..:: Crestini.com::.. - Marea tragedie-SLUJBA PROFETICÃ ÎN NOUL TESTAMENT

Home

Marea tragedie-SLUJBA PROFETICÃ ÎN NOUL TESTAMENT

Versetul Zilei

Filipeni 1:4-5

In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi toti, cu bucurie pentru partea pe care o luati la Evanghelie, din cea dintai zi pana acum.

Meditatia Zilei

Marea tragedie-SLUJBA PROFETICÃ ÎN NOUL TESTAMENT

Apostolii au avut privilegiul de a fi învãþaþi de Domnul ºi Stãpânul nostru timp de ani de zile, chiar ºi în cele 40 de zile de la învierea Lui. Dupã înãlþarea lui Isus la Cer, Pavel L-a vãzut într-o luminã supranaturalã ºi a auzit vocea Lui în limba sa, ebraica: “…cãci M-am arãtat þie, ca sã te pun slujitor ºi martor atât al lucrurilor pe care le-ai vãzut, cât ºi al lucrurilor pe care Mã vei vedea fãcându-le…Te-am ales din mijlocul norodului acestuia ºi din mijlocul neamurilor la care te trimet, ca sã le deschizi ochii, sã se întoarcã de la întuneric la luminã ºi de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (Fapte.26:16b-18a). Atât de exactã este o chemare ºi însãrcinare divinã legatã de Planul de mântuire! Pavel nu s-a adresat doar bisericii, ci ºi proorocilor ºi celor care aveau daruri duhovniceºti. S-a pus accentul pe faptul cã el nu rãspândea propriile lui pãreri, ci ceea ce îi poruncea Domnul. “Dacã crede cineva cã este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, sã înþeleagã cã ce vã scriu eu este o poruncã a Domnului! ªi dacã cineva nu înþelege, sã nu înþeleagã!” (1Cor.14:37-38). Întreaga Biblie, Vechiul ºi Noul Testament, este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Domnul S-a exprimat prin proorocii ºi apostolii Sãi. Ei au acþionat conform poruncilor Sale. Pavel a putut scrie: “Iatã, în adevãr ce va spunem, prin Cuvântul Domnului…”(1Tes.4:15). Numai dacã spunem exact ceea ce au spus oamenii lui Dumnezeu din porunca Lui, putem exprima ce a spus Dumnezeu cu adevãrat. Numai atunci o pot confirma ascultãtorii: “Cunosc acum cã eºti un om al lui Dumnezeu ºi Cuvântul Domnului în gura ta este adevãr” (1Împãraþi 17:24). Despre cine am putea spune astãzi, din cadrul acestor multe denominaþii, cã în gura lui Cuvântului lui Dumnezeu este încã adevãrul original? Numai cel care învaþã ºi boteazã aºa cum au procedat apostolii, învaþã ºi boteazã corect. Orânduiala pentru Biserica nou testamentarã a fost stabilitã de la început. Adevãratul Cuvânt al lui Dumnezeu a plecat din Ierusalim ºi s-a rãspândit în toatã lumea. Învãþãturile ºi practicile din Biserica adevãratã, reaºezatã, trebuie sã fie aºa cum au fost la început. Apostolul Pavel a fãcut prima lui cãlãtorie la Ierusalim la trei ani dupã convertirea sa, ca sã vorbeascã cu Petru. În timpul acestei ºederi de 15 zile, Pavel a auzit de la Petru totul despre începutul duhovnicesc. De asemenea, el s-a întâlnit cu Iacov, fratele Domnului nostru. Paisprezece ani mai târziu, acelaºi Pavel împreunã cu Barnaba ºi Tit au fãcut o altã cãlãtorie la Ierusalim din cauza unei porunci divine. De aceastã datã, scopul lor nu a fost sã adune informaþii, ci sã verifice dacã învãþãtura ºi predicarea au fost corecte sau dacã toatã munca lui fusese zadarnicã (Gal.1:18; 2:2). De aceea, toþi predicatorii, evangheliºtii, învãþãtorii, proorocii ºi toþi slujitorii sunt provocaþi sã facã o cãlãtorie la Ierusalim în duhul ºi sã compare în mod adevãrat ºi cu onestitate dacã ceea ce învaþã ºi practicã ei coincide într-adevãr cu Cuvântul scris. Comparaþia trebuie fãcutã întotdeauna cu originalul. Aºa cum au fost lucrurile atunci la început, aºa trebuie sã fie ºi acum la sfârºit. Biserica Mireasã trebuie sã fie în totalã conformitate cu Dumnezeu ºi Cuvântul Lui înaintea revenirii lui Isus Hristos. Porunca ºi mesajul orei este sã ne întoarcem complet ºi definitiv, la învãþãturile ºi practicile biblice ale apostolilor. Falsificãrile ºi rãstãlmãcirile au început de timpuriu ºi s-au soldat cu marea lepãdare de credinþã de la învãþãtura originarã prin omul fãrãdelegii. Aceste rãstãlmãciri ºi-au gãsit apogeul în prima bisericã organizatã care a început în anul 325, o datã cu Conciliul de la Niceea. Au urmat alte concilii în 381 ºi 441 ºi apoi, a urmat Evul Mediu, numit ºi “Evul întunecat”, timp în care lumina Cuvântului a fost aproape înãbuºitã. În cele din urmã, dupã 1000 de ani, a avut loc o noua strãpungere prin Reformã, urmatã de diferite treziri în secolele trecute, prin care adevãrurile biblice au fost restituite tot mai mult. Din pãcate, vechile tradiþii au continuat, chiar ºi în timpul trezirilor care au urmat puternicei miºcãri a Duhului Sfânt de la începutul secolului al douãzecilea. Duºmanul a continuat sã înºele chiar ºi acolo unde lucra Duhul lui Dumnezeu, reuºind sã-i facã pe oameni sã declare adevãrul ca fiind minciunã ºi minciuna adevãr. Pânã azi, aluatul cel vechi a stricat plãmãdeala cea nouã. Au apãrut bisericile organizate ºi astfel s-a continuat vechea tragedie. Ceea ce a spus Domnul evreilor religioºi se aplicã ºi creºtinãtãþii necredincioase: “Norodul acesta Mã cinsteºte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mã cinstesc ei, dând învãþãturi care nu sunt decât niºte porunci omeneºti: “Voi lãsaþi porunca lui Dumnezeu, ºi þineþi datina aºezatã de oameni”. El le-a mai zis: “Aþi desfiinþat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sã þineþi datina voastrã” (Marcu 7:6-9). Aºa cum a spus Domnul, orice închinare, chiar ºi slava adusã Lui în adunãrile carismatice, este zadarnicã atunci când în locul Cuvântului lui Dumnezeu sunt crezute învãþãturile ºi poruncile oamenilor Isus, Domnul nostru, a pus aceastã condiþie: “Cine crede în Mine cum zice Scriptura” (Ioan 7:38). Domnul cere ca închinarea sã se facã în Duh ºi în Adevãr (Ioan 4:24). Cuvântul lui Dumnezeu este Adevãrul în care Duhul Sfânt îi cãlãuzeºte pe adevãraþii credincioºi ºi prin care îi ºi sfinþeºte. În acest timp, în care ne apropiem de venirea lui Isus Hristos, avem nevoie ºi de partea profeticã, aºa cum bine a întãrit Petru în epistola lui: “În adevãr, v-am fãcut cunoscut puterea ºi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niºte basme meºteºugit alcãtuite, ci ca unii care am vãzut noi înºine cu ochii noºtri mãrirea Lui” (2Petru 1:16). Apostolul a fost martorul ocular al experienþei extraordinare de pe Muntele schimbãrii la faþã. El a putut scrie cu deplinã siguranþã: “ªi avem Cuvântul proorociei fãcut ºi mai tare; la care bine faceþi cã luaþi aminte ca la o luminã care strãluceºte într-un loc întunecos, pânã se va crãpa de ziua ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþã în inimile voastre” (vers.19). În timpul acesta, cine ar putea afirma cã se aflã, cu adevãrat, în posesia Cuvântului profetic descoperit ºi nu a celui rãstãlmãcit? Cãci numai atunci când este descoperit, el strãluceºte ca o luminã puternicã. Astãzi aºa de mulþi sunt preocupaþi cu propriile lor proorocii având întotdeauna ceva nou de oferit, încât nici nu se simt atraºi de Cuvântul profetic. Nici o proorocie din Scripturã nu se interpreteazã cum vrea cineva ºi nici nu-ºi va pierde valabilitatea datoritã vreunei proorocii “fãcute” de cineva. Dimpotrivã, proorociile oamenilor sunt nule ºi neavenite, nu au nici un efect prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Proorociile din Scripturã sunt întotdeauna legate de fãgãduinþe, care-ºi primesc legitimarea prin faptul cã se împlinesc. Dacã nu am urma legea divinã asupra acestui punct, expunerea nu ºi-ar atinge scopul: “Veniþi, sã ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca sã ne înveþe cãile Lui, ºi sã umblãm pe cãrãrile Lui. Cãci din Sion va ieºi Legea, ºi din Ierusalim Cuvântul Domnului” (Isaia 2:3). Cuvântul adevãrat a pornit de la Ierusalim. Acolo au slujit proorocii, Domnul nostru ºi apostolii. Acolo a fost pusã temelia Bisericii nou testamentare, acolo a fost adusã ea la viaþã, acolo trebuie ea sã se întoarcã în învãþãturã ºi practicã.