..:: Crestini.com::.. - Conciliul-MIELUL LUI DUMNEZEU

Home

Conciliul-MIELUL LUI DUMNEZEU

Versetul Zilei

Romani 8:15-17

Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: Ava, Tata! insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui DUMNEZEU. Si daca suntem copii suntem si mostenitori: mostenitori ai lui DUMNEZEU, si impreuna mostenitori cu CRISTOS.

Meditatia Zilei

Conciliul-MIELUL LUI DUMNEZEU

În planul lui Dumnezeu era hotărâtă salvarea omenirii. Domnul Dumnezeu este Atotputernic şi Atotştiutor. EL a ştiut dinainte că omul, prin liberă decizie, se va întoarce spre neascultare. Ca să arate imediat cum este omul, Dumnezeu a pus pe Adam şi Eva la încercare, să decidă. Aici apare imediat la lumina zilei poziţia omului. Nesupunerea (nestatornicia) omului faţă de Dumnezeu este astfel demonstrată. Omul, în el însuşi, nu are capacitatea de a face binele. Când decide el, se va hotărâ neapărat pentru ceea ce este împotriva lui Dumnezeu.
Un Cuvânt din Biblie să ne ţină mai clar în legătură cu tema noastră: Romani 5:18-19: “… Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit osânda, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi”. Aici găsim cum este pusă ascultarea Domnului Isus faţă în faţă cu neascultarea lui Adam.
Despre Domnul Isus este scris în Filipeni 2:7-8: “… ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce”.
Pavel mai face o comparaţie, când numeşte pe Domnul Isus un Om dumnezeiesc (ceresc), în 1Corinteni 15:48-49: “Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta chipul celui Ceresc.”
Aşa cum am fost puşi în posturan de păcătoşi prin neascultarea lui Adam, tot aşa, prin ascultarea lui Hristos, suntem făcuţi copii sfinţi. Fiindcă aşa cum se naşte fiecare om ca păcătos, pe cale naturală, tot aşa va deveni fiecare care crede în Domnul Isus Hristos, un nou născut în speranţa vie şi scăpat de păcate. De aceea a spus Domnul Isus în Ioan 5:24: “… Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ca M-a trimis, are viaţa veşnică”.
Domnul Dumnezeu a alungat pe om din Paradis după căderea în păcat, dar prin Domnul Isus Hristos, l-a chemat iar şi i-a deschis din nou intrarea în Paradis. Aceasta o găsim scrisă în Luca 23:42-43: “ Şi a zis lui Isus: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus a răspuns: “Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”.
Înainte de a scoate Dumnezeu pe Adam şi Eva din Paradis, i-a îmbrăcat cu piei de miei. Ei încercaseră singuri să-şi acopere ruşinea, dar Dumnezeu a tăiat miei şi i-a acoperit pe amândoi cu piei. Aici a arătat deja Dumnezeu sub ce formă va avea loc răscumpărarea, adică cu sângele Mielului. Să citim pentru aceasta Geneza 3:20-24: “Domnul, Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine din piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.”(versetul 21). Un alt exemplu despre jertifirea mieilor îl găsim în Geneza 4:3-8, care ne arată că prin aceasta venea binecuvântarea lui Dumnezeu asupra omului. Aici găsim pe primii doi fraţi aducând jertfă lui Dumnezeu. Noi recunoaştem că lui Abel i-a fost decoperit în ce formă trebuie să aducă jertfa şi cum va fi împăcat cu Dumnezeu. De aceea a jertfit el pe întâiul născut al turmei, şi Dumnezeu a privit cu plăcere spre această jertfă. Întotdeauna vedem în istoria mântuirii cum oamenii au adus jertfe animale în locul lor. Prin aceasta rămânea amintirea vie despre împăcarea cu Dumnezeu şi că la sfârşit se va face răscumpărarea prin Mielul jertfit.
Aşa ajunge Pavel la cuvintele: “Cum a venit păcatul prin neascultarea unui om, aşa a venit mântuirea (împăcarea) pentru toţi prin ascultarea unui om ”. Acesta este Domnul Isus care a murit pentru oameni, ca Om, ca nevinovat pentru vinovaţi. În sângele Lui este împăcarea şi iertarea păcatelor noastre. În Apocalipsa 1:5 citim: “… Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi… A Lui care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său”. Există o singură răscumpărare, cum am citi din acest Cuvânt, şi anume în sângele Domnului Isus Hristos.
În suferinţa şi moartea Mielului lui Dumnezeu vedem cât de mult ne-a iubit Dumnezeu, cât de scump a fost preţul răscumpărării pe care L-a plătit Domnul Isus Hristos. Aşa înţelegem şi cuvântul din Ioan 3:16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Crede şi tu acum din toată inima! Priveşte în Duh spre Golgota, şi ascultă cuvintele Domnului Isus Hristos, care a spus: “S-a isprăvit!” Atunci, El S-a gândit şi la tine.
Petru cuprinde problema mântuirii în următoarele cuvinte: “… căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire… ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1Petru 1:18-19). Isus Hristos ne este arătat ca un Miel fără prihană, unul care S-a dus singur la jertfire. În sângele Lui vedem preţul scump pe care L-a plătit. EL şi-a dat viaţa Lui pentru viaţa nmoastră. EL nu este un începător de religie, ci este Mântuitorul şi Răscumpărătorul.
Vedem deci, referitor la mântuire, că Domnul Isus este numit “Mielul lui Dumnezeu”. În Ioan 1:29 scrie: “Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”. Da, acest proroc al lui Dumnezeu a ştiut exact că Isus este Mielul de jertfă. Precis s-a gândit în timpul acela la cuvântul din Isaia 53:4-8. Acesta este un cuvânt de mângâiere. EL a dus, luând totul asupra Sa, tot ce era asupra lumii prin neascultarea primilor oameni. EL a preschimbat blestemul în binecuvântare, EL a schimbat moartea în viaţă; EL a adus o răscumpărare sigură, care, după cuvântul profetic, conţine iertarea păcatelor şi vindecarea bolilor. Spune exact că pedeapsa a fost asupra Lui, ca noi să avem pace. Aceasta te cuprinde şi pe tine. Despre aceasta vorbeşte Pavel în Romani 5:1: “… fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”.
Dragul meu, ai primit această pace în inima ta? Dacă nu, crede acum în Domnul Isus Hristos şi vei avea parte de această pace.
În Isaia 53:7 putem vedea următoarele: “Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care îl duci la măcelărie…”. De ne-ar intra la toţi în inimă ce a făcut Domnul pentru noi! EL este Mielul de jertfă desăvârşit! După cum am citit, în această mântuire este o desăvârşită iertare a păcatelor noastre, o vindecare desăvârşită, o dezlegare a tuturor relelor.
Doresc ca Dumnezeu să ne deschidă ochii în adevăr asupra bogăţiei care ne este oferită în această mântuire. Pavel spunea în 2Corinteni 5:17: “… dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă.” Da, acesta este adevărul! Cine crede din toată inima în Domnul Isus Hristos, va fi transformat prin puterea sângelui vărsat pentru mântuirea noastră. Isus Hristos este Mielul jertfit, care S-a dat de bună voie pentru noi.
În Vechiul Testament găsim în Exod 12 ce putere avea sângele mielului. Fiecare familie trebuia să jertfească un miel pentru ei. Carnea se mânca, iar cu sângele se ungeau stâlpii şi pragul de sus al uşii. Toţi cei ce erau sub acoperirea sângelui în casele respective rămâneau în viaţă, pe când cei întâi născuţi din casele egiptenilor trebuiau să moară. Aceasta este o pildă minunată care ne arată spre Noul Testament. Domnul Isus Hristos S-a dat ca Miel de jertfă, pentru ca să poată înfăptui misiunea mântuirii. Dacă deja sângele mieilor din Vechiul Testament aducea cu sine viaţa şi siguranţa, cu atât mai mult va fi sângele Domnului Isus Hristos o siguranţă pentru viaţa veşnică.
În Apocalipsa 1:17b-18 scrie: “Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor”. Aici ne este descris Domnul Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, ca Domnul vieţii, biruitor asupra morţii şi locuinţei morţilor. De acum nu mai trebuie să slujească nimeni păcatului. Cine crede în împăcarea aceasta, este justificat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea Domnului Isus Hristos. Şi, cine poate spune şi măsura câtă fericire veşnică se pierde, dacă nu ne întoarcem la El şi Îl căutăm în rugăciune? Dragă cititorule, poţi înţelege acum de ce a fost numit Domnul Isus - Mielul lui Dumnezeu?
EL este împăcarea noastră, fiindcă numai în El este mântuirea lui Dumnezeu, numai în El este viaţa veşnică. Aşa ajunge Petru să spună în Fapte 4:12: “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. Această descriere să ne ajungă pentru a arăta moartea de jertfă a Mielului. Doresc ca bunul Dumnezeu, prin Duhul Lui, să ne deschidă ochii lăuntrici, pentru ca să cunoască fiecare mântuirea aşa cum a fost dăruită de Dumnezeu.