..:: Crestini.com::.. - Marea tragedie-POZIŢIA CORECTĂ

Home

Marea tragedie-POZIŢIA CORECTĂ

Versetul Zilei

Daniel 5:26-28

Iata insa scrierea care a fost scrisa: Mene - DUMNEZEU ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat. Techel - inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor. Peres - inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor.

Meditatia Zilei

Marea tragedie-POZIŢIA CORECTĂ

Acum vom răspunde la întrebarea: de ce Isus l-a numit Ilie, deşi Ioan Botezătorul răspunsese cu un ”Nu” hotărât şi răspunsul lui era biblic. Aici avem de-a face cu o caracteristică tipică a proorociilor din Vechiul Testament. De multe ori, lucrurile se găsesc în acelaşi verset, dar pot să se situeze la o distanţă de două mii de ani în împlinire. În aproape orice făgăduinţă, evenimentele care aparţin primei şi celei de a doua veniri a lui Hristos sunt menţionate în acelaşi context. Când îngerul Gavril i-a vorbit lui Zaharia despre naşterea lui Ioan Botezătorul, el s-a referit şi la prima parte a făgăduinţei în legătură cu Ilie din Maleahi 4:5-6: “Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii…” (Luca 1:17).
Cu privire la această afirmaţie a spus Domnul nostru în Matei 11:14: “…el este Ilie, care trebuia să vină…” A doua parte din Maleahi 4:6: “…şi inima copiilor spre părinţii lor” nu a fost menţionată de Îngerul Gavril, pentru că împlinirea ei a avut loc în timpul nostru. Dumnezeu a vorbit în multe feluri părinţilor prin prooroci (Evrei 1:1). Apoi sosise timpul să întoarcă inima părinţilor Vechiului Testament la copiii Noului Testament.
Apostolul Pavel a învăţat:
“Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor” (Fapte 13:32-33). Oricine pretinde că făgăduinţa dată în Maleahi 4:5-6 trebuie interpretată literal, aşa cum se face acum în unele cercuri carismatice, angajându-se în probleme de familie pentru a împăca fiii cu părinţii şi părinţii cu fiii, nu recunoaşte importanţa acestei proorocii, care este în legătură directă cu ultima slujbă dinainte de revenirea lui Hristos.
Următoarele exemple sunt date pentru a explica de ce profeţiile biblice nu trebuie interpretate în mod arbitrar, ci trebuie recunoscut locul lor în Planul de mântuire şi plasate în ordinea corectă, conform împlinirii lor.
În Isaia 35:1-7, sunt menţionate detalii care aparţin primei şi celei de a doua veniri a Domnului. În versetul 4 citim: “Spuneţi celor slabi de inimă: “Fiţi tari, şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui”. Desigur, Domnul Însuşi a venit şi ne-a adus mântuirea. În versetele 5 şi 6 este anunţat că orbii vor vedea, surzii vor auzi, şchiopii vor umbla şi cei muţi vor vorbi. Acestea au fost împlinite, dar partea despre răzbunare şi răsplătire rămâne la viitor.
În Isaia 61, ni se spune într-un singur verset despre Mesia care a vestit anul de îndurare al Domnului şi ziua de răzbunare a lui Dumnezeu. În Luca 4, Domnul Isus a citit Scriptura în sinagogă, dar S-a oprit la prima parte: “…şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:19). Apoi, El a închis sulurile şi le-a înapoiat. A doua parte, despre ziua răzbunării, nu a fost menţionată de El. Ea este încă în viitor, altfel nu ar fi putut spune: “Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit” (vers. 21).
În Ioel 2, găsim promisiunea despre revărsarea Duhului Sfânt în perioada timpul de har şi în acelaşi verset ni se spune despre ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului: “Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe care-i va chema Domnul” ( vers: 32).
Apostolul Petru s-a referit la acest text în predica din Ziua de Rusalii: “Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Fapte 2:21). El s-a oprit de asemenea la mijlocul versetului, pentru că a doua parte care se referă la mântuirea din Ierusalim şi de pe Muntele Sionului, nu se aplică timpului de har pentru neamuri, ci timpului destinat lui Israel (Fapte 15:13-15; Romani 11:25-29).
Proorocii Vechiului Testament au spus sub inspiraţia Duhului Sfânt, ce urma să se întâmple, conform Planului de mântuire al lui Dumnezeu. Plasarea corectă a acestor lucruri a fost dată slujitorilor din Noul Legământ, care au privilegiul să cunoască cum se împarte în mod corect Cuvântul Adevărului. Proorocia biblică nu trebuie interpretată niciodată, ci trebuie văzută în împlinirea ei şi plasată astfel la locul ei.
Sarcina premergătorului lui Isus a fost să facă legătura dintre Vechiul şi Noul Testament şi să împlinească prima parte a făgăduinţei în legătură cu Ilie. Când Domnul Isus a fost pe Muntele Schimbării la faţă cu trei dintre ucenicii Săi, au apărut Moise şi Ilie (Matei 17:1-12; Marcu 9:2-13; Luca 9: 28-36). Deşi au fost prezenţi aceşti doi mari prooroci, ucenicii au întrebat numai despre Ilie (Matei 17:10). Ar trebui să ne întrebăm de ce au întrebat doar de Ilie. Desigur, am primi răspunsul direct de pe buzele Domnului:
“Drept răspuns, Isus le-a zis: “Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile” (vers. 11). Această declaraţie s-a referit la viitor. Cu privire la Ioan Botezătorul, Domnul a spus: “Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut” (vers. 12).
Inimile copiilor lui Dumnezeu trebuie întoarse la credinţa părinţilor, adică la început, nu la părinţii bisericii, nu în case de locuit la părinţi naturali, ci la apostoli, părinţii noştri de credinţă. Prin această credinţă, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna, suntem întorşi la Hristos în învăţătură şi practică (Iuda 3). Domnul nostru ne-a dat răspunsul atunci şi ne dă acelaşi răspuns acum. Argumentele nu sunt valabile dacă vin din raţionamente mintale. Trebuie să acceptăm ceea ce spune Domnul nostru şi să credem aşa cum este scris în Sfânta Scriptură. Conform Planului de mântuire, toate lucrurile trebuie să fie reaşezate aşa cum au fost la început. Aceasta este făgăduinţa pentru Biserică înaintea revenirii lui Hristos. Este porunca acestui ceas. Aşa este scris şi aşa se va întâmpla.
Acum, înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, reaşezarea trebuie să aibă loc printr-o slujbă profetică. Dumnezeu face din nou istoria şi făgăduinţa de a-l trimite pe Ilie este “Da” şi “Amin” şi a fost împlinită. Dar aşa cum s-a întâmplat cu Ioan Botezătorul, aşa au făcut ei tot ce au vrut şi cu mesagerul de astăzi. Binecuvântaţi sunt cei care pot crede cu adevărat aşa cum zice Scriptura, deoarece numai lor le poate fi descoperit adevărul. Dumnezeu nu poate vorbi unei persoane care nu crede ceea ce a spus şi a făgăduit El. Oricine trece pe lângă Dumnezeu în gândirea Lui, trece pe lângă El şi în vorbire, predicare şi în toate celelalte. Aşa cum Domnul nostru a spus în Marcu 12:29-30, noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră, chiar şi cu mintea noastră. Oricine crede cu adevărat ceea ce a spus El, gândeşte în concordanţă cu aceasta.
Înaintea revenirii lui Hristos, Dumnezeu vrea să facă o reaşezare completă a Bisericii în starea de la început. Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Este scris despre Mântuitorul nostru: “…pe care cerul trebuie să-L primească până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime” (Fapte 3:21). În vers.19 ni se spune: “…ca să vină de la Domnul vremile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” Acum este absolut clar: reaşezarea şi înviorarea trebuie să vină mai întâi, apoi se va întoarce Isus. Amin !
Aceasta este vestirea întregului plan al lui Dumnezeu pentru timpul nostru (Fapte 20:27). Aceasta dezleagă marea taină a lui Hristos şi a Bisericii (Efeseni 3). Mulţi vorbesc despre timpul de sfârşit şi despre a doua venire, fără să creadă făgăduinţele referitoare la reaşezarea tuturor lucrurilor şi ca atare, fără să o aştepte, o vor pierde şi vor fi groaznic de dezamăgiţi. Este una dintre cele mai importante făgăduinţe şi se împlineşte acum în Biserica lui Isus Hristos.
În Isaia 28:11 este scris: “Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbire străină va vorbi poporului acestuia Domnul”. În versetul 12 citim: “Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte”. Apostolul Pavel se referă la acest verset, dar menţionează numai vorbirea în alte limbi (1Corinteni 14:21). Aceasta este în desfăşurare din ziua de Rusalii încoace.
A doua parte, trezirea duhovnicească, a fost prezentată de apostolul Petru în legătură cu reaşezarea făgăduită, exact înaintea revenirii lui Hristos (Fapte 3:20:21). Aceasta are loc acum. Binecuvântaţi sunt cei ce au parte de ea! Ultima trezire duhovnicească şi lucrarea de încheiere trebuie să meargă mână în mână cu reaşezarea completă a tuturor lucrurilor. Cuvântul lui Dumnezeu este desăvârşit, el trebuie doar aşezat la locul potrivit.