..:: Crestini.com::.. - Conciliul-FIUL LUI DUMNEZEU

Home

Conciliul-FIUL LUI DUMNEZEU

Versetul Zilei

Romani 8:15-17

Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: Ava, Tata! insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui DUMNEZEU. Si daca suntem copii suntem si mostenitori: mostenitori ai lui DUMNEZEU, si impreuna mostenitori cu CRISTOS.

Meditatia Zilei

Conciliul-FIUL LUI DUMNEZEU

Ca să ajungem la cunoştinţa deplină asupra Domnului Isus Hristos, trebuie să aducem Vechiul şi Noul Testament la acelaşi numitor.
Trebuie să recunoaştem că este vorba despre un singur Dumnezeu care Îsi îndeplineşte planul Său de mântuire, căci ceea ce a fost spus în Vechiul Testament prin prorocie, s-a împlinit în Noul Testament. În fond ar trebui să cuprindem, să adunăm, toate prorociile începând de la Geneza până la Maleahi ca să primim cunoştinţa adevărată în Cuvânt despre Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Am adus în temele acestea destule exemple despre Domnul Isus Hristos din Vechiul Testament, de aceea vrem să mai citim numai câteva versete în plus, versete care se referă direct la această temă.
În Isaia 7:14b stă scris: „Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”. Această prorocie s-a împlinit în Noul Testament. Înainte de a privi la împlinirea acestor lucruri, mai trebuie să spun că Biblia nu vorbeşte numai despre lucrurile care trebuie să se împlinească, ci spune şi ***** trebuie să se întâmple (să se desfăşoare) aceste lucruri prorocite.
În Zaharia este scris ca răspuns în capitolul 4:6b: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, - zice Domnul oştirilor”. Aşa vedem că tot planul lui Dumnezeu şi tot ce este în legătură cu aceasta ia formă numai prin Duhul Lui.
Cuvântul prorociei sună: „Fecioara va naşte”. Iar în Luca 1:34-35 citim: „Maria a zis îngerului: „***** se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”. Cuvântul acesta l-a spus îngerul Gavril Mariei, şi astfel timpul împlinirii tuturor prorociilor venise. Îngerul a adus Mariei mesajul minunat că ea este fecioara care trebuie să nască pe Fiul lui Dumnezeu.
În Matei 1:18-23 este scris: „Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”. În versetul 20b scrie: „Căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt”. Aici, în locul acesta, vreau să arăt că Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt sunt Unul, adică aceeaşi Persoană. Iar dacă susţine cineva că ar fi mai multe persoane, atunci Isus ar trebui să aibă doi taţi. Dar în Biblie Isus numeşte pe Dumnezeu ca Tată. În nici un loc nu numeşte pe Duhul Sfânt ca Tată. Dar aici, în Matei 1:18, scrie că: „Maria s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”, şi în versetul 20: „Căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”.
Dacă Dumnezeu Tatăl ar fi o altă persoană, atunci El nu ar avea nici o legătură cu zămislirea şi cu fecioara Maria, fiindcă este scris clar: „Maria s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”. Şi în Luca 1:35 găsim aceleaşi cuvinte: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”. Dacă Duhul Sfânt ar fi o altă persoană, atunci ar trebui să-L numească pe Isus „Fiul Duhului Sfânt”, fiindcă a fost zămislit de Duhul Sfânt. Dar noi găsim că a fost numit Fiul lui Dumnezeu; chiar şi asupra acestor cuvinte ar trebui să se gândească toţi în profunzime, ca să poată vedea lucrarea Singurului Dumnezeu.
Vrem să mai adăugăm acestor cuvinte pe cele spuse de Dumnezeu prin gura psalmistului în Psalmul 2:7b: „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut”.” Faptul că Dumnezeu vorbeşte aceste cuvinte ne este confirmat de un alt verset, cel din Evrei 1:5: „Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?”. Cine a fost deci acolo? Acela care L-a zămislit? Tatăl sau Duhul Sfânt? De amândoi este scris că au zămislit pe Fiul. A*****, dragii mei, puteţi vedea câtă înţelepciune rămâne de la învăţătura celor trei persoane (sfânta treime)?
Cine clădeşte pe înţelepciunea proprie, este în faţa lui Dumnezeu un om fără minte. Cine are dreptul să aşeze în Biblie lucruri care sunt numai o invenţie omenească? Vrem noi să-L învăţăm pe Dumnezeu? La prima vedere se pare că oamenii, în îngâmfarea lor, vor să ştie totul mai bine ca Dumnezeu. Căci ce este această exprimare „sfânta treime”, care nu se găseşte nicăieri în Biblie? N-ar fi avut timp Domnul Isus sau apostolii să înveţe aşa ceva sau să scrie aşa ceva?
Cine este deci Duhul Sfânt, prin care a fost zămislit Domnul Isus? El este Însuşi Dumnezeu, El este Duhul lui Dumnezeu. Prorocul spune: „…nu prin putere, ci prin Duhul Meu se vor întâmpla toate aceste lucruri”. Prin Duhul s-au şi înfăptuit, fiindcă toate s-au împlinit ***** au fost scrise, adică Fiul a fost zămislit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Cine este din adevăr, va asculta şi acest punct al Cuvântului, căci Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Dacă am explica de ce este scris în Bibile, în diferite locuri, odată Dumnezeu Tatăl, altădată Fiul şi altădată Duhul Sfânt, ne-ar trebui o carte aparte.
Dorim ca Dumnezeu să descopere oricărui om sincer, prin Duhul Său, adevărul şi să-l conducă prin Cuvăntul Lui în tainele Sale. Vedem din Matei 1:18-25 că se întâmplase prin Duhul Sfânt. Dorim ca această mică descriere să fie de folos tuturor celor ce o citesc, să vadă odată pentru totdeauna că este un singur Dumnezeu şi nu o sfântă treime, prin care se înţeleg trei persoane, şi cu asta trei dumnezei. El, prin Duhul Său, a zămislit pruncul făgăduit; prin aceasta, El, Dumnezeu, este Tatăl, fiindcă El Şi-a creat un trup prin care a putut să se descopere oamenilor. El era Emanuel – Dumnezeu cu noi. Dumnezeu, în strălucirea Lui reală, ca Duh, nu poate fi văzut de oameni, de aceea a scris Ioan în capitolul 4:24: „Dumnezeu este Duh”.
Vom vedea imediat de ce acest Fiu (Emanuel) va fi numit astfel; Numele Lui a fost deja spus prin descoperire în Vechiul Testament, aşa ***** ne este dat în scris în Noul Testament în Matei 1:23b: „Şi-I vor pune Numele Emanuel, care tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. De ce nu înseamnă Emanuel – Fiul lui Dumnezeu este cu noi? Nu ar fi mai pe înţelesul nostru? Dar de atunci s-a spus oamenilor că Dumnezeu Tatăl este prin Fiul printre noi. Aşa că Emanuel înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. După naşterea Fiului, I s-a dat numele Isus. De ce aceasta? Numele Isus înseamnă „Domnul este Salvarea”. Aşa găsim şi aici pe Domnul Dumnezeu într-o singură Persoană. Cât de pretenţios este deci Cuvântul lui Dumnezeu!
Aşa că “Emanuel” înseamnă “Dumnezeu este cu noi” şi Isus înseamnă “Domnul este salvarea”. De aceea găsim scris în Matei 1:21: „…pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatela Sale”, da, pe poporul Lui. Ca om, El a fost născut, a avut un început, dar ca Domn, El este din veşnicie în veşnicie.
În Isaia 9:6 scrie: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”. Cuvântul acesta spune clar cine este Copilul care trebuia să se nască. El este Părintele veşniciilor, Domnul păcii. Prin cuvântul acesta ni se arată din nou adevărul, ca şi prin Numele Emanuel. Suma acestor taine este: „DUMNEZEU ESTE CU NOI”. Nu un dumnezeu este cu noi, ci Însuşi Dumnezeu este cu noi. Deci, Dumnezeu Însuşi, prin Isus Hristos, a venit ca om pe pământ.
După ***** am văzut de pe poziţia dumnezeiască, Fiul este descoperirea Tatălui. Cine se mai miră atunci când Domnul Isus spune în Ioan 10:30: „Eu şi Tatăl una suntem”, şi în capitolul 14:9: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”. Toate acestea s-au întâmplat ca să se adeverească planul lui Dumnezeu.
În Isaia 35:4 citim: „Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni, şi vă va mântui” ; (vesetul 5,6): „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie;”. Ce aflăm din această prorocie? Prima dată că Dumnezeu vine El Însuşi şi mântuieşte; în al doilea rând că, atunci când vine, se vor deschide ochii orbilor, surzii vor auzi etc. Eu întreb pe toţi: s-a împlinit acest cuvânt în Isus Hristos, ori să aşteptăm pe altul? Cel ce cunoaşte Biblia ştie foarte bine că toate aceste lucruri s-au împlinit în mod exact în viaţa Domnului Isus Hristos, care nu numai că a deschis ochii orbilor şi urechile surzilor, ci a înviat şi morţii. Aşa că El este, conform Isaia 35:4-6, Domnul Dumnezeu care trebuia să vină.
Pentru aceasta citim un text din Noul Testament, ca să auzim expunerea Lui personală. Prorocul Isaia spunea că Dumnezeu însuşi va veni ca să aducă mântuirea şi că va face minuni mari; iar prorocul Ioan trimite pe ucenicii săi la Domnul Isus, cu întrebarea: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” – aceasta este scris în Luca 7:20. Domnul Isus răspunde ucenicilor lui Ioan – Luca 7 versetul 22: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propăvăduieşte Evanghelia”. Domnul Isus nu le răspunde în fond la întrebarea care I s-a pus. El nu a spus: „Da, Eu sunt Acela care trebuia să vină”. Nu, răspunsul Lui a fost cu cuvântul scris despre El: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit, şi anume…”. Aceasta a fost de ajuns pentru Ioan, fiindcă el era un proroc şi ştia exact ce va face Mesia când va veni.
Dragă prietene, numai pe baza Cuvântului poţi cunoaşte pe Domnul şi numai cu Cuvântul poţi cerceta şi pe alţii. Dacă nu se împlinesc în viaţa noastră cele făgăduite de Domnul Isus, deşi mărturisirea cu gura există, nu suntem copii adevăraţi ai lui Dumnezeu. În viaţa Domnului Isus s-au împlinit cele spuse de Isaia în capitolul 35. Prin aceasta a ştiut Ioan că El este Acela care trebuia să vină; El este Domnul Dumnezeu.
Încă un cuvânt din Isaia să ne vorbească, şi care ne arată la fel cine este Isus Hristos. În Isaia 40:1 scrie: „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnnezeul vostru”. Versetul 3: „Un glas stigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!”. Ce scrie aici? Calea să fie pentru Domnul, şi drumul să fie netezit pentru Dumnezeul mostru? Da, dragul meu prieten…pentru Domnul nostru Dumnezeu! Şi cuvântul acesta s-a împlinit. Ioan a pregătit calea Domnului, ***** găsim scris în Matei 3:3: „Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările!”.
Întotdeauna vedem că Vechiul şi Noul Testament corespund în învăţătură, aşa că în tot veacul mântuirii (istoria mântuirii) este vorba despre descoperirea Singurului Dumnezeu, care este Domnul. În Isaia 40:9 scrie: „Iată Dumnezeul vostru” şi în versetul 10: „Iată Domnul Dumnezeu vine…”. Da, cât este de minunat! El a venit în Isus Hristos cu adevărat. Realitatea este că noi suntem deja în timpul în care urmează să vină Domnul a doua oară, fiindcă semnele timpului, care trebuie să se împlinească înaintea venirii Lui, urmează unul după altul înaintea ochilor noştri. De ce nu L-au recunoscut oamenii când a venit prima dată? Este scris în Ioan 1:11: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit”. El a venit în smerenie, nu în strălucire, fără heruvimi şi serafimi, fără foc şi trâmbiţe. El a venit în lume aşa ***** vine orice om. A fost înfăşurat în scutece, aşa ***** am fost şi noi, a devenit om ca şi noi. Pe scurt, El ne-a semănat în totul şi în toate. Dar trupul Său a fost zămislit prin Duhul, deoarece El a fost fără păcat şi nemuritor. El a fost absolut sfânt. El a venit cu scopul ca să moară pentru noi. El a lut păcatele asupra Lui, a dus pedeapsa şi blestemul la cruce. El a murit moartea noastră, pentru ca noi să trăim viaţa Lui.
O altă asemănare o găsim în 1 Ioan 2:23: „Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl”. Aici este scris destul de clar: cine primeşte pe Fiul, primeşte în acelaşi timp şi pe Tatăl, şi cine crede în Fiul, crede şi în Tatăl; cine se roagă Fiului, se roagă în acelaşi timp şi Tatălui, fiindcă Tatăl este descoperit în Fiul. Chiar Ioan scrie foarte mult despre această temă. El merge atât de departe, încât în 1 Ioan 4:3 spune: „…şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist”, şi în versetul 2: „Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu”. Aici nu este vorba de o mărturisire cu buzele, pe care o poţi cuprinde în formula: „Cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu”. Precis nu, fiincă asta cred şi dracii. Dacă asta ar fi fost totul, atunci dracii ar fi împlinit în totul Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii vedeau în Domnul Isus pe unul care duce lumea în eroare, care are drept conducător personal pe mai marele dracilor, în timp ce demonii strigau după El: „Un om stăpânit de mai mulţi draci…a zis: „Ce am eu a face cu Tine Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt?” Acestea au fost cuvintele satanei vorbite printr-um om.
Vedeţi că satana L-a numit „Isus”, adică pe Nume, şi cu denumirea de „Fiul lui Dumnezeu”.
Este de mirare atunci dacă astăzi oameni stăpâniţi de Satana pronunţă Numele lui Isus şi Îl cheamă „Fiul lui Dumnezeu”, şi sunt atât de departe de Dumnezeu? Vedem că Ioan în epistola sa nu a subliniat numai formularea exterioară a cuvintelor, ci că întreaga Biblie depinde de descoperirea tainei lui Dumnezeu prin Duhul Său.
Vedem în aceste pasaje că Numele Isus şi Numele Emanuel se ţin laolaltă fiindcă se cunoaşte însemnătatea acestui Nume.
În încheiere citim 1 Ioan 5:20: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. Acesta este rezultatul întregului a ceea ce dorea să spună Ioan prin cuvântul: „Orice duh, care mărturiseşre că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.” (1Ioan 4:2b).
Prin aceasta a spus numai ceea ce au spus prorocii în Vechiul Testament, adică Fiul este însăşi descoperirea Tatălui; şi aici numai Duhul Sfânt poate conduce în tot adevărul.
Prorocii au scris în proporţie de 90% despre Domnul în Dumnezeirea Sa, fiindcă nu era încă descoperit ca om. Apostolii au descris pe Domnul în mai bine de 90% ca om. Cine cunoaşte pe Domnul numai după descoperirea apostolilor, nu va avea un tablou întreg. Prorocii spuneau cine este Domnul şi apostolii relatau ***** S-a descoperit El. Aşa ***** a fost ascunsă dumnezeirea Lui în trup omenesc, aşa este ascunsă şi descoperirea dumnezeirii Lui în Noul Testament. Numai aşa putem cunoaşte pe Domnul în adevăr. Şi cuvântul lui Pavel din 1 Corinteni 12:3 nu este fără importanţă: „Nimeni nu poate spune că: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt”.
Aceasta este singura posibilitate să vedem pe singurul Domn în Isus Hristos. Cui nu-i este descoperită această taină prin Duhul Sfânt, nu va pricepe niciodată. Pavel spune că este numai un singur Domn. Citim în Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”. Adică un singur Domn, fie că-L întâlnim în Vechiul Testament, fie în Noul Testament, ori Îl găsim descoperit ca înger, ori sub Numele Iahveh, ori ca om sub Numele Isus, El este şi rămâne tot acelaşi Domn.
Astfel a putut El să spună că este înaintea lui Avraam. Citim în Ioan 8:57-58: „N-ai nici cinzeci de ani”, I-au spus iudeii, “şi ai văzut pe Avraam!” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, mai înainte să se nască Avraam, sunt Eu”.
Este normal ca acelaşi Domn, care a vorbit atunci lui Avraam, să vorbească şi aici evreilor. Ca om, avea aproximativ 30 de ani, dar ca Domn, El era din veşnicie. Dacă ar putea toţi să vadă ce înseamnă cuvintele: „Isus este Domnul!”. Dorim ca fiecare să primească prin Duhul Sfânt mărturia Domnului Isus Hristos. În Apocalipsa 19:10b scrie: „Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei)”.
Ai tu mărturia lui Isus? Înţelegi ce vrea să spună aici Scriptura? Imediat la începutul Apocalipsei, în capitolul 1:2 scrie: „…care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.”
În Apocalipsa ni se arată prin duhul prorociei adevărul despre mărturia lui Isus. Pentru ce a fost dus Ioan pe insula Patmos? Găsim în Apocalipsa 1:9: „…din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos”. Acolo i s-a împărtăşit descoperirea Domnului Isus Hristos. Domnul Isus avea să fie descoperit. Partea Lui omenească era cunocută de mulţi, dar, prin mărturia Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fie ancorată mărturia lui Isus pentru totdeauna. Aici El este descoperit în dumnezeirea Sa. Aceasta se poate înţelege numai prin Duhul Sfânt.
După ce Ioan face în capitolul 1:1-6 o intoducere la cele şapte biserici, el trece direct la descrierea descoperirii Domnului Isus; în versetul 7 scrie: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da. Amin”. Acest verset vorbeşte despre venirea Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a fost străpuns. Deşi nu vrem să discutăm în amănunţime acest verset, vrem doar să spunem că aici nu este vorba despre răpirea Bisericii. În versetul 8 nu vorbeşte Ioan, ci însuşi Domnul. Da, El Se descoperă şi ne aduce la cunoştinţă cine este El. Aici sunt scrise următoarele: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic”. Cuvântul acesta ne arată clar mărturia lui Isus; deci, El este Alfa şi Omega, da, însuşi Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel ce este, era şi vine. Aici nu mai este vorba de pilde. Este descoperirea desăvârşită a Domnului Isus Hristos.
Aceasta este mărturia lui Isus, iar mărturia lui Isus este duhul prorociei. Dacă Pavel spune: „Şi nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.”, atunci aşa este, căci cine spune că Isus este Domnul (nu un Domn), poate s-o spună numai prin Duhul Sfânt, care i-a descoperit-o. Cu cuvintele: „Isus este Domnul” spunem totodată că Isus este Dumnezeu, căci Domnul este Dumnezeu.
***** spune Mântuitorul în Apocalipsa 1:8, El este chiar Cel Atotputernic. Numai cui îi este dat să înţeleagă ce este mărturia lui Isus, va afla ce este exprimat referitor la pecetluirea cu Duhul Sfânt. Pavel merge în epistola sa aşa se departe, încât scrie în 2 Corinteni 5:16 că nu doreşte să cunoască mai departe pe Domnul Isus după trup, ci numai în Duh: „Chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi a***** nu-L mai cunoaştem în felul acesta”.
Dragă prietene, ***** priveşti pe Domnul Isus? Rămâi la cele referitoare la Betleem, Ghetzimani, sau Îl vezi ***** ne este descris şi în Apocalipsa? Pavel nu-L mai cunoaşte în felul lumii, ci în felul dumnezeiesc, aşa ***** s-a întâlnit cu El pe drumul Damascului – în felul ***** se descoperă Dumnezeu prorocilor din Vechiul Testament, într-un stâlp de foc. Când s-a uitat Pavel în această lumină, a orbit şi a căzut la pământ. Despre aceasta citim în Fapte 9:5: „Cine eşti Tu, Doamne?” A răspuns el. Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti”. Această întâmplare nu a fost importantă numai prin faptul că Pavel a devenit credincios, ci şi prin faptul că Domnul, care era în lumina aceea, era Isus Hristos.
Dragă prietene, Isus Hristos, care este la dreapta Maiestăţii în ceruri, este aici în stâlpul de foc şi vorbeşte cu Pavel, şi asta la câţiva ani după înălţare. Cine poate înţelege şi acest lucru? Tot îmi lipsesc cuvintele ca să pot relata cu ajutorul Bibliei marile descoperiri ale lui Dumnezeu.
Şi cuvântul Domnului din Ioan 3:13 nu-l poate explica nimeni; aici scrie: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce s-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer”. ***** putea Isus să spună, pe când era încă cu picioarele pe pământ şi nu era încă răstignit, că El s-ar fi urcat în cer? ***** putea să spună despre El însuşi că este în cer, în timp ce vorbea cu Nicodim? Cine poate explica aceste lucruri? Şi ***** putea să apară vizibil lui Pavel, după ce se înălţase la cer? Este deci minunat dacă Cuvântul nu este cunoscut numai literar, ci ne este şi descoperit. Multe s-ar putea spune încă, lucruri care nu se înţeleg aici cu mintea omenească; dar lucrurile duhovniceşti se înţeleg numai duhovniceşte. Din cauza aceasta scrie Pavel în 1Corinteni 2:7: „Noi propăvăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică…”. Chiar Pavel scrie aici că este vorba despre lucruri tainice, pe care le transmite Bisericii din însărcinarea lui Dumnezeu. De aceea spune în 1Corinteni 4:1b următoarele: „…să fim priviţi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu”. El se ştie chemat şi pus de Dumnezeu să „gospodărească” tainele lui Dumnezeu cu sinceritate şi dăruire.
Şi astăzi Dumnezeu are slujitorii Săi, cărora le descoperă tainele Sale. De aceea trebuie să fim sinceri în lucrarea la care şi eu am fost chemat.
În 1Corinteni 2:13 scrie: “Şi vorbim despre ele nu cu vorbe învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.” Şi versetul 14: “Pentru omul firesc sunt o nebunie.” Dacă nu se respectă această călăuzire a Cuvântului, atunci rezultă o învăţătură după mintea şi înţelepciunea omenească, şi sensul Cuvântului se pierde. . De aceea, găsim îndrumarea lui Petru în 2Petru 1:20: “Să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.” Noi nu avem sarcina să tâlcuim prorociile din Sfânta Scriptură. Sarcina noastră este să recitim prorociile din Scriptură şi să vedem ***** s-au împlinit. Chiar aceasta este şi ceea ce a vrut să ne spună şi Pavel, adică lucrurile duhovniceşti se ţin împreună. Cine citeşte Biblia în felul acesta, va vedea armonia Cuvântului. El va sta neclintit în credinţă şi va fi zidit pe temelia învăţăturii apostolilor şi prorocilor, care au pe Isus piatră unghiulară.
Pavel spune în 1Corinteni 2:14 cuvintele: “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.”
În Ioan 4:24, Domnul Isus spune uemătoarele cuvinte: “Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi adevăr.” Domnul era în trup, printre oameni, vizibil, dar Dumnezeu care este Duh, şi de aceea invizibil şi prezent peste tot, trebuie să I se închine oamenii în Duh şi adevăr.
Noi să nu uităm că Dumnezeu este Duh. ***** ajunge Pavel astfel să spună: “Domnul este Duhul”. Pentru aceasta citim textul din 2Corinteni 3:17: “Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.” .
Aşa ***** se vorbeşte de Dumnezeu ca Duh şi de Duhul Domnului, aşa se vorbeşte de Domnul ca Duh. Vedem că despre Domnul se spune la fel ca despre Dumnezeu, ca de Tatăl şi de Fiul. Dumnezeu este Tatăl şi Domnul este Fiul; împreună este egal: Domnul Dumnezeu.
Aşa a învăţat şi Pavel în 1Corinteni 8:6, după ***** urmează: “Pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” Aici se spune despre Dumnezeu şi Domnul acelaş lucru; şi Pavel mai spune: “Domnul este Duhul.” Dacă Domnul ar fi o altă persoană decât Dumnezeu, atunci avem doi despre care se spun aceleaşi lucruri; findcă este scris că Dumnezeu este Duhul, şi iarăşi că Domnul este Duhul. Cât de simplu este dar pentru noi dacă cuprindem aceste două noţiuni: “Domnul” şi “Dumnezeu”, şi spunem: “Domnul, Dumnezeu este Duhul”; dacă nu ar fi aşa, atunci am avea două Duhuri, şi cine face din Duhul Sfânt o a treia persoană, are, în consecinţă, trei Duhuri. Câtă necunoştinţă este dar printre oameni.
După Scriptură există un singur Duh Sfânt, acesta este Duhul lui Dumnezeu, sau Duhul Domnului, ori Duhul Sfânt, întotdeauna este vorba despre unul şi acelaşi Duh. Pavel vorbeşte despre aceasta în 1Corinteni:12: 4-6: “Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.” Mai clar nu poate să se spună. Aşa că există un singur Duh, un singur Domn şi un singur Dumnezeu care lucrează totul în toţi. Pavel ne-a dat aceste trei denumiri la singular.
Cine cunoaşte Sfânta Scriptură, vede că nimic nu este atât de greu ca să nu poată fi înţeles. Este scrisă doar pentru oameni. Să citim cuvântul din Matei 3:16-17, care are la fel importanţa lui: “În clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Ca să înţelegem acest eveniment, trebuie să mai citim şi textul din Neemia 9:13: “Te-ai pogorât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor, şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate.”. ***** poate fi lucrul acesta? Dumnezeu s-a pogorât pe muntele Sinai şi în acelaşi timp le-a vorbit din înălţimea cerurilor.
Aşa s-a întâmplat şi la botez. Aici vine Dumnezeu însuşi, care este Duh, jos, şi glasul răsună din ceruri. Lucrurile temporare au fost legate de cele veşnice, cerul cu pământul. Tatăl lua locuinţă în Fiul prin Duhul Sfânt.
Ce s-a întâmplat cu Hristos, se întâmplă cu toţi fii lui Dumnezeu, atunci când vine Dumnezeu şi locuieşte prin Duhul Sfânt în noi. Hristos a devenit un Frate între fraţi, un Fiu între fii, Primul născut între primii născuţi, Împărat între împăraţi, Preot între preoţi, un Om printre oameni, un născut prin Duh printre cei născuţi din Duh. Toate acestea s-au întâmplat spre fericirea noastră. EL a luat locul nostru de om. EL a strigat în locul nostru: “Dumnezeule, de ce M-ai părăsit?” Noi am fost cei părăsiţi de Dumnezeu şi condamnaţi la moarte, dar El a luat păcatele noastre asupra Lui şi a murit pentru noi. De ar cunoaşte fiecare sensul întâmplărilor! Toate în Biblie au sensul lor adevărat, ele trebuiesc numai înţelese.
Cu mare dorinţă aş discuta toate temele din istoria mântuirii, care compun un întreg armonios. Vechiul şi Noul Testament corespund sută la sută. Aşa de exemplu, Dumnezeu este numit în Vechiul Testament “Stânca”. În Psalmul 42:9 este scris: “De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea…” În 1Corinteni 10:4, scrie că Isus Hristos este Stânca: “… şi stânca era Hristos.” Este Stânca despre care a vorbit Domnul Isus în Matei 16:18: Aceasta trebuie să ne ajungă ca să ştim cine este Stânca. “… pe această piatră (stâncă) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Aşa mai găsim că Dumnezeu este Medicul cel bun: “Eu sunt Domnul care te vindecă.”- Exod 15:26. Iar în Noul Testament găsim că Domnul Isus spune acest lucru referitor la Sine: “Îmi veţi zice zicala aceea: “Doftore, vindecă-te pe tine însuţi.”- Luca 4:23. Acelaşi Domn, care a vindecat în Vechiul, a vindecat şi în Noul Testament.
În continuu, Biblia spune aceleaşi lucruri despre Domnul Isus şi Dumnezeu. Biserica este numită în diferite forme: ca Biserică a lui Dumnezeu şi ca Biserică a lui Hristos; de aceea este vorba despre aceeaşi Biserică. Este scris despre Evanghelia lui Dumnezeu şi despre Evanghelia lui Hristos, despre slujitor al lui Dumnezeu şi despre slujitor al lui Hristos, despre pacea cu Dumnezeu şi pacea lui Hristos, care este una şi aceeaşi pace. Am putea să continuăm şi să arătăm cititorilor despre ce este vorba în Sfânta Scriptură, adică ***** există totul printr-un singur Domn şi Dumnezeu. Rezultatul întregului este: că există un singur Domn, un singur Duh, un singur Salvator, un singur Judecător, un singur Împărat, un singur Mântuitor, o singură Stâncă, unul singur care se numeşte “Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Alfa şi Omega, Cel Atotputernic.” Dorim ca tuturor, celor care citesc aceste lucruri, să le fie îngăduit să priceapă aceste taine.