii, dacã vã aratã cum se împlineºte Scriptura ºi ceea ce lucreazã Dumnezeu în prezent. ªi din acest motiv oamenii se supãrã pe noi. Însã se împlineºte de fiecare datã: „…nu carnea ºi sângele þi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatãl Meu care este în ceruri.” Haideþi sã atingem pe scurt punctele ce privesc evanghelia lui Isus Hristos. Noi ºtim foarte bine cât de diferit sunt învãþate lucrurile, cât de diferit sunt predicate: o singurã Biblie este interpretatã în toate direcþiile de sub ceruri, ºi toþi cred cã au dreptate. Noi însã trebuie sã verificãm cu Cuvântul tot ceea ce se predicã ºi se învaþã, ca sã vedem dacã ºi corespunde. Nu este scris numai în Mat. 24:14 cã „Evanghelia aceasta a Împãrãþiei va fi propovãduitã în toatã lumea” ci este scris ºi în Apoc. 14:6 despre evanghelia veºnicã ce va fi predicatã tuturor popoarelor, limbilor ºi neamurilor în vremea de pe urmã, ca mãrturie. Deci, fãrã compromis. Altfel nu se poate. Nu se poate face nici un compromis. Pentru noi rãstãlmãcirile sunt niºte urâciuni. Nu gãsesc un cuvânt mai bun prin care sã le numesc. ªi de ce? Pentru cã duºmanul este în fiecare rãstãlmãcire, iar Dumnezeu este cu adevãrat numai în Cuvântul Lui. Dar aici, în Mat. 11:17, Domnul vorbeºte domnilor cãrora le place sã fie salutaþi prin pieþe ºi care spun oamenilor ce trebuie sã facã. În v. 17 spune: „V-am cântat din fluier, ºi n-aþi jucat; v-am cântat de jale, ºi nu v-aþi tânguit.” ªi aºa mai departe. Apoi: „Cãci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, ºi ei zic: „Are drac!”” Da. Trebuie sã ne gândim la acest lucru. Unii au ascultat ºi au primit, ºi li s-a descoperit, iar ceilalþi ºi-au vãzut mai departe de treburile lor, fãrã sã-i intereseze ce s-a întâmplat prin slujba lui Ioan Botezãtorul, sau mai departe, prin slujba Domnului nostru. Aici este veriga de legãturã: tuturor celor ce au crezut mesajul lui Ioan Botezãtorul le-a fost uºor sã-L creadã pe Domnul, pentru cã Ioan L-a prezentat. Ioan a putut sã spunã: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii.” ªi astfel vedem cã legãtura cu Dumnezeu este întotdeauna legatã de o slujbã ce trebuie sã aibã loc conform Scripturii. Dacã noi subliniem faptul cã Dumnezeu l-a folosit pe fratele Branham într-un mod deosebit, eu vã întreb: ce ne-ar spune Domnul nostru astãzi, dacã ar sta aici, în locul meu? Despre ce ne-ar vorbi El astãzi? Ar repeta din nou Mat. 11, sau ne-ar spune cã ceea ce a fost fãgãduit s-a întâmplat. „Iar voi, cei care aþi primit pe cel trimis de Mine, M-aþi primit pe Mine, M-aþi crezut pe Mine.” Pentru cã aºa este scris în Mat. 10:40: „Cine vã primeºte pe voi, Mã primeºte pe Mine; ºi cine Mã primeºte pe Mine, primeºte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Apoi spune: „Cine primeºte un prooroc, în numele unui prooroc, va primi rãsplata unui proroc.” Totul este strâns legat împreunã. Al doilea punct este revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru. Pentru aceasta, aº dori sã citesc din 2 Pet. 1, unde acest om al lui Dumnezeu se referã la tema aceasta. „În adevãr, v-am fãcut cunoscut puterea ºi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niºte basme meºteºugit alcãtuite, ci ca unii care am vãzut noi înºine cu ochii noºtri mãrirea Lui.” Fraþi ºi surori, noi n-am fost pe muntele cel sfânt, nu am auzit glasul de acolo „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi gãsesc plãcerea Mea…” Dar Petru a auzit glasul, Ioan l-a auzit – cei ce au fost acolo l-au auzit; pentru cã aºa este scris în 2 Pet. 1:17. „Cãci El a primit de la Dumnezeu Tatãl cinste ºi slavã, atunci când, din slava minunatã, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi gãsesc plãcerea.”” ªi apoi se subliniazã în v. 18: „ªi noi înºine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.” Numai trei inºi au fost prezenþi; ºi cei doi proroci. Dar erau martori care fuseserã acolo, care au auzit ºi care au vãzut. Uneori eºti întrebat: „Frate Frank, chiar aºa lucruri supranaturale au avut loc în viaþa ºi slujba fratelui Branham?” Fraþi ºi surori, duminica trecutã am spus în Zürich: oricine are trãiri autentice cu Dumnezeu, acela nu se va îndoi de trãirile autentice ale altcuiva. Cine triºeazã susþine cã ºi ceilalþi triºeazã. Dar acela care a trãit cu adevãrat întoarcerea la Dumnezeu, o întoarcere la Hristos, o înnoire, o naºtere din nou, prin aceasta a primit o legãturã cu Dumnezeu prin Duhul, prin Cuvânt. Pentru cã noi suntem sub sângele Mielului. Deci, Dumnezeu face lucruri supranaturale. ªi dacã acestea nu ar fi avut loc la începutul noului testament, când îngerul Gabriel a venit la Zaharia, atunci am putea spune întreba „Ce este cu îngerul care a venit la fratele Branham în 7 mai 1946”? Dacã nu ar fi scris cã acelaºi înger a venit la Maria în luna a ºasea … ªi dacã citiþi întreaga carte Faptele Apostolilor, supranaturalul este prezent acolo unde lucreazã Dumnezeu. Supranaturalul este acolo unde Dumnezeu împlineºte fãgãduinþe. ªi noi trebuie sã ajungem la punctul în care nu putem face altfel decât sã spunem: „Doamne iubit, noi avem dreptul la lucrarea supranaturalã în mijlocul nostru.” Cât timp suntem mulþumiþi cu ceea ce avem acum, Dumnezeu nu ne va da mai mult. Însã în clipa când dorim sã primim mai mult de la Dumnezeu, El ne va dãrui mai mult. Deci, în ce priveºte revenirea Domnului nostru, noi nu am urmat unor basme meºteºugit alcãtuite, ci aºa cum scrie în Fapte 1:11, „Acest Isus, care S-a înãlþat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaºi fel cum L-aþi vãzut mergând la cer.” Iar dacã spune cineva cã Domnul deja a venit, atunci eu întotdeauna rãspund în acelaºi fel: când vine Domnul, eu plec. Când vine Domnul, noi ca Bisericã nu vom mai fi pe acest pãmânt, ci-L vom întâlni pe Domnul în vãzduh, dupã cum este scris. ªi vã rog pe toþi sã nu vã permiteþi vreodatã sã vã gândiþi ºi sã spuneþi „Eu cred ce doresc.” Nu! A sosit clipa sã credem aºa cum spune Scriptura, ºi credinþa noastrã sã fie aºa cum ne-a fost lãsatã în Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, azi ne-am rugat pentru un frate care s-a îmbolnãvit. ªi de ceva timp aceasta era pe inima mea, ºi anume ca atunci când ne rugãm pentru bolnavi sã facem o micã introducere: mai întâi cel bolnav trebuie sã se împotriveascã bolii cu toatã seriozitatea. El trebuie sã se împotriveascã bolii, trebuie s-o respingã, nu s-o primeascã. ªi de ce nu? Pentru cã boala este o minciunã. Boala este o minciunã. Adevãrat este ceea ce scrie în Isaia 53: „prin rãnile Lui suntem tãmãduiþi.” Dar înainte ca aceasta sã se descopere cu adevãrat, trebuie sã se întâmple ceva: o împotrivire interioarã realã, cã boala este o substanþã strãinã, cã nu are ce cãuta în trupul meu ºi eu o resping ºi mã împotrivesc acesteia, ºi eu cred. ªi veþi vedea ce se va întâmpla. Veþi vedea ce se va întâmpla. A crede înseamnã ºi a te încrede în Dumnezeu ºi a-I da dreptate lui Dumnezeu nu simptomelor, nu la ceea ce simþi. Dacã este scris „îºi vor pune mâinile peste bolnavi, ºi bolnavii se vor însãnãtoºa” atunci acest lucru este adevãrat. Acest lucru este adevãrat! ªi devine adevãrat în clipa când noi credem din toatã inima ºi o primim. Atunci trebuie sã se împlineascã. Fratele Russ spune AMIN. ªi eu pot sã spun AMIN. Noi am fost vindecaþi. Dumnezeu mai este acelaºi ºi azi, ºi noi ne putem încrede pe deplin în El. Însã în legãturã cu revenirea Domnului, s-a spus mai dinainte în 2 Pet. 2:1: „În norod s-au ridicat ºi proroci mincinoºi, cum ºi între voi vor fi învãþãtori mincinoºi, care vor strecura pe furiº erezii nimicitoare, se vor lepãda de Stãpânul, care i-a rãscumpãrat, ºi vor face sã cadã asupra lor o pierzare nãprasnicã.” Fraþi ºi surori, necazurile nu vin niciodatã din afarã. De fapt necazurile care vin din afarã ne apropie mai mult unii de alþii. Acestea ne aduc mai aproape unii de alþii. Prigoana întotdeauna i-a unit pe credincioºi. Însã aici este scris: „între voi vor fi învãþãtori mincinoºi”. Acest lucru nu ne place. De ce nu printre ceilalþi? De ce printre noi? Oricine a citit istoria Bisericii a vãzut cã dupã fiecare trezire care a fost lucratã prin Duhul, s-au ridicat oameni care au prezentat poporului învãþãturile lor personale. Fraþi ºi surori, cu mare durere noi trebuie sã spunem aici cã au apãrut ºi sunt rãspândite multe învãþãturi care sunt în totalã contradicþie cu Cuvântul lui Dumnezeu. ªi apoi din nou termenul de istoria Bisericii. Unii se referã la ce a spus Luther. Alþii se referã la ce a spus Calvin. Sãptãmâna trecutã tocmai am citit cã mai ales Zwingli ºi Calvin au primit harul de a înainta în credinþã mai mult decât Luther, ºi au spus deseori „Noi ne întoarcem cãtre Biserica primarã. Nu dorim numai sã reformãm, ci dorim sã ne întoarcem la modelul biblic. Afarã cu toate icoanele, afarã cu toate crucifixurile, curãþenie pe dinãuntru ºi pe dinafarã.” Apoi a venit momentul anabaptiºtilor, ºi atunci aceiaºi oameni care au dorit sã se întoarcã la început ºi-au dat acordul ca anabaptiºtii sã fie înecaþi în apã. ªi aceia au fost înecaþi. Pe de o parte poþi sã spui ceva, dar unde este credincioºia oamenilor atunci când vine încercarea? Numai Dumnezeu este adevãrat. ªi numai dacã permitem Cuvântului Sãu sã fie valabil în viaþa noastrã, atunci adevãrul lui Dumnezeu ne va ajuta. Atunci nu mai este voia ta sau a mea. Atunci se împlineºte în viaþa noastrã voia lui Dumnezeu. ªi dacã putem sã amintim azi puþin ºi despre botez… nu este niciodatã o jignire dacã noi vorbim despre botezul biblic, ºi totuºi oamenii se împotrivesc. De ce? Ei pretind cã predicã evanghelia deplinã, însã evanghelia deplinã este în Scripturã. ªi foarte mulþi dintre cei ce vorbesc despre evanghelia deplinã vorbesc numai despre semne ºi minuni, iar restul lipseºte: pocãinþa lipseºte, adevãrata întoarcere la Dumnezeu lipseºte, botezul lipseºte. Ei nu ating niciuna dintre aceste teme de bazã. Ei au nevoie de mulþimi, ºi aceasta pentru ei înseamnã succes. Noi avem nevoie de aceia care ascultã glasul lui Dumnezeu. Noi avem nevoie de aceia care sunt gata aºa cum a spus Domnul mulþimii „Pe cine aþi vrut sã vedeþi? Pe cine aþi vrut sã ascultaþi?” ªi apoi Domnul dovedeºte biblic cine era omul acela la care au ieºit ei ca sã asculte Cuvântul ca sã fie aduºi în legãturã cu Domnul. ªi dupã aceea a urmat bucuria, a urmat lauda: „Te laud, Tatã, Doamne al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi, ºi le-ai descoperit pruncilor.” Puteþi citi în Evanghelii: cãrturarii au spus: „A crezut în El vreunul din mai marii noºtri sau din Farisei?” Numai oamenii simpli au crezut! ªi apoi fariseii ei au mers pânã acolo încât au spus: „Dar norodul acesta, care nu ºtie Legea, este blestemat!” Eu nu aº spune aºa ceva. Evanghelia este predicatã celor simpli. Ei nu au nevoie sã le fie explicat ceva, pentru cã lor le este descoperit. Cui nu-i este descoperit, acela aºteaptã explicaþii. Iar aceluia cui îi este descoperit, lui îi devine clar prin Duhul Sfânt. Fraþi ºi surori, eu m-aº putea bucura în seara aceasta. L-aº putea lãuda pe Dumnezeu pentru harul pe care ni l-a dãruit, încât noi am putut sã ne smerim sub mâna tare a lui Dumnezeu. ªi noi nu urmãm un om… pe cineva ca o trestie bãturã de vânt. Noi nu urmãm nici un om, ci Îl urmãm pe Isus Hristos, Domnul nostru! ªi am spus-o de multe ori: prorocii au fost niºte îndrumãtori, dar Domnul nostru este Calea. Prorocii au adus Cuvântul. Domnul nostru este Cuvântul. Prorocii au predicat adevãrul. Domnul nostru este Adevãrul. El este totul în toþi. La fel ºi fratele Branham: a fost numai un om ca toþi ceilalþi. dar a fost un om trimis de Dumnezeu cu mesajul dumnezeiesc, cu toate fãgãduinþele date Bisericii. ªi el le-a aºezat pe sfeºnic, ca Dumnezeu sã ne poatã vorbi ºi sã ne poatã cãlãuzi în Cuvânt. ªi Dumnezeu a folosit un bãrbat în vremea noastrã ca sã ne arate fãgãduinþele ºi împlinirea lucrurilor spuse de Dumnezeu. ªi noi vom sublinia acest lucru pânã ce revine Domnul, ºi anume cât este de important sã credem Cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni sã nu îndrãzneascã sã creadã cã va rezista înaintea lui Dumnezeu fãrã sã creadã fãgãduinþele pentru timpul acesta, fãrã sã stea de partea de Dumnezeu ºi sã-I dea dreptate. Vã întreb: dacã fratelui Branham i-a fost spus: „Aºa cum Ioan Botezãtorul a fost trimis sã premeargã prima venire a lui Hristos, tot aºa eºti tu trimis cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos.” Eu o cred. O cred! ªi repet: dacã Domnul nostru ar sta azi aici, s-ar referi la fãgãduinþe ºi ar spune: „Poporul Meu, Eu am împlinit fãgãduinþele în timpul acesta. Eu Îmi chem afarã Biserica Mea. Eu dau învãþãtura. Voi, poporul Meu, adunaþi-vã ca sã ascultaþi cuvintele Mele. Eu doresc sã vorbesc cu voi. Eu doresc sã vã descopãr lucrurile pe lângã care trec cei înþelepþi dând din cap ºi spunând: <>” Nu, noi nu facem aºa ceva. Noi am ieºit afarã ca sã ascultãm Cuvântul Domnului. Cine era Moise? Moise a fost un proroc. Mai înainte fusese pãstor. Ce a putut sã facã el dacã dintr-o datã a vãzut un foc supranatural într-un tufiº foarte natural? ªi noi am fi putut sã spunem: „Ai fost tu acolo? L-ai vãzut tu? Poþi tu sã crezi?” Eu pot sã cred tot ce scrie în Biblie, fãrã nici o problemã. ªi, fraþi ºi surori, faceþi-vã o favoare: nu credeþi pentru cã un om a spus-o, ci credeþi pentru cã Dumnezeu a spus-o. Dumnezeu a spus-o cu adevãrat în Cuvântul Sãu. Aceasta este partea de învãþãturã legatã cu partea profeticã. Dacã am citi în Apocalipsa, acolo avem mai ales partea profeticã. Dar totul trebuie luat împreunã. Evanghelia Împãrãþiei lui Dumnezeu sã fie predicatã cu tot ceea ce aparþine de Împãrãþia lui Dumnezeu. Dupã aceea Domnul nostru spune: „vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi tainele Împãrãþiei cerurilor.” El spune iarãºi „Cine are urechi de auzit, sã audã.” Fraþi ºi surori, credeþi-o: noi încã mai trãim în zilele Bibliei. Biserica se mai aflã încã pe pãmânt. Duhul Sfânt încã mai lucreazã în mijlocul nostru, în inimile noastre. De ce? Pentru cã noi credem aºa cum spune Scriptura. Dumnezeu se uneºte cu noi prin Cuvântul Sãu. Când noi avem pãrtãºie unii cu alþii, atunci vorbim unii cu alþii; tot aºa Dumnezeu ne vorbeºte în mod direct, prin Cuvântul Sãu. ªi noi intrãm în detaliile acestea, ºi astfel Dumnezeu ni le ºi descoperã. Atunci nimeni nu mai trebuie sã vinã ºi sã întrebe: „Frate, cum este cu asta sau cu cealaltã?” Ci „Toþi vor fi învãþaþi de Dumnezeu.” Toþi vom avea acelaºi rãspuns. ªi noi nu mai privim în urmã, nu ne mai sfãtuim cu oamenii, ci primim descoperirea lui Dumnezeu direct de la El, prin har. Am mai putea citi multe versete; ºi din 2 Tim. 4. Acesta este un loc foarte deosebit care descrie vremea sfârºitului. ªi exact acolo este scris ce va fi în zilele din urmã. Poate ar trebui sã citim aceste douã versete din 2 Tim. 4. Aici Pavel scrie, mai întâi în 2 Tim. 3:1: „Sã ºtii cã în zilele din urmã vor fi vremuri rele. [trad. germ.] Cãci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lãudãroºi, trufaºi, hulitori, neascultãtori de pãrinþi, nemulþumitori, fãrã evlavie, fãrã dragoste fireascã, neînduplecaþi, clevetitori, neînfrânaþi, neîmblânziþi, neiubitori de bine.” Haideþi numai sã privim în jur, pe pãmânt. Nu este aºa? Este exact aºa cum a fost scris aici cu douã mii de ani în urmã. Vedem cu ochii noºtri aceste lucruri pretutindeni pe pãmânt. ªi dupã aceea urmeazã aceastã afirmaþie extraordinarã, din v. 7 – vorbeºte despre oameni „care învaþã întotdeauna ºi nu pot ajunge niciodatã la deplina cunoºtinþã a adevãrului. Dupã cum Iane ºi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aºa ºi oamenii aceºtia se împotrivesc adevãrului…” De fapt ei nu mi se împotrivesc mie, nu ni se împotrivesc nouã. Eu n-am fãcut vreun rãu niciunui om de pe pãmânt. Eu n-am fãcut nimãnui vreun rãu. Deci, oamenii nu ni se împotrivesc nouã, ci se împotrivesc adevãrului. Adevãrul le face probleme, ºi de aceea ei atacã pe cei ce poartã adevãrul – purtãtorii adevãrului trebuie înlãturaþi. Acum 2 Tim. 4 de la v. 1: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea lui Hristos Isus, care are sã judece viii ºi morþii, ºi pentru arãtarea ºi Împãrãþia Sa: propovãduieºte Cuvântul, stãruie asupra lui la timp ºi ne la timp, mustrã, ceartã, îndeamnã cu toatã blândeþea ºi învãþãtura.” ªi acum urmeazã: „Cãci va veni vremea…” Da, vremea a venit deja. „…când oamenii nu vor putea sã sufere învãþãtura sãnãtoasã;” Da. Aºa este. Învãþãtura sãnãtoasã despre Dumnezeire, despre botez, despre cina Domnului, despre pãcatul de la început – de fapt învãþãtura sãnãtoasã, Cuvântul despre toate adevãrurile biblice nu mai poate fi suferit. Oamenilor nu le place sã-l audã. Ei nu-l pot suporta. Dar porunca spune: „propovãduieºte Cuvântul.” Indiferent ce se întâmplã la stânga ºi la dreapta, în Biserica Dumnezeului Celui viu Dumnezeu are ultimul cuvânt. Aici este valabilã rânduiala divinã, Cuvântul lui Dumnezeu. „…propovãduieºte Cuvântul, stãruie asupra lui la timp ºi ne la timp, mustrã, ceartã” º.a.m.d. V. 4: „Îºi vor întoarce urechea de la adevãr, ºi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” Petru a scris: „v-am fãcut cunoscut puterea ºi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niºte basme meºteºugit alcãtuite.” Iar aici spune „Îºi vor întoarce urechea de la adevãr, ºi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” Apoi din nou porunca: „Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdã suferinþele, fã lucrul unui evanghelist, ºi împlineºte-þi bine slujba.” Noi nu avem de ales. Noi trebuie sã împlinim aceastã slujbã prin însãrcinarea Domnului, ºi sã predicãm Cuvântul cu toate fãgãduinþele ºi toþi cei ce sunt din Dumnezeu vor asculta Cuvântul. Încã un gând: fraþi ºi surori, noi toþi aºteptãm lucrarea supranaturalã a lui Dumnezeu. ªi aceasta va avea loc. Trebuie sã aibã loc! Dumnezeu a fãgãduit-o. Va fi o lucrare scurtã, dar puternicã, aºa cum este scris în Rom. 9. Acum are loc pregãtirea, pentru ca Biserica sã ajungã o inimã ºi un suflet; un Domn, o credinþã, un botez, un Dumnezeu ºi Tatã al tuturor, care este mai presus de toþi, ºi care este în toþi. Aceastã unitate sã fie în Biserica Dumnezeului Celui viu, când noi sã nu ne mai lãsãm influenþaþi din afarã, ci sã fim bine întemeiaþi pe Cuvânt, înaintând în credinþã, fiind convinºi cã Domnul care a început lucrarea o va ºi desãvârºi. Fratele Schmitt ne-a citit în cuvântul introducere despre Fiul care este desãvârºit pentru veºnicie. Ce afirmaþie minunatã! Apoi am putea citi Rom. 8:29, Efeseni 1:3-5. Noi am fost fãcuþi desãvârºiþi în El, pentru veºnicie - desãvârºiþi în Fiul, ca fii ºi fiice ale lui Dumnezeu. Fraþi ºi surori, ce s-a întâmplat pe Golgota este un lucru atât de mãreþ, atât de puternic – s-a întâmplat pentru veºnicie. Noi am fost împãcaþi cu Dumnezeu; pãcatul ne-a fost iertat. Noi am devenit proprietatea lui Dumnezeu, zãmisliþi prin acelaºi Duh al lui Dumnezeu, nãscuþi din nou la o nãdejde vie. Prin Fiul noi nu suntem numai rãscumpãraþi, ci suntem socotiþi neprihãniþi, iertaþi. Pãcatul ºi fãrãdelegea noastrã, pedeapsa, totul a fost pus peste El, pentru pacea noastrã, astfel ca noi sã putem primi rãscumpãrare, iertare, har ºi mântuire. ªi pe cruce, Domnul nostru a strigat „S-a isprãvit!” Acolo Dumnezeu era în Hristos, împãcând lumea cu Sine. El ne-a iertat cu adevãrat totul. Chiar dacã duºmanul mai scoate la suprafaþã lucruri vechi, totul este iertat. El este numai pârâºul fraþilor. Sângele Mielului ne curãþã ºi face toate lucrurile noi. Dar nu numai iertare ºi împãcare, ci ºi o înfiere – Gal. 4:4: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu …ca sã cãpãtãm înfierea.” ªi cu adevãrat noi am fost fãcuþi desãvârºiþi în singurul Fiu zãmislit, ca fii ºi fiice ale lui Dumnezeu. De aceea scrie Ioan: „ªi ce vom fi, nu s-a arãtat încã. Dar ºtim cã atunci când Se va arãta El, vom fi ca El.” El a trebuit sã fie Cel întâi nãscut dintre mai mulþi fraþi. Este o evanghelie minunatã, deplinã, o mântuire deplinã pe care ne-a dãruit-o Dumnezeu. Nu numai cã ne-a oferit-o, ci ne-a ºi dãruit-o. Oferta a fost pe parcursul întregului Vechi Testament prin tot ceea ce s-a vestit. În Noul Testament s-a împlinit: noi suntem rãscumpãraþi, sângele legãmântului celui nou s-a vãrsat ºi noi suntem poporul legãmântului celui nou. Dumnezeu a dorit lucrurile aºa, ºi le-a fãcut aºa. Haideþi sã cuprindem despre ce a fost vorba astãzi. Dumnezeu are un plan de mântuire cu Biserica; El are un plan ºi cu Israelul. ªi noi o spunem de multe ori: sunt douã lucruri: pe de o parte sunt fãgãduinþe ºi de cealaltã parte sunt prorocii, prorocii despre ceea ce se va întâmpla în general printre neamuri în vremea sfârºitului. Însã pentru Bisericã ºi pentru Israel sunt fãgãduinþe. ªi noi putem crede aceste fãgãduinþe, le putem primi ºi le putem trãi; ºi noi ne întoarcem la început. Isus s-a bucurat în Duhul: „Te laud, Tatã, Doamne al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi, ºi le-ai descoperit pruncilor.” Din care grup facem noi parte? Facem noi parte dintre pruncii care au ascultat cu atenþie atunci când Domnul nostru a spus: „cãci el este acela despre care s-a scris: „Iatã, trimit înaintea feþei Tale pe solul Meu.”” El face o prezentare ºi descrie slujba acelui bãrbat care a venit ca premergãtor al primei veniri a lui Hristos. Isus Hristos este acelaºi ieri ºi azi ºi în veci. Acelaºi Domn ne prezintã împlinirea lucrurilor fãgãduite în Cuvânt. ªi tuturor celor ce cred, ºi stau la picioarele Învãþãtorului, le este descoperit Cuvântul în împlinirea lui. Toþi ceilalþi trec pe lângã aceste lucruri ºi batjocoresc. Ei L-au fãcut pe Domnul Belzebub, au spus cã are drac, L-au fãcut în toate felurile. De ce? Pentru cã ei nu au crezut mesajul divin. Fraþi ºi surori, dacã este scris în Isaia 53:1: „Cine a crezut mesajul nostru? ªi cui i s-a descoperit braþul Domnului?” [versiunea K.J.] ªtiþi cui i s-a descoperit? Celor care au crezut. Cui se descoperã acum? Celor ce cred. Este atât de minunat cã noi avem Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vã bucuraþi? Nu ne bucurãm noi de sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu – Vechiul Testament ºi Noul Testament? ªi în acest Cuvânt noi citim mai mult decât se poate scrie în toate ziarele ºi revistele. Aici a fost prezis tot ce se va întâmpla, ºi cum se va întâmpla. ªi de aceea este avertismentul: „Când vor începe sã se întâmple aceste lucruri, sã vã uitaþi în sus, ºi sã vã ridicaþi capetele, pentru cã izbãvirea voastrã se apropie.” Fraþi ºi surori, azi ar fi bine dacã noi toþi L-am lãuda cu adevãrat pe Domnul ºi Dumnezeul nostru, pentru cã El ni s-a descoperit, ne-a descoperit Cuvântul ºi voia Sa. Iar dacã azi în mijlocul nostru sunt unii cãrora le vine greu sã creadã… Uneori este câte-un punct care ne creeazã probleme. Nu vã faceþi griji: ceea ce nu vã este clar astãzi, mâine deja vã poate fi clar. Nu trebuie sã vã faceþi griji, ci doar sã-L credeþi pe Domnul, sã vã încredeþi în El. Dacã nu ne este clar, noi spunem: „Doamne, continuã sã vorbeºti. Eu ascult. Vorbeºte Doamne, robul Tãu ascultã.” ªi apoi Îl putem lãuda împreunã ºi ne putem închina Lui. Astãzi noi vrem s-o facem. O laudã ºi închinare pe care s-o trimitem sus la cer, la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, aducându-I jertfa buzelor noastre, pentru cã Dumnezeu a fãcut mari lucruri în noi. El ne-a rãscumpãrat sufletul de la pierzare ºi ne-a încununat cu bunãtate ºi îndurare. Pentru cã aºa scrie: „El îþi iartã toate fãrãdelegile tale, El îþi vindecã toate bolile tale.” Astãzi dorim sã-I aducem lui Dumnezeu jertfa buzelor noastre. Eu am o întrebare: aþi înþeles comparaþia de azi? Aºa cum atunci Domnul nostru a descris ºi a confirmat slujba, prezentând oamenilor ceea ce s-a întâmplat ca o împlinire a Scripturii, ºi dupã aceea a urmat bucuria, lauda. Am înþeles noi acest lucru? Domnul face acum acelaºi lucru: ne învaþã prin Cuvântul Sãu. ªi atunci avem o temelie sub picioarele noastre ºi ºtim: aceasta este fãgãduinþa ºi aceasta este împlinirea pe care noi o putem trãi în realitate, prin harul Lui. ªi aºa cum am auzit în Cuvântul de introducere ºi în relatarea misionarã, sunt ajunse cu adevãrat toate popoarele ºi neamurile. Chemarea afarã are loc, Cuvântul lui Dumnezeu se împlineºte, ultimul mesaj este vestit, ºi ultimii sunt chemaþi afarã ºi pregãtiþi pentru ziua slãvitã a revenirii lui Isus Hristos, Domnul nostru. Aici poþi doar sã spui „MARANATHA”, ºi „VINO REPEDE, DOAMNE ISUSE! DAR MAI ÎNAINTE PREGÃTEªTE-NE.” Câþi doresc sã fie gata? Haideþi sã ne ridicãm ºi sã ne rugãm. Înainte de aceasta haideþi sã cântãm douã sau trei cântãri, în închinare înaintea Domnului. „Sângele Mielului mã curãþã ºi face totul nou.” […] Sã pentru cã aceasta este ziua, sã cântãm ºi „Aceasta este ziua…” […] ªi aceastã zi a mântuirii, aºa cum este prezentatã în Isaia 49 de la v. 6-8 ºi de asemenea în 2 Cor. 6:1-3 ºi în alte locuri, aceastã zi a mântuirii se încheie. Noi am citit despre vremea sfârºitului din Scripturã. Nu este vorba despre sfârºitul lumii, ci noi dorim sã rãmânem treji în toate lucrurile ºi sã ne rugãm ca sã primim putere ca sã scãpãm de toate lucrurile care vor veni peste faþa pãmântului ca sã stãm în picioare atunci înaintea Fiului Omului. De ce scrie acolo „…înaintea Fiului omului”? De ce nu „înaintea Fiului lui Dumnezeu” sau „înaintea Fiului lui David” sau „înaintea Fiului lui Avraam”? De ce spune în acest context „Fiul omului”? Pentru cã în Luca 17:30 este scris „…în ziua când Se va arãta (descoperi) Fiul omului.” ªi pentru cã în Luca 18 este scris „Dar când va veni Fiul omului, va gãsi El credinþã pe pãmânt?” Fraþi ºi surori, nu putem intra întotdeauna în toate detaliile acestor versete, dar Cuvântul lui Dumnezeu este atât de desãvârºit. Totul, chiar fiecare cuvânt folosit îºi are locul sãu. Ferice de noi dacã Duhul lui Dumnezeu ne poate cãlãuzi în Cuvânt, dacã noi devenim una cu Dumnezeu, fiind puternic uniþi în Duh ºi Cuvânt, sub sângele Mielului. Fraþi ºi surori, scumpi prieteni, rãscumpãrarea a avut loc. Lucrarea este încheiatã. Domnul ªi-a ales un popor dintre toate popoarele, limbile ºi neamurile, o Bisericã Mireasã, fii ºi fiice care vor domni ca regi. La ospãþul nunþii noi suntem Mireasa. Dupã ospãþ noi vom fi Soþia. Apoc. 19, Apoc. 21. Apoi este scris cã noi vom domni ca regi cu El – când va începe Împãrãþia de o mie de ani, noi vom fi regi ºi vom domni împreunã cu Regele regilor. Oh, ce minunat este planul de mântuire al Dumnezeului nostru. Haideþi sã cântãm ºi „Tu eºti vrednic.” […] Acum noi toþi dorim sã-L lãudãm ºi sã-l proslãvim pe Domnul ºi sã ne închinãm în Duh ºi în Adevãr, ºi sã-I aducem mulþumirile noastre. Fraþi ºi surori, primiþi-o în inimile voastre: abia dupã ce Domnul a prezentat ce se întâmplase ºi cum se împlinise Scriptura, cine a fost rânduit de Dumnezeu pentru lucrarea aceea, abia dupã aceea Domnul s-a bucurat. Mai înainte El a anunþat judecata acelora care nu au primit judecata. Abia dupã aceea a urmat lauda ºi bucuria. Dacã noi am primit mesajul din Cuvânt, atunci dorim sã ne bucurãm ºi sã-L cinstim pe Dumnezeu. Haideþi s-o facem împreunã: Doamne iubit, Tu, Dumnezeul veºnic credincios, noi îþi mulþumim din toatã inima pentru cã Þi-ai descoperit Cuvântul, pentru cã vorbeºti cu noi aºa cum vorbeºte un prieten cu prietenii lui. Tu ne-ai vizitat, eºti în mijlocul nostru. Noi Îþi mulþumim. Oh, iubite Domn, Tu sã lucrezi cu noi aºa cum doreºti, prin puterea Duhului Sfânt, în toatã turma rãscumpãratã prin sângele Tãu. Dãruieºte descoperire. Laudã ºi rugãciune…. Aleluia. Aleluia. Aleluia. Lãudaþi-L pe Dumnezeu, proslãvaþi-L, daþi-I cinstea: toatã lumea sã audã cã Dumnezeu are pe acest pãmânt o Bisericã cu care vorbeºte, cãreia I se descoperã. Dãruieºte salvare, vindecare, descoperire, o, Doamne. Descoperã-Te într-un mod supranatural. Aleluia. Aleluia. Binecuvântat sã fie Acela care vine în Numele Domnului. Aleluia. Oh, Dumnezeule. Aleluia. Dumnezeul meu, Tu ai descoperit pruncilor. Aleluia. Cinste ºi laudã. Aleluia. Cuvântul Tãu este minunat. Oh, lãudaþi-L pe Dumnezeu, lãudaþi-L pe Domnul. Puterea Satanei este nimicitã. Biruinþa lui Dumnezeu se va descoperi! Aleluia. Cinste lui Dumnezeu. Slujiþi Împãratului împãraþilor! Cinste Þie! Fraþi ºi surori, Biserica dã mai departe porunca pânã la sfârºit, aºa cum a spus ºi Domnul nostru în Ioan 20:21: „Cum M-a trimis pe Mine Tatãl, aºa vã trimit ºi Eu pe voi.” Este o trimitere divinã. Când Pavel a fost chemat, atunci Domnul nostru a zis: „…te voi trimite departe la Neamuri.” Domnul nostru a zis în Matei 10:16: „Eu vã trimit ca pe niºte oi în mijlocul lupilor.” ªi aceºti 70 au fost chemaþi ºi au fost trimiºi. Ioan Botezãtorul a fost un bãrbat trimis de Dumnezeu cu Cuvântul acelui ceas, cu mesajul pentru vremea aceea. De asemenea este scris în Ioan 1:6-7: „A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca sã mãrturiseascã despre Luminã, pentru ca toþi sã creadã prin el.” Toþi aceia care au crezut mesajul, fãceau parte dintre cei numiþi „prietenul Mirelui”. Despre ce este vorba azi? Nu este vorba despre politica religioasã, ci despre pregãtirea Miresei. Este scris: „Iatã mirele, ieºiþi-i în întâmpinare!” Fraþi ºi surori, o evanghelie deplinã, o mântuire deplinã, iar acum sã se împlineascã ce a spus Domnul în Luca 4: „Duhul Domnului este peste Mine…” Duhul lui Dumnezeu este peste toatã Biserica. Prezenþa lui Dumnezeu se simte aici, în aceastã încãpere. Fiindcã ungerea Duhului este peste noi, prin porunca lui Dumnezeu putem spune celor legaþi: „Fiþi eliberaþi, fiþi liberi.” Putem spune celor pierduþi „Fiþi mântuiþi!” Putem spune bolnavilor „Fiþi vindecaþi.” Cãci pe crucea de pe Golgota a fost plãtit tot preþul. Noi am fost rãscumpãraþi cu un preþ mare, nu ca sã fim din nou robi ai pãcatului. „…dacã Fiul vã face slobozi, veþi fi cu adevãrat slobozi.” Astãzi, în ceasul acesta, primiþi vindecarea, mântuirea – primiþi tot ceea ce ne-a dãruit Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul ºi Mântuitorul nostru. Voi trebuie doar sã mulþumiþi. Haideþi sã-I mulþumim foarte scurt Domnului. Credincios Dumnezeu, încã odatã Îþi mulþumim din inimã pentru eliberarea desãvârºitã, pentru mântuirea deplinã, pentru eliberare, salvare, vindecare. Îþi mulþumim deja de acum pentru revãrsarea Duhului Sfânt. Îþi mulþumim de acum cã Tu botezi cu Duhul Sfânt ºi cu foc. Îþi mulþumim pentru cercetarea Ta în mijlocul nostru. Îþi mulþumim pentru cã ne-ai deschis înþelegerea pentru Scripturã, ºi ne-ai arãtat ce se întâmplã în vremea aceasta, conform Cuvântului. ªi noi avem parte de ceea ce faci Tu acum în prezent. Ferice de ochii care vãd, urechile care aud, ºi inimile care primesc ºi au primit Cuvântul Tãu. Þie, Dumnezeul Atotputernic, Îþi aducem cinstea lauda ºi rugãciunea, din toatã inima ºi din tot sufletul, în Numele Sfânt ºi minunat al lui Isus. Aleluia. Amin.