..:: Crestini Forever ::.. - Conciliul-IAHVEH ESTE DOMNUL

Home

Resurse Crestine

Conciliul-IAHVEH ESTE DOMNUL - ELOHIM ESTE DUMNEZEU

Versetul Zilei

Romani 13:3

Dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta buna, ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire

Meditatia Zilei

Conciliul-IAHVEH ESTE DOMNUL - ELOHIM ESTE DUMNEZEU

În majoritatea traducerilor Bibliei, Domnul Dumnezeu - Iahveh, este redat ca “Domnul”. Acum şi aici nu putem pătrunde prea adânc în însemnătatea bogată a Numelui “Iahveh”.
Tradus înseamnă: “Cel ce este veşnic”. El este Numele legământului Domnului în Vechiul Testament. De aceea, Numele Iahveh este folosit totdeauna cu noţiunea “Elohim”. Peste tot în Bibliile noastre unde găsim scris cuvântul “Dumnezeu”, în original găsim scris cuvântul “Elohim”. Iahveh este Domnul, Elohim este Dumnezeu. Aceste noţiuni apar împreună prima dată în Geneza 2:5, şi anume: Domnul Dumnezeu, adică Iahveh Elohim. În Exod 6:2-3 se găsesc următoarele cuvinte: “Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: “Eu sunt Domnul. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca “Domnul.”. Aşa cum Dumnezeu s-a descoperit în Vechiul Testament sub Numele Iahveh, aşa s-a descoperit El în Noul Testament sub Numele Isus. De aceea, după cum vom vedea mai departe, următoarele noţiuni apar împreună: Dumnezeu-Domnul; Elohim-Iahveh; Emanuel-Isus, precum şi Tată şi Fiu. Pe scurt, vrem să cercetăm faptul că în Biblie numele au o însemnătate deosebită. Dacă noi nu înţelegem descoperirea lui Dumnezeu în Vechiul Testament, atunci nu o putem înţelege nici pe cea din Noul Testament. Istoria mântuirii începe cu Geneza 1 şi sfârşeşte cu Apocalipsa 22. Este acelaşi Dumnezeu şi acelaşi Domn, pe care Îl întâlnim în Vechiul şi în Noul Testament.
Vechiul Testament constituie temelia pentru cel Nou. Cuvântul prorocilor este temelia pentru cuvântul apostolilor. Pentru a ne întoarce la noţiunea “Elohim”, ne apare mai întâi în faţă cuvântul “El”, apoi cuvântul “Elohim”. Cuvântul “El” este la singular şi denumeşte pe Dumnezeu însuşi fără a-L descrie pe “El” în anumite legături. Dimpotrivă, cuvântul “Elohim” este la plural, şi prin aceasta, acest Unic Dumnezeu este descris în multitudinea calităţilor Sale, adică: Creator, Susţinător, Mântuitor, Împărat etc. Astfel, în cuvântul “El”, Îl găsim descris pe Dumnezeu însuşi, iar în cuvântul “Elohim”, tot ce este Dumnezeu. Deci, ce în Vechiul Testament este numit Dumnezeu - Elohim, în Noul Testament este numit Tatăl. Ce este numit în Vechiul Testament Domnul - Iahveh, în Noul Testament este numit Domnul Isus.
Aşa cum în Vechiul Testament Dumnezeul cel adevărat s-a făcut văzut în înfăţişarea Domnului, tot aşa în Noul Testament, acelaşi Dumnezeu nevăzut s-a făcut vizibil în Domnul Isus: o dată în Numele Iahveh, a doua oară în Numele Isus; o dată în înfăţişarea unui înger, a doua oară în înfăţişarea unui om. În Noul Testament este numit Dumnezeu ca Tată şi Domnul este numit Fiu. Aşa cum nu se poate vorbi despre două persoane când este vorba despre Dumnezeu şi Domnul, tot aşa nu se poate vorbi despre două persoane dacă este vorba despre Tatăl şi Fiul. Cu toate că vom mai vedea unitatea dintre Tată şi Fiu în alte legături, vrem să facem aici introducerea în această taină. După cum am văzut, “El” înseamnă Dumnezeu însuşi. Astfel am vrea să cercetăm mai amănunţit această descoperire a lui Dumnezeu în Noul Testament.
În Isaia 7:14 sunt scrise următoarele cuvinte: “Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele EMANUEL.” Aceasta este o prorocie despre Isus Hristos, care trebuia să se nască ca Fiu. Lui a trebuit să I se dea Numele Emanuel, pentru ca fiecare să ştie cine este “El”. În Matei 1:23 este redat acest Nume în însemnătatea lui dumnezeiască. Este scris acolo că numele Emanuel tălmăcit înseamnă: “Dumnezeu este cu noi”. Nicăieri nu putem vedea mai clar că cele două litere “El” se referă la Dumnezeu însuşi.
Astfel “Fiul” este Emanuel, şi primeşte Numele Isus. Numele Isus înseamnă “Domnul este Salvatorul”. “EL” Salvatorul trebuia să elibereze pe poporul Său de păcatele lor.
Pentru ca nimeni să nu vadă în Fiul o altă persoană decât pe Dumnezeu însuşi, Dumnezeu a făcut o pregătire şi a spus că El este Emanuel, adică Dumnezeu cu noi. Nu un alt Dumnezeu, ci însuşi Dumnezeul cel veşnic. Această cunoştinţă este necesară pentru a înţelege Noul Testament.
În Isaia 9:6 ne este confirmat acest lucru: “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi Domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”. Cum se poate spune despre Fiul că El este Dumnezeu tare, Părintele (Tatăl) veşniciilor? Da, de fapt aceasta este marea taină; ferice de acela care o poate cuprinde! Astfel, noi vedem că Tatăl este şi Fiul în acelaşi timp. Cine refuză acest lucru, să citească 1Ioan 2:22-23. Fiecare, care nu crede că însuşi Tatăl s-a descoperit în Fiul, aşa cum a spus prorocul, se va trezi odată înşelat. Numai cel care crede cum spune Biblia, este un creştin adevărat.
Aşa cum am văzut, Biblia ne spune că Fiul este Părintele veşniciilor. Da, El este Emanuel. Aşa cum în Vechiul Testament găsim cuvintele ELOHIM - IAHVEH, în Noul Testament găsim cuvintele EMANUEL - ISUS. Aceasta s-a întâmplat pentru a ne arăta nouă că Dumnezeul Vechiului Testament este Dumnezeul Noului Testament; Domnul Vechiului Testament este şi Domnul Noului Testament.
Unitatea lui Dumnezeu nu trebuie demonstrată, pentru că ea este descrisă clar în Biblie. Şi Domnul Isus nu spune niciodată: “Eu şi Tatăl suntem doi” - cum se spune astăzi - ci aşa cum este scris în Ioan 10:30: “Eu şi Tatăl una suntem”.
Aşa cum ELOHIM-IAHVEH este DOMNUL-DUMNEZEU, tot aşa şi EMANUEL-ISUS este DOMNUL-DUMNEZEU. Acesta este Adevărul veşnic. Cine ar vrea să se convingă singur de faptul că literele “EL” denumesc pe însuşi Dumnezeu, trebuie să citească însemnătatea numelor care încep sau sfârşesc cu “El”. Aşa de exemplu: “Isra-El - Luptătorul lui Dumnezeu; Io-El - Iahveh, Dumnezeu; Dani-El - Eroul lui Dumnezeu; Bet-El - Casa lui Dumnezeu etc.
Aş dori ca fiecare să aibă parte, să cunoască că Isus Hristos este Dumnezeu însuşi, descoperit ca om. Pavel spune aceasta în 1Timotei 3:16: “Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… Cel ce (Dumnezeu în ediţiile mai vechi ale Bibliei) a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă”.
În Ioan 1:1 sunt scrise următoarele cuvinte: “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Citim mai departe în versetul 14: “Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi.” Dumnezeu însuşi era Cuvântul, care s-a întrupat în Isus Hristos. În acest mod s-a descoperit Tatăl în Fiul. Totuşi timpul este aproape când Fiul va fi descoperit în Tatăl.
Să citim alte câteva locuri din Biblie care vorbesc despre această taină. În 2Corinteni 6:17-18 este scris: “De aceea: “Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”. Ziua Domnului veşniciilor este aproape, când toţi copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu vor fi descoperiţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, când Domnul Cel Atotputernic va fi Dumnezeul şi Tatăl nostru, aşa cum am citit în Sfânta Scriptură. Aşa cum Dumnezeu, pentru a salva Biserica, s-a descoperit ca Domn, tot aşa, când Biserica lui Isus Hristos va fi desăvârşită, Domnul va fi descoperit ca Dumnezeu. La aceasta să citim Apocalipsa 21:2-3: “Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” ;
Ioel 3:17: “Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, Muntele Meu cel sfânt. Ierusalimul însă va fi sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.” ;
Mica 1:2-3: “Ascultaţi, voi popoare toate! Ia aminte, pământule, şi ce este pe el! Domnul Dumnezeu să fie martor împotriva voastră, Domnul care este în Templul Lui cel sfânt! Căci iată că Domnul iese din locuinţa Lui, se pogoară, şi umblă pe înălşimile pământului.” ;
Ţefania 3:17: “Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul, tău ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” ;
Zaharia 9:16: “Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său; căci ei sunt pietrele cununii împărăteşti, care vor străluci în ţara Sa!” ;
Zaharia 13:9b: “Eu voi zice: “Acesta ete poporul Meu!” Şi ei vor zice: “Domnul este Dumnezeul Meu!” ;
Zaharia 14:5b: “Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!” .
În Apocalipsa 1:7 scrie despre venirea Domnului Isus. Apoi, în versetul 8, Mântuitorul, care revine, afirmă: “Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” Isus Hristos vorbeşte aici ca Dumnezeu Domnul, da, Cel Atotputernic. La fel în Apocalipsa 4:8 este descris Domnul Dumnezeul Cel Atotputernic care era şi care vine.
În Apocalipsa 11:17 scrie: “Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti, care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti”.
Apocalipsa 15:3b: “Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor!” . Aceleaşi cuvinte le găsim şi în Apocalipsa 16:7 şi 19:6. În Apocalipsa 21:5-6 citim: “Celce şedea pe scaunul de domnie a zis: “Iată, Eu fac toate lucrurile noi”. Şi a adăugat: “Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate”. Apoi mi-a zis: “S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul.”
În Apocalipsa 22:3-5: “Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor”. Aici este vorba de scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului, şi trebuie să observăm că textul este la singular. Este scris: “Robii Lui”, nu “Robii Lor”; şi “Îl vor sluji”, nu “Le vor sluji”; şi “Faţa Lui” nu “Feţele Lor”; şi “Numele Lui”, nu “Numele Lor”. După cum am văzut în studiul botezului, Numele Tatălui este şi Numele Fiului, aşa cum ne este arătat mai amănunţit în Apocalipsa. De asemenea am văzut că Faţa lui Dumnezeu este Faţa lui Isus Hristos (2Corinteni 4:6: “Căci Dumnezeu, care a zis: “Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.”).
În Apocalipsa 22:6 scrie: “Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor prorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând”. În legătură cu aceasta este şi cuvântul din Apocalipsa 19:10: “Şi mărturia lui Isus este duhul prorociei.”
Mai departe citim din Apocalipsa 22:7: “Iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”. Aceasta este avertizarea Domnului care vine. În Apocalipsa 22:12 scrie: “Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” La sfârşitul Apocalipsei ni se prezintă Cel ce vorbeşte. Pentru aceasta citim Apocalipsa 22:16: “Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici…”. Să comparăm numai Apocalipsa 22, versetul 6 şi 16. În versetul 6 scrie că Dumnezeu Domnul a trimis pe îngerul Său, iar în versetul 16 scrie că Isus a trimis pe îngerul Său. Nu trebuie acum ca fiecare să recunoască că Domnul, Dumnezeu este Isus- Emanuel?
În Apocalipsa 22:18-19 găsim o avertizare finală, pe care toţi trebuie s-o luăm la inimă. Ea sună astfel: “Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” În versetul 20, Cel ce vorbeşte se desparte cu cuvintele: “Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: “Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!”.