..:: Crestini.com::.. - Nuntă Adi şi Mirela

Home

Nuntă Adi şi Mirela

Versetul Zilei

Daniel 5:26-28

Iata insa scrierea care a fost scrisa: Mene - DUMNEZEU ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat. Techel - inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor. Peres - inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor.

Meditatia Zilei

Nuntă Adi şi Mirela

Predică fratele Tecşa Leon

Când un om este binecuvântat de acel Dumnezeu care a făcut cerurile şi pământul, binecuvântarea lui rămâne pentru totdeauna căci Cuvântul Domnului ne spune că Lui nu-i pare rău de ceea ce dă. Şi El dă cu mână largă. Eu cred că şi pentru fratele Adrian, astăzi este o binecuvântare, şi cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu i-a dăruit-o, este o soţie credincioasă.
Proverbe 19:14: “Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la DOMNUL.” Eu cred că o nevastă pricepută, aşa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, într-adevăr este de la DOMNUL. Eu doresc ca Dumnezeu să binecuvânteze această familie tânără.
Un lucru şi un îndemn vreau să dau mai departe, care este valabil pentru noi toţi. Dacă vrem ca lucrurile să meargă bine într-o familie, atunci trebuie luat ca ghid şi ca orientare doar Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când lucrurile nu merg cum trebuie, noi trebuie să ne gândim că trebuie să ne cercetăm fiecare, nu unul pe altul, ci fiecare să se cerceteze pe sine, cum spune Scriptura; dar nu unul în faţa altuia, ci în faţa Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci când lucrurile nu merg bine, înseamnă că pe undeva s-a strecurat vreo greşeală.
Eu cred că la un creştin greşeala nu vine niciodată intenţionat. Dar noi toţi greşim. Din cauza aceasta Dumnezeu spune că El nu oboseşte iertând. Din cauza aceasta Isus Hristos face slujba de mare preot, şi mijloceşte pentru noi, şi noi îi mulţumim pentru această mijlocire.
Chiar şi atunci când oamenii merg la câmp, şi carul nu merge bine, ceva s-a întâmplat. Eu am observat, chiar şi la două animale, numai dacă-l schimbi pe cel din dreapta în stânga, şi pe cel din stânga în dreapta, lucrurile nu mai merg cum trebuie, deşi ele merg într-una, şi merg pe acelaşi drum: s-a făcut o mică schimbare, care înaintea oamenilor nu e de mare însemnătate. Dar pentru un om pe care Dumnezeu l-a aşezat la locul lui, e de foarte mare importanţă ca el să rămână la locul pe care Dumnezeu i l-a dăruit şi în care l-a aşezat, şi acest lucru e valabil începând din familie, la servici, în biserica lui Dumnezeu şi peste tot. Atunci când omul îşi părăseşte locul în care el a fost aşezat, atunci lucrurile nu merg cum trebuie. Şi eu am un îndemn pentru tânăra familie: atunci când se ivesc probleme – şi eu cred că se ivesc - e imposibil să nu se ivească, e nevoie de un lucru: ceea ce spune scriptura: nu lăsaţi să apună soarele peste lucruri nerezolvate. Luaţi două scaune, aşezaţi-vă unul lângă altul, luaţi scriptura în mână, şi înaintea Domnului toate lucrurile se rezolvă. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dăruiască mult har.
Eu vreau să vă spun doar câteva lucruri, şi anume locul în care Dumnezeu l-a aşezat pe bărbat în familie, şi apoi citim în Vechiul Testament, cui i-a vorbit DOMNUL să-şi pună casa în rânduială. Bărbatului i-a vorbit: Isaia 38:1 “În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri şi nu vei mai trăi.”
În noul testament apostolul Pavel îi scrie lui Timotei despre bărbaţi, să-şi chivernisească bine casa. ( 1 Timotei 3:4)
Ce a făcut Avraam când a avut nişte oaspeţi? El nu s-a dus la bucătărie să pregătească pentru oaspeţii lui. El i-a spus Sarei: “Ia repede, trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” Grija şi povara aceasta ca în casă să fie întotdeauna ceea ce trebuie, răspunderea aceasta apasă pe umerii bărbatului. Ştiţi de ce? În Geneza în capitolul 3 atunci când oamenii au căzut de la Cuvânt, DOMNUL a spus un lucru. Femeii i-a spus: “cu durere vei naşte copii.” Şi asta se întâmplă şi astăzi. Nu s-a anulat la Golgota. Bărbatului i-a spus: “În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea.” Şi nici asta nu s-a anulat la Golgota. Dar noi ştim că apostolul Pavel o spune în Tesaloniceni: “n-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.” Binecuvântarea vine împlinind Cuvântul lui Dumnezeu, şi rămânând în Cuvântul lui Dumnezeu.
Iar despre surori, locul lor în familie, spune tot apostolul Pavel să fie gospodine. Citesc câteva versete din Proverbe capitolul 31:10 „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.” Dacă citim oriunde în Scriptură, niciunde nu scrie „Cine poate găsi o femeie frumoasă?”, pentru că femei frumoase sunt destule, nu trebuie să le cauţi.
Dar aici spune: „Cine poate găsi o femeie cinstită?” Aceasta numai Dumnezeu poate s-o dăruiască. Dar de ce? Pentru că El poate păzi pe o femeie ca ea să rămână cinstită pentru bărbatul ei. Apoi spune: „Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.” Şi noi bărbaţii să ne dăm seama cât de preţ este o femeie pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o, o femeie cinstită şi mulţumită. Este mai de preţ decât mărgăritarele. „Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.” Sigur că o femeie care nu lucrează cu ascunzişuri, şi cu alte lucruri, începând din familie, - inima bărbatului se încrede în ea, dăruindu-i tot ceea ce el agoniseşte prin munca lui. O pune stăpână şi în aceasta gospodărie pe care el o agoniseşte prin munca lui. Dar dacă femeia începe şi împrăştie în stânga şi în dreapta, tu bărbatule, poţi să munceşti de dimineaţa până seara - nu te-ai ales cu nimic, absolut cu nimic, pentru că în spatele tău şi lângă tine este cineva care împrăştie în stânga şi-n dreapta. Dar atunci când este o femeie gospodină şi cinstită, atunci lucrurile merg bine şi cum trebuie. Şi eu cred că fratele va da sorei locul cuvenit. Un loc de muncă în familie, care să rămână pentru totdeauna.
Eu vreau să citesc câteva versete mai departe: “Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.” Mulţi pot să spună: „Şi eu am o femeie cinstită.” DAR URMĂREŞTE REZULTATUL: CE-ŢI ADUCE? BINE SAU RĂU? EU CRED CĂ TOATE SURORILE ADUC DOAR BINE. Şi Cuvântul acesta în mod deosebit, eu îl citesc pentru familia tânără: Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să-i păzească în Cuvântul său. Tot timpul vieţii lor să rămână în Cuvântul lui Dumnezeu. „Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice”.
Când Dorca a murit, femeile care erau în jurul ei au adus hainele şi tot ce ea lucra în timp ce ea era în viaţă. Înseamnă că această femeie era gospodină. Era o femeie care cunoştea locul unde Dumnezeu a aşezat-o. EU VĂ SPUN : CEL MAI IMPORTANT LUCRU ÎNTR-O FAMILIE, ÎN BISERICA DOMNULUI, ÎN VIAŢA SOCIALĂ ŞI ORIUNDE SUNTEM NOI, CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE SĂ NE CUNOAŞTEM LOCUL ÎN CARE SUNTEM AŞEZAŢI, APOI AL DOILEA LUCRU ESTE SĂ RĂMNEM ÎN LOCUL ÎN CARE SUNTEM AŞEZAŢI. Şi DOMNUL Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne ajute ca să rămânem la locul nostru.
În versetul 29 spune: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Când se vorbeşte la plural, spune multe fete au o purtare cinstită, dar când vorbeşte la singular, fiecare spune despre cea de lângă el: „dar tu le întreci pe toate.” Eu ştiu că şi omul lui Dumnezeu fratele Branham, când vorbea despre soţie, spunea: „Pentru mine, cea mai frumoasă şi mai harnică femeie din lume, este nevasta mea.” Dar eu nu vreau s-o spunem doar cu buzele, să repetăm ce a spus omul lui Dumnezeu, ci s-o spunem din convingere deplină, dovedit cu fapta. Aceasta este valabil înaintea lui Dumnezeu. Spune mai departe: „Desmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de DOMNUL va fi lăudată. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.” Versetele 30-31.
Ceea ce este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu la o femeie, la o soră credincioasă, apostolul Petru spune în 1 Petru 3:1-4: „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără Cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”
Atunci când sunt probleme, cum am spus, o femeie, o soră care este temătoare de Dumnezeu, şi în interiorul ei Dumnezeu a ajuns şi a făcut această înnoire - cum spune Cuvântul în Vechiul Testament: Dumnezeu schimbă inima, şi David spune: „pune în mine un duh nou şi statornic” - şi noi dorim ca Dumnezeu să aşeze în fiecare femeie şi în fiecare soră acest duh blând şi liniştit - atunci când sunt probleme, acest duh blând şi liniştit nu sare în sus şi începe să bată din gură, ci el stă liniştit pentru că e un duh blând şi liniştit care vine de la Dumnezeu. Şi Dumnezeu să binecuvânteze pe sora noastră tânără cu acest duh blând şi liniştit, şi pe toate surorile; şi eu doresc ca şi fraţii să fie binecuvântaţi cu acest duh despre care Scriptura spune că este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Deci cel mai important lucru într-o familie este ca fiecare să-şi menţină locul, să stea la locul lui. Atunci când femeia începe să conducă ea, lucrurile nu merg cum trebuie. Atunci când bărbatul vrea să gospodărească el, lucrurile iar nu merg cum trebuie. Atunci când Avraam i-a spus Sarei: „ia repede trei măsuri de făină”, el nu i-a spus : „du-te şi ia cheile, du-te acolo în cort şi într-o ladă este făină.” Să ştiţi că în familii există şi astfel de lucruri: bărbaţii ţin totul ascuns, şi-i dau femeii cheile spunându-i: „Du-te ia acolo de atât şi de atât.” Asta înseamnă un lucru nelalocul lui. Dumnezeu să binecuvânteze pe fiecare creştin ca să fie găsit întotdeauna în limitele Cuvântului. Eu doresc ca Dumnezeu să ne binecuvânteze în continuare şi să ne călăuzească pe drumul cel bun până la capăt şi fiecare să cercetăm şi să căutăm mai întâi ca să ne găsim locul. Un copil al lui Dumnezeu nu se simte nicăieri mai bine ca în locul pe care Dumnezeu i l-a pregătit. Chiar şi la jocurile de obşte, spune apostolul Pavel, când se luptă se luptă după reguli. Când se încalcă regula, atunci practic jocul este anulat. Şi într-o echipă de fotbal, când se joacă, fiecare trebuie să stea la locul lui. Dacă lucrurile nu se petrec aşa, jocul e ca pierdut. Dacă lucrurile nu se petrec aşa în familie, atunci familia aceea merge din rău în mai rău. Singura şansă de a reveni înapoi la normalitate este înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne arate la fiecare din noi sută la sută, care este locul nostru, în Biserica Domnului, în casă, la servici, în viaţa socială, indiferent unde vom fi; fiecare să stăm la locul nostru.
Aşa cum a spus fratele Vasilică, când mireasa este chemată, ea nu participă cu nimic la început, la aceasta, pentru că nu noi Îl căutăm pe El, ci El ne-a căutat. Ea doar spune „amin” la cuvântul pe care-l aude din partea mirelui. Chiar şi în Matei 25 spune: „La miezul nopţii s-a auzit o strigare: “iată mirele ieşit-i în întâmpinare.” Pentru cine este acest glas? Pentru mireasa lui. Şi atunci în Ioan 10 spune: „oile mele îmi cunosc glasul şi nu se duc după altul străin.” La fel este şi cu o sora care urmează să aibă un soţ: ea doar trebuie să aştepte împodobită cu podoabele despre care am vorbit, cu podoabele sfinte. Şi Dumnezeu îi dăruieşte un soţ credincios.
La fel şi soţul, şi el trebuie să aibă ca şi cap pe Hristos. Noi nu putem să ne oprim la jumătatea acestei fraze: „Hristos Capul bărbatului şi bărbatul, capul nevestei”. Nu putem spune tot timpul: „eu sunt capul tău că aşa scrie în Scriptură.” Acesta este un cuvânt de jumătate, dar noi trebuie să luăm întregul: Hristos capul bărbatului, bărbatul capul nevestei. Aşa spune Scriptura, şi acest cuvânt nu e permis ca să fie înjumătăţit. Dacă un soţ ia doar partea care spune că bărbatul este capul nevestei, o spune tot timpul ca o acuzare. Nu este permis ca într-o familie unul să fie tot timpul acuzat de celălalt. Ci în familie trebuie tot timpul recunoaşterea: „Eu am greşit aici dragă.” Pe baza Cuvântului arătăm, şi eu cred că Dumnezeu tot timpul arată. Şi atunci când lucrurile nu merg bine, singurul mod de rezolvare este de ne aşeza la masă în faţa Cuvântului lui Dumnezeu, şi a ne căuta locul şi a vedea unde n-am stat la locul nostru. Dar nu a ne cerceta eu pe tine şi tu pe mine, ci fiecare pe sine. Şi atunci este o pocăinţă şi o sinceritate unul faţă de altul. Şi atunci când un om se recunoaşte înaintea Domnului şi unul faţă de altul, atunci toate lucrurile sunt bune.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune că pocăinţa o dă Dumnezeu: Fapte 11:18: „Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.” Atunci când este adus Cuvântul lui Dumnezeu în faţa oamenilor, şi crezut, atunci lucrurile se schimbă în mod pozitiv.
Eu nu vreau să ţin o predică lungă dar doresc din adâncul inimii mele să dau acestei familii tinere acest îndemn: nu vă depărtaţi de Scriptură. Rămâneţi în graniţele Cuvântului lui Dumnezeu şi Dumnezeu vă va binecuvânta până la capăt. Casa voastră nu va fi lipsită de nimic. Nu veţi duce lipsă de nici o binecuvântare. Aşa spune Cuvântul: „cei ce caută pe DOMNUL nu duc lipsă de nici un bine.” (Psalm 34:10) Şi Dumnezeu e credincios Cuvântului Său. El ceea ce spune face. La fel trebuie să fim şi noi: ceea ce El ne spune, noi să împlinim. Şi punând în practică, Dumnezeu e cu noi.
Când e vorba despre îngrijorări, Cuvântul Domnului spune „nu vă îngrijoraţi”, „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre”. DOMNUL a fost invitat la o nuntă în Cana. Acolo oamenii erau îngrijoraţi, dar i-au spus îngrijorarea lui Isus. Şi Isus a rezolvat problema. A făcut ceea ce lipsea. Şi oamenii au început să întrebe: „De ce ne-ai adus vinul ăsta acum la urmă?” Pentru că El a completat ceea ce lipsea. Dacă rămâneţi în graniţele cuvântului lui Dumnezeu, Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul, va purta de grijă şi toate lipsurile vor fi completate, atunci când trebuie. El nu a înmulţit vinul peste o săptămână sau două. El a înmulţit atunci când oamenii erau de faţă, pentru că trebuiau serviţi. Şi asta era grija lor: nu mai este vin. Dar Isus care este DOMNUL, şi DOMNUL este Dumnezeu, le-a poruncit: “umpleţi vasele acestea cu apă”. Şi ei au făcut ceea ce DOMNUL le-a spus, şi au fost binecuvântaţi. Întotdeauna să-l luăm pe Isus cu noi şi în noi, şi să facem ceea ce El ne spune, şi El completează toate lipsurile noastre.
Frate iubit şi soră dragă, când aveţi lipsuri, sau când îngrijorările caută să vă umple inima, atunci aruncaţi-le asupra Lui, pentru că El a spus „aruncaţi-le asupra Mea.” Şi El le poartă, El completează totul.
Eu cred din adâncul inimii că această căsătorie este conform Cuvântului lui Dumnezeu. De la început, de când v-aţi gândit la căsătorie, eu cred că DOMNUL a fost în inima voastră. El e şi azi aici, şi El vrea să fie până la capăt dar cu condiţia: „Rămâneţi în Cuvântul Meu şi Cuvântul Meu să rămână în voi”, şi atunci spune Scriptura: „cereţi orice veţi vrea şi veţi căpăta.” Pentru orice cerem, noi trebuie să găsim o făgăduinţă în Cuvântul Domnului. Dacă DOMNUL a înmulţit vinul la nuntă, El putea să o facă şi în ţara Canaanului atunci în vechime, ca Israelul să nu mai muncească, să nu mai sădească vii - El putea să facă întotdeauna din apă vin. Dar El nu-şi încalcă Cuvântul Său. El a spus „...blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el, în toate zilele vieţii tale.” Şi trebuie să munceşti ca să-ţi câştigi pâinea, altfel binecuvântarea nu vine. Ca să fii binecuvântat trebuie să faci ceva. Şi ca să faci ceva, trebuie să faci după cuvântul Domnului. Omul lui Dumnezeu a spus: „În tot ce faceţi, urmăriţi dacă sunteţi binecuvântaţi; şi dacă sunteţi binecuvântaţi, mergeţi mai departe”; iar dacă nu, atunci noi trebuie să ne gândim: „Doamne, dăruieşte-mi har, arată-mi unde am greşit.” Dar să ne pocăim în faţa Cuvântului lui Dumnezeu, să ne întoarcem din adâncul inimii la DOMNUL, şi să-i spunem: „Doamne, eu aici am cam greşit.”
Eu vă mai spun ceva şi cu asta vreau să închei. Scriptura spune despre DOMNUL: „dacă mărturiseşti deci cu gura Ta pe Isus ca DOMN, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit”, şi creştinii adevăraţi trebuie să caute din Scriptură, din Vechiul şi din Noul Testament şi să dovedească că Isus al Noului Testament este DOMNUL, Iahve din Vechiul Testament, şi să aşeze aceasta în adâncul inimii, pentru că Scriptura spune „gura vorbeşte din prisosul inimii.” La fel cuvântul din Genesa 3 trebuie aşezat în interior. Acolo spune „cu multă trudă să-ţi scoţi hrana...în sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea.” Acest cuvânt trebuie să-l avem în interiorul nostru, pentru că acest cuvânt nu s-a anulat la Golgota. Isus Hristos n-a murit pentru asta, El a murit ca să ne ierte păcatele. De atunci încoace oamenii trebuie încă să muncească. Şi în familie vine binecuvântarea atunci când noi şi în acest punct suntem găsiţi în cadrul Cuvântului lui Dumnezeu. Şi atunci Dumnezeu binecuvântează.
Şi eu doresc ca tânăra familie să rămână şi aici în Cuvântul Domnului. Amin.