..:: Crestini.com::.. - Marea tragedie-CELE DOUĂ SEMINŢE

Home

Marea tragedie-CELE DOUĂ SEMINŢE

Versetul Zilei

Daniel 5:26-28

Iata insa scrierea care a fost scrisa: Mene - DUMNEZEU ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat. Techel - inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor. Peres - inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor.

Meditatia Zilei

Marea tragedie-CELE DOUĂ SEMINŢE

După ce a blestemat şarpele, Domnul i-a spus: “Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Genesa 3:15). Şarpele a lăsat în urmă o sămânţă, aşa cum Dumnezeu Însuşi a spus. În Biblie cuvântul „sămânţă” înseamnă urmaşi. Duşmănia a putut să apară doar între două seminţe diferite şi originea ei arată înspre vrăjmaş. Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil şi le dezvăluie celor care pot înţelege ceea ce a fost spus şi ceea ce a avut loc de fapt. Cain a fost de la cel rău, aşa cum a scris şi Ioan, ucenicul iubit de Isus: “Să ne iubim unii pe alţii, nu cum a fost Cain, care era de la cel rău” (1Ioan 3:11-12).
Adam, cu siguranţă, nu a fost cel rău, ci Satan, aşa o confirmă Scriptura (Matei 6:13; 1Ioan 2: 13-14). În genealogiile din Vechiul şi Noul Testament, Cain nu este înregistrat ca fiul lui Adam. Ca cel întâi născut, el ar fi trebuit să aibă dreptul de întâi născut. Nu este scris nicăieri despre Adam că ar fi tatăl lui Cain. Dacă ar fi fost, atunci Enoh nu ar fi putut fi al şaptelea de la Adam (Genesa 5; Luca 3:36-38; Iuda 14).
Cuvântul lui Dumnezeu este desăvârşit, deşi tainic uneori. Numai Eva a fost mama tuturor celor vii (Genesa 3:20). Numai unul dintre fii a fost plăcut lui Dumnezeu. Abel a jertfit un miel şi mai târziu a devenit el însuşi prima jertfă ucisă de primul ucigaş. În Cain existau gelozia, invidia şi tendinţa de a ucide. Aceste atribute cu siguranţă nu erau de la Dumnezeu şi nici de la Adam, fiul lui Dumnezeu, ci de la Satan, care a fost ucigaş de la început (Ioan 8:44). Şi Cain a fost religios; şi el a adus o jertfă, dar numai din roadele câmpului. Ca atare, el nu a stabilit o legătură reală cu căderea în păcat şi cu necesitatea răscumpărării şi iertării, aşa cum o făcuse Abel.
Cele două linii naturale de la Cain şi Set, au existat până la potop. Abel a fost ucis, nelăsând urmaşi. De la el nu avem un arbore familial. Despre zilele lui Noe citim:
“Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales”. După ce aceste linii s-au amestecat, Dumnezeu a spus:
“Duhul Meu nu va rămânea pururi în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă…Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea” (Genesa 6:2-3,13).
Mântuitorul trebuia să vină din linia curată a lui Set. Urmaşii lui au fost numiţi „fii ai lui Dumnezeu”, dar şi ei au fost neascultători. Ei nu l-au crezut pe Noe, adevăratul prooroc-mesager pentru acel timp. În zilele noastre este exact cum a fost atunci. Domnul nostru a prezis încurcătura duhovnicească a fiilor lui Dumnezeu în timpul de sfârşit. În acele vremuri, se năşteau faimoşii uriaşi, iar acum avem de a face cu „uriaşi” ai lumii religioase.
Apostolul Iuda a comparat timpul lui Noe, cu timpul Sodomei, aşa cum Domnul nostru Isus a făcut-o în Luca 17:26-30 şi a menţionat pofta fiilor lui Dumnezeu după trupuri străine. O specie rară a venit la existenţă prin Cain, care nu era în creaţia originală. Oamenii de ştiinţă nu au nici o explicaţie pentru scheletele ciudate descoperite şi ca atare s-au simţit obligaţi să inventeze teoria total nebiblică a evoluţiei. Ei se află încă în căutarea “verigii lipsă“. Apostolul Petru scrie despre fiii lui Dumnezeu care au păcătuit, că ei sunt legaţi cu lanţuri în întuneric (2Petru 2:4). Isus li s-a adresat în mod special, când s-a coborât în locuinţa morţilor (1Petru 3:18-20). Ei s-au opus Duhului lui Dumnezeu, au fost neascultători şi s-au amestecat cu trupurile străine ale fiicelor oamenilor din linia lui Cain
Dumnezeu cere chiar şi acum separarea (2 Corinteni 6:14-18). Satan este cel ce aduce întotdeauna amestecul. Chiar şi copiii lui Dumnezeu trebuie să sufere consecinţele, dacă nu dau ascultare mesajului unui prooroc. Îngerii din cer care au fost atraşi în cădere de Lucifer se află în locuri cereşti şi nu sunt legaţi de întuneric (Efeseni 6: 12). Până astăzi nici un înger nu a coborât din cer şi nu s-a căsătorit pe pământ, aşa cum pretind unii învăţători (Matei 22:30). Pentru a explica mai departe despre trupurile străine, citim ceea ce a scris Pavel:
“Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul este trupul peştilor. Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti” (1Corinteni 15:39-40).
Toată omenirea a pierit înecată în potop. Din linia pură a lui Adam (Set) au supravieţuit doar Noe, soţia lui, cei trei fii şi nurorile. De atunci, toată omenirea se raportează la cei trei fii ai lui Noe şi ca atare la Adam (Genesa 18-19; Fapte 17:26). De atunci, cele două linii, seminţe şi copii există doar duhovniceşte. Apostolul Ioan scrie: „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubeşte pe fratele său” (1 Ioan 3:10).
Domnul Isus le-a spus foarte clar conducătorilor religioşi care L-au respins: “Voi aveţi ca tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru” (Ioan 8:44). El a mai arătat că Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului şi din sămânţa Lui ies copiii Împărăţiei. Duşmanul este “cel rău” care îşi seamănă sămânţa lui şi din care din care ies copiii săi. Aşa cum este scris: “Ţarina este lumea, sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei, neghina sunt fiii celui rău” (Matei 13:36-43). Pe de o parte îl vedem pe Cain, sămânţa firească a duşmanului, pe de altă parte Îl vedem pe Hristos, Sămânţa Divină. Eva, care nu a crezut, care a nesocotit porunca şi a ascultat ceea ce a spus Satan prin şarpe, stă la polul opus Mariei, cea care a crezut, cea ascultătoare, căreia Domnul i-a vorbit prin îngerul Gavril. Pe de-o parte influenţa lui Satan la începutul creaţiei naturale, pe de altă parte influenţa lui Dumnezeu la începutul creaţiei supranaturale prin Duh. Ambele s-au petrecut prin zămislire şi s-au manifestat în trup.
Este cunoscut că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este sămânţa făgăduită (Galateni 4:4-7). De asemenea este cunoscut că El a luat blestemul asupra Lui (Galateni 3:13-14) şi a smuls boldul morţii (1Corinteni 15:55-57). El a biruit moartea, El a zdrobit capul şarpelui celui vechi, El a nimicit vrăjmăşia (Efeseni 2:16) şi ne-a împăcat cu Dumnezeu (2Corinteni 5:19). Aceasta este vestirea centrală a Evangheliei:
“Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit osânda care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii, o hotărâre de neprihănire care dă viaţa” (Romani 5:18). Despărţiţi fiind de Dumnezeu, totul mergea greşit, împăcaţi cu El totul a fost readus în rânduiala divină. Acesta este minunatul mesajul de mântuire al lui Dumnezeu către omenire.