..:: Crestini.com::.. - La inceput era Cuvantul -nu rastalmacirea

Home

La inceput era Cuvantul -nu rastalmacirea

Versetul Zilei

Daniel 5:26-28

Iata insa scrierea care a fost scrisa: Mene - DUMNEZEU ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat. Techel - inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor. Peres - inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor.

Meditatia Zilei

La inceput era Cuvantul -nu rastalmacirea

IEŞIT DE LA DUMNEZEU

„ La început – nu în veşnicie, pentru că veşnicia nu are nici început şi nici sfârşit – era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu…” (Ioan 1:1). Aceasta se referă la începutul timpului şi se aplică pe toată perioada Vechiului Testament. Următorul text face referire la Noul Testament: „ Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (Ioan 1:14). După ce desăvârşirea va avea loc, se va aplica „…şi Cuvântul era Dumnezeu.” Cheia pentru înţelegerea corectă a Scripturii se află în armonizarea exactă a Vechiului şi Noului Testament. Vechiul Testament arată spre viitor, spunându-ne ce se va întâmpla. Noul Testament ne arată lucrurile împlinite şi cele care urmează a se împlini.
Pe toată perioada Vechiului Testament, Dumnezeu ni Se descoperă ca DOMNUL. În Noul Testament, El ia un chip omenesc, ca Fiu – cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi. Mărturia Lui ca Fiu făcută înaintea cărturarilor, în urmă cu 2000 de ani, este valabilă şi astăzi: „ Dacă ar fi Dumnezeu tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu” (Ioan 8:42). El se adresează ucenicilor Lui de atunci şi de acum prin cuvintele: „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume…” Răspunsul lor de atunci este acelaşi cu răspunsul nostru de astăzi: „Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu” (Ioan 16:27-28+30). În rugăciunea de mijlocire, Fiul a spus: „Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:8).
Fiul ieşit de la Tatăl a anunţat venirea Duhului Sfânt: „Când va veni Mângâietorul pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine” (Ioan 15:16). În Vechiul Testament, Dumnezeu a spus: „ După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură…” (Ioel 2:28). Aceasta şi-a găsit împlinirea în Noul Testament. Toate făgăduinţele care vesteau naşterea Fiului şi pogorârea Duhului Sfânt s-au împlinit în Noul Testament. Începutul a fost făcut atunci când Maria a fost umbrită de către Duhul Sfânt, iar Tatăl L-a zămislit pe Fiul. Fiul nu a fost numit „Fiul Duhului Sfânt” – aşa cum ar fi fost normal dacă Duhul Sfânt ar fi fost o persoană diferită – ci „Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). După ce Fiul a fost zămislit prin Duhul Sfânt, El a fost şi umplut cu Duhul Sfânt după botezul în apă (Mat.3:13-17), şi astfel plinătatea Dumnezeirii a locuit trupeşte în El, după cum este scris: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Col.2:9). Toate acestea au avut loc pentru a fi posibilă împlinirea cuvântului: „Voi aveţi totul deplin în El care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri”(vs.10). Premergătorul lui Hristos a vestit, de asemenea, ceea ce urma să aibă loc: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Mat.3:11).
Evenimentul pogorârii Duhului Sfânt ne este arătat în cartea Faptelor, capitolul 2. Apostolul Petru a trăit acest eveniment şi a mărturisit despre aceia care au fost botezaţi şi au primit darul Duhului Sfânt (Fapte 10:44-48). Apostolul mai accentuează odată acest adevăr în Faptele Apostolilor 11, ca toţi să înţeleagă acest lucru odată pentru totdeauna: „ Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început. Mi-am adus aminte de vorba DOMNULUI, cum a zis: ‚Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt’ ”(Fapte 11:15-16). Toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu trăiesc aceleaşi experienţe. Ei aud Cuvântul, îl primesc ca pe o sămânţă dumnezeiască în inima lor şi sunt născuţi din nou prin Duhul Sfânt la o nădejde vie, experimentând umplerea cu Duhul Sfânt (Iac.1:18; 1Pet. 1:23).
Mai trebuie să întrebăm încă odată: cine le-a dat părinţilor bisericii autoritatea să facă fără putere adevărata mărturie a Scripturilor şi să înlocuiască Cuvântul cu învăţăturile şi poruncile omeneşti? De ce rămân bisericile protestante în învăţături nebiblice şi tradiţionale? Istoria se repetă: zidarii leapădă piatra din capul unghiului şi piatra de încheiere – pe Cel care este Alfa şi Omega. Scriptura vorbeşte profetic despre cei care zidesc conform planurilor lor: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii” (Ps.118:22). Pentru unii, „El va fi un locaş sfânt”, dar pentru ceilalţi va fi: „o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire” (Isa.8:14). „De aceea, aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeu:’ Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică, cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă” (Isa.28:16).
Dumnezeu a zidit toate lucrurile pe temelia tare a credinţei şi descoperirii. DOMNUL Isus spune: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ‚Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; DOMNUL a făcut acest lucru…?” (Mat. 21:42). Acest lucru s-a întâmplat pentru ca El Însuşi să-şi poată zidi Biserica Lui – „şi este minunat în ochii noştri.” Apostolul Petru a scris în detaliu despre acest subiect în 1Petru 2:1-10.
Sub influenţa celui rău, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu a fost făcut fără putere, iar piatra din capul unghiului a fost aruncată dintr-un loc în altul. Acum însă, fără vreun compromis, toate învăţăturile biblice trebuie să capete din nou putere prin autoritatea directă a Cuvântului lui Dumnezeu. Toate învăţăturile nebiblice şi dogmele bisericeşti trebuie scoase din funcţiune. În timpul ultimei lucrări a Duhului, piatra de colţ va fi aşezată din nou în poziţia corectă, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!” (Zah. 4:7). Toate învăţăturile nebiblice, toate părerile şi toate răstălmăcirile vor trece, dar numai Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne în veci (Isa. 40:8; 1Pet.1:25; Luca 21:33). Aşa vorbeşte DOMNUL: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ’Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isa.46:10).
Toţi lucrătorii din Împărăţia lui Dumnezeu au o mare responsabilitate pentru sufletele care le-au fost încredinţate. Ei nu pot să trateze uşuratic în ce priveşte locul în care cineva îşi va petrece veşnicia. Fiecare trebuie să se întrebe care este originea învăţăturii pe care o susţine. Mărturia Răscumpărătorului este limpede: „Isus le-a răspuns: ‚Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine’” (Ioan 7:16-17).
Pot oare predicatorii, evangheliştii, învăţătorii şi păstorii de astăzi să declare acest lucru pe bună dreptate? Am putea să mai punem o întrebare foarte importantă: A primit cineva o chemare directă şi o însărcinare din partea DOMNULUI, şi căruia să i se aplice cuvintele din Ioan 13:20: „Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine”? Numai atunci cineva poate spune cu adevărat: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte, iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca 10:16). Cine mai poate spune astăzi cu adevărat: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”? (Ioan 20:21b) Proorocii şi apostolii au fost slujitori trimişi direct de către DOMNUL. Ce şi pe cine auzim noi astăzi în multele adunări existente?
Cuvântul descoperit în mod dumnezeiesc a fost înlocuit cu o cunoaştere filozofico – teologică obţinută în facultăţi. Chemarea divină a fost înlocuită de o profesie învăţată de la oameni. Majorităţii predicatorilor de astăzi nu i se mai potriveşte cuvântul: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Filozofia a luat locul credinţei, deşi apostolul Pavel a avertizat încă de atunci: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos” (Col.2:8). Porunca adresată astăzi fiecărui slujitor al lui Dumnezeu este aceeaşi: „Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura” (2Tim. 4:1-5). Prin aceste cuvinte puternice, Pavel l-a îndemnat pe Timotei, tovarăşul său de lucru. Autoritatea nu este într-un predicator, ci în Cuvântul lui Dumnezeu care este Absolutul Final şi singura Autoritate divină.