..:: Crestini.com::.. - Marea tragedie-martori

Home

Marea tragedie-martori

Versetul Zilei

Daniel 5:26-28

Iata insa scrierea care a fost scrisa: Mene - DUMNEZEU ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat. Techel - inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor. Peres - inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor.

Meditatia Zilei

Marea tragedie-martori

MARTORII DIN TIMPUL NOSTRU

Ca autor al acestei broşuri, cunosc mulţi oameni care au fost martori ai acestei slujbe unice încă din faza de început. Nu numai o dată, ci de-a lungul anilor, ei au fost martori a ceea ce Dumnezeu a făcut în generaţia noastră. Printre aceştia se numără reverendul Gordon Lidsay, Demos Shakarian, David Du Plessis şi mulţi alţi evanghelişti nord-americani. Am fost traducătorul multora dintre ei. Cu siguranţă mulţi dintre cei care sunt încă în viaţă, ar putea fi chemaţi să depună mărturie. Am decis să-l aleg pe renumitul evanghelist, reverendul Tommy L. Osborn ca martor. Iată ce a spus el pe 26 ianuarie 1966, la serviciul funerar ţinut după moartea lui W. Branham:
“Aceasta a fost generaţia de pe urmă. Ceva trebuia să se întâmple. Nu putea să treacă aşa cum s-a întâmplat cu generaţiile trecute. Această generaţie este aleasă! Ca atare, în mila Lui divină, care a depăşit limitele unor măsuri normale, El a hotărât să ne trimită în timpul de faţă pe acest prooroc.
Unii vor crede că eu comit un sacrilegiu sau că sunt greşit în învăţătură (deşi nu prea contează), dar Dumnezeu a venit iar în trup şi a spus: “Se pare că trebuie să le arăt din nou. Trebuie să le readuc aminte. Ei trebuie să vadă încă odată. Din nou, trebuie să ştie cum este Dumnezeu.” Şi El a coborât şi ne-a trimis un om simplu, un prooroc, dar mai mult decât un prooroc, un om ca Isus. Ilie nu a fost aşa. Noi am văzut mai mult. El nu a fost Moise, din cauza religiei diferite în care a trăit, el nu putea fi ceea ce am văzut noi. Mai mult decât atât! Un om ca Isus, un om plin de Dumnezeu, trimis ca un semn deosebit pentru această generaţie. Un semn supranatural, o măsură extraordinară. De ce? A fost dat şi înainte, de ce s-a repetat acest lucru? Pentru a trezi această ultimă generaţie! Încă o dată, să existe un premergător, să fie clar mesajul, să nu mai existe nici o scuză şi să se ştie că Dumnezeu a demonstrat totul din nou, să nu existe nici o greşeală, să ni se amintească din nou cât de bun este Dumnezeu, cum a fost Isus, şi cum se manifestă Dumnezeu într-un trup de carne. Să fim siguri că această generaţie, însărcinată cu readucerea Împăratului, va şti fără îndoială cum trebuie să fie, ce lucrare trebuie făcută şi care este slujba noastră. Prin aceasta vom cunoaşte care este mărturia noastră, misiunea noastră şi ce trebuie să facem pentru a o îndeplini. O spun încă odată, pentru ca nimeni să nu se poată scuza. Să fie premergătorul celei de a doua veniri a lui Hristos.
Când l-am văzut şi auzit pe fratele Branham predicând pentru prima oară, eu n-am auzit o voce, nu ştiam ce fusese spus despre el şi nu ştiam că o voce din cer a spus aceste cuvinte. Nu ştiam nimic despre asta. Nu fusesem cu nici unii dintre care-l credeau, pentru că majoritatea cu care eram eu, nu-l credeau. Dar eu am auzit ceva ca o voce şi totuşi, nu era o voce. Am ştiut. Mi s-a descoperit! “La fel cum Ioan Botezătorul a fost trimis ca premergător al primei sale veniri, W. Branham este trimis ca premergătorul celei de a doua veniri a Lui.” Eu ştiam aceasta. Eram un tânăr predicator şi fără experienţă, nu eram un teolog şi nu cunoşteam Scriptura.
Cum am ajuns să ştiu aceasta, eu nu-mi pot explica; dar o ştiam. Am spus: “Mulţumesc lui Dumnezeu, că El mi-a tăiat calea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am aflat, că am înţeles. Nu mi-au trebuit zece nopţi, ci numai una.
Această generaţie caută un semn, apoi altul şi altul! Unul este suficient! Ca să fie sigur că nu greşim în a recunoaşte caracterul neschimbător al legământului Său, Dumnezeu a repetat acest semn în secolul XX, în generaţia rânduită să-L aducă înapoi pe Isus. Această generaţie trebuie să cunoască. Această generaţie n-are nici o scuză, deoarece ei îi este dată sarcina să facă acest lucru. Deci, El a trimis un anumit vas uman, înconjurat de semne supranaturale pentru a atrage atenţia şi pentru a face această generaţie îndărătnică să privească în sus, să reflecteze, să cerceteze şi să ia aminte.
Astfel, aureola de lumină care a apărut la naştere lui, steaua, îngerul, deosebirea duhurilor, darurile, toate acestea au fost date cu un scop. Pentru ce? SĂ NI-L ARATE ÎNCĂ O DATĂ PE DUMNEZEU! Să repete ceea ce ne-a arătat în Isus Hristos, când a venit în trup; şi să ne reamintească pentru ultima dată. Ca şi Isus, fratele Branham a arătat încă o dată acel lucru care i-a făcut pe oameni să creadă că adevăratul Mesia sosise.
El a fost un văzător. El a văzut, el a trăit în două lumi, în cea văzută şi în cea nevăzută. El trecea dintr-una în cealaltă practic tot timpul. Isus a spus: “Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez. Fiul nu poate să facă nimic de la Sine. El nu poate face decât ce vede pe Tatăl făcând” (Ioan 5:17-19).
Fratele Branham a venit în secolul XX şi a făcut exact acelaşi lucru. DUMNEZEU ÎN TRUP ne-a tăiat din nou calea şi mulţi nu au ştiut-o. EI NU L-AR FI CUNOSCUT DACĂ AR FI FOST AICI CÂND DUMNEZEU I-A ÎNTÂLNIT ÎN TRUPUL PE CARE ÎL NUMEAU ISUS HRISTOS! Oamenii nu s-au schimbat. Aceia care s-au îndoit atunci, s-ar îndoi şi acum. Aceia care nu au crezut atunci, nu ar crede nici astăzi. “Fiul nu poate face nimic de la Sine, decât ceea ce a vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:19,20).
El a văzut minunile înainte ca ele să aibă loc. Isus a văzut ologul de 38 de ani, care fusese la scăldătoare şi nu a putut niciodată să intre în apă. Isus a văzut totul dinainte, a mers acolo şi i-a spus ologului să se ridice.
L-a văzut pe Lazăr înviat din morţi, înainte ca aceasta să se întâmple. El stabilise deja aceasta cu Tatăl. Era doar o repetare. El l-a văzut pe Natanael înainte ca Filip să-l cheme, când era încă sub smochin, înainte ca ei să fie întorşi la Dumnezeu.
El a prezis exact cum ucenicii vor coborî în stradă şi vor întâlni un om care duce un ulcior cu apă. El a spus că ei trebuie să-l urmeze, să găsească un măgar legat acolo şi să-l aducă. El a văzut toate acestea înainte ca ele să se întâmple.
Aceasta a fost viaţa lui W. Branham. Exact aşa cum citim în Scriptură. Oamenii îl aud pe fratele Branham spunând un anumit lucru şi ei zic: “Nu este pentru acest timp”, dar nu este aşa. Ei nu cred astăzi, ei nu ar fi crezut nici atunci. Dar Dumnezeu a venit din nou, ne-a tăiat calea şi ne-a arătat din nou cum este omul-Dumnezeu, cum este Dumnezeu, cum este El în trup şi cum este noua zidire.
Ce este aceasta? Aceasta este noua zidire la lucru. El a fost un văzător, aşa cum Isus a văzut viaţa femeii de la fântână. De câte ori aţi stat şi v-aţi minunat? Dacă atunci când citim Scriptura credem lucrurile pe care le-a făcut Isus, cum putem să ne mai scuzăm când am stat noapte după noapte şi am văzut aceste lucruri repetându-se, nu o dată ci de nenumărate ori, în aceeaşi manieră desăvârşită în care le-a făcut Isus în timpul Său? Ca cineva să vadă aceste lucruri şi să nu creadă, asta mă depăşeşte.
Fratele Branham a cunoscut bolile oamenilor. El le ştia înainte ca cineva să i le fi spus. Acelaşi Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile. A fost Dumnezeu în om arătându-Şi cunoştinţa, ceea ce este El, cum trece peste toate barierele naturale şi cum nimic nu Îi este imposibil. El ştia când puterea ieşea din el.
Câţi dintre voi aţi stat şi aţi urmărit când fratele Branham spunea: “Acolo este ea; acolo este el”? Doar o dată în Scriptură o femeie a văzut aceasta. Desigur, noi avem certitudinea că mai târziu toţi au auzit despre aceasta şi toţi au primit-o, dar un singur caz este prezentat în detaliu. Dar ochii mei au văzut nenumărate cazuri, unii dintre voi aţi văzut chiar sute de cazuri! Cum să nu cred atunci?
Aceasta nu pune o barieră doctrinară pentru mine. Aceasta îmi spune că ceea ce s-a întâmplat atunci, se întâmplă şi acum. Dumnezeul meu nu S-a schimbat. Prin aceste semne este adeverit în Scriptură că neamurile au fost aduse la ascultarea de credinţă, prin Cuvânt şi faptă, prin semne şi minuni măreţe făcute prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Nu ne-am uitat noi şi am văzut mulţimile venind la Hristos în timp ce vedeau minunile, pocăindu-se de păcatele lor, strigând după mântuire şi primind viaţa veşnică, nu numai aici, ci şi în străinătate, până la 30.000 de oameni într-o singură zi, ridicându-se să primească viaţa lui Isus Hristos, pentru că Dumnezeu într-un trup omenesc le-a tăiat calea şi li S-a descoperit?
Este aceasta o taină? Aceasta nu este o taină, aceasta este minunea lui Dumnezeu! Este aceasta o problemă de târguială doctrinară? Pentru aceasta trebuie să-I dăm slavă lui Dumnezeu, care S-a descoperit din nou într-un om în generaţia noastră. El S-a descoperit în fiecare din noi, dar într-un mod deosebit în acest om care fost proorocul Lui pentru această generaţie, pentru că El l-a înconjurat cu aceste semne supranaturale care trebuiau să atragă din nou atenţia lumii.” Aici încheiem mărturia reverendului Tommy L. Osborn care este recunoscut pe plan internaţional ca fiind unul dintre cei mai influenţi evanghelişti ai “primului val de trezire”.
Suntem recunoscători pentru mărturia extraordinară a reverendului Osborn, care a fost unul dintre primii care au trăit direct impactul slujbei supranaturale a lui Dumnezeu. Aceeaşi şansă mi-a fost dată şi mie, când am devenit martor ocular al acestei slujbe extraordinare.
Din 1955, când fratele Branham a venit în Europa şi a predicat în Kalsruhe, Germania şi Zurich, Elveţia, până în 1965, când a fost luat la Domnul, eu am participat alături de el la o serie de întâlniri naţionale şi internaţionale. După predică, fratele Branham se ruga pentru cei care-L primeau pe Hristos ca Mântuitorul lor personal. Apoi se ruga pentru bolnavi. A fost exact aşa cum a mărturisit reverendul Tommy Osborn. Omul lui Dumnezeu nu trebuia să-i întrebe pe bolnavi de ce boală sufereau sau pentru ce trebuia să se roage.
Lumina supranaturală cobora asupra persoanei pentru care se ruga şi îi era arătat în viziuni boala de care suferea persoana, aşa cum a fost şi în slujba Fiului Omului (Ioan 5:19-20).
El le spunea celor din rândul de rugăciune de ce sufereau şi le spunea detalii despre viaţa lor. De multe ori vedea în viziuni numele persoanei, oraşul din care prevenea, strada şi chiar numărul casei unde locuia. Ca atare, el putea cu adevărat să spună: “Aşa vorbeşte Domnul”. Dumnezeu este Singurul care cunoaşte pe fiecare. W. Branham a fost un văzător, aşa cum este descris în Biblie.
Această slujbă nu a avut loc într-un loc îndepărtat de pe pământ, ci a avut loc în adunări mari, din diferite ţări de pe faţa pământului. Chiar şi atunci când fratele Branham nu vorbea limba respectivă şi folosea un translator, tot ce era dezvăluit despre fiecare persoană era corect şi se dovedea a fi adevărat. Milioane de oameni din întreaga lume au văzut şi au auzit aceste lucruri. Cu adevărat Isus Hristos S-a descoperit în timpul nostru ca fiind acelaşi, printr-un bărbat, cu acelaşi semn al lui Mesia. Aşa cum a fost cu Ioan Botezătorul, noi nu avem din nou de-a face cu un om, ci cu o slujbă făgăduită şi rânduită de Dumnezeu. Întrebarea nu este: “Ce poziţie luăm noi faţă de Branham?, ci “Cum stăm noi înaintea lui Dumnezeu?”, care a folosit un vas pământesc, natural, pentru a face lucruri supranaturale
Noul Testament a început cu slujba făgăduită de a pregăti Calea Domnului şi se încheie cu slujba de reaşezare a tuturor lucrurilor pentru Mireasă.