..:: Crestini.com::.. - Conciliul-DOMNUL DUMNEZEU, ÎMPĂRATUL

Home

Conciliul-DOMNUL DUMNEZEU, ÎMPĂRATUL

Versetul Zilei

Matei 5:6

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri.

Meditatia Zilei

Conciliul-DOMNUL DUMNEZEU, ÎMPĂRATUL

În tot Vechiul Testament, Dumnezeu este prezentat sub titlul de cinste de “Împărat”. Pentru introducere să luăm cuvântul din cartea
profetului Samuel. Aici, în 1Samuel 12:12b, scrie: “Şi totuşi Domnul, Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru”.
Aceasta a vorbit prorocul Samuel israeliţilor când aceştia, după exemplul altor popoare, doreau să aibă în fruntea lor un om ca împărat. Prorocul lui Dumnezeu le atrage atenţia că cerând un împărat, ei Îl refuză de fapt pe Domnul Dumnezeu ca Împăratul lor.
David, un om după inima lui Dumnezeu, se roagă în Psalmul 145:1: “Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci”. David recunoaşte pe Dumnezeu, Domnul, ca Împăratul său.
În Psalmul 146:10 scrie: “Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac!”. Şi în Psalmul 24:9-10: “Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! - “Cine este acest Împărat al slavei?” - Domnul Oştirilor: El este Împăratul slavei!”.
Profetul Isaia descrie evenimentul său cu Dumnezeu în Isaia 6:5b: “…şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”. Desigur, este un eveniment minunat pe care profetul l-a trăit, adică de a vedea pe acest Împărat puternic, şi de a auzi vocea Sa. În Ieremia 10:10 ni se spune: “Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic”.
S-ar mai putea adăuga multe versete biblice, totuşi acestea sunt suficiente pentru a arăta cititorului că Dumnezeu Domnul este Împăratul şi va rămâne în veşnicie.
Pe baza promisiunii pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam, poporul Israel este poporul ales al lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a folosit de acest popor pentru a-şi realiza planul Său de mântuire, căci în Zaharia 9:9 este scris: “Iată că Împăratul tău vine la tine… smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe”. Aceasta este una din cele mai mari promisiuni din Vechiul Testament, care face de cunoscut nu numai venirea Domnului cu sute de ani înainte, dar dă şi amănunte, descriind intrarea în oraş pe mânzul unei măgăriţe.
În locurile citate, acest Împărat promis este redat ca Dumnezeul Atotputernic şi Domnul oştirilor. Faptul că acest cuvânt profetic din Zaharia s-a împlinit cuvânt cu cuvânt în Isus Hristos, îl vedem din Matei 21:1-7; versetul 4 sună astfel: “Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: “Iată, Împăratul tău vine la tine…”.
Unii poate se miră că doar în Vechiul Testament Domnul Dumnezeu este Împăratul, iar în Noul Testament este Isus Hristos care vine călare pe mânzul unei măgăriţe. Acest lucru nu poate fi înţeles cu înţelepciunea omenească. Biblia este un tezaur preţios în care sunt ascunse toate tainele dumnezeieşti. Ele pot fi descoperite numai acelora care iubesc pe Dumnezeu din toată inima.
Acum vrem să adăugăm câteva locuri din Noul Testament, care se referă la adevăratul Împărat. În Luca 1:33 scrie: “Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. Aceste cuvinte le-a rostit îngerul Gavril, referindu-se la Isus Hristos.
Vrem să auzim acum ce are de spus însuşi Împăratul la această întrebare. Pentru aceasta citim măreaţa Sa mărturie din Ioan 18:37: “Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. “Da”, a răspuns Isus. “Eu sunt Împărat.” Aceste cuvinte spuse de însăşi gura Sa, trebuie să îndepărteze orice îndoială referitoare la demnitatea Sa de Rege, pentru că s-a împlinit tot ceea ce a fost profeţit despre El.
Mergând mai departe, găsim în Noul Testament că Dumnezeul nevăzut este descris ca Împărat, şi anume în 1Timotei 6:14-15: “… să păzeşti porunca… Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Pavel numeşte clar aici pe Dumnezeu ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor. Dar în Apocalipsa 19:11-16 găsim spunându-se acelaşi lucru despre Isus. În versetul 16 citim: “Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: “Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Dacă se pare că Pavel şi Ioan vorbesc despre două persoane diferite, atunci găsim scris din nou în Apocalipsa 15:3: “Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: “Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor!”. Acum Ioan nu putea să numească o dată pe Dumnezeu şi altă dată pe Isus ca Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor!
În Apocalipsa 17:14 chiar Mielul este descris ca Împărat: “Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor”. De aici vedem foarte clar că Dumnezeu şi Isus este una şi aceeaşi persoană. Tot ce se spune despre Isus se referă şi la Dumnezeu, şi tot ce se spune despre Dumnezeu se referă şi la Isus.
Să mai citim şi Zaharia 14:9: “Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul.” Acest cuvânt din Vechiul Testament, care arată că Domnul va fi Împărat peste tot pământul, corespunde cu cuvântul din Noul Testament, din Apocalipsa 11:17: “Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti”.
Faptul că promisiunea Vechiului Testament şi a Noului Testament se referă numai la un singur Împărat, este clar şi uşor de înţeles. Cu aceasta, Domnul Vechiului Testament şi Noului Testament este acelaşi Dumnezeu, care ni s-a arătat nouă în Isus Hristos. Că Isus Hristos va domni ca Împărat, o putem citi în Apocalipsa 20:4-6: “Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele , li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi nu au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor moartea a doua nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani”.
După toate aceste argumente, trebuie să înţeleagă fiecare că Isus Hristos este însuşi Dumnezeu, descoperit în trup omenesc. Ceea ce în Vechiul Testament este numit Dumnezeu, în Noul Testament este numit “Tată”. Ceea ce în Vechiul Tetament este numit “Domn”, va fi numit “Fiu” în Noul Testament. Aşa după cum în Vechiul Testament s-a descoperit ca Domn şi Împărat, tot astfel s-a descoperit acelaşi Dumnezeu ca Tată în Fiul, în Noul Testament. Totul în tot este numai un Dumnezeu, un Împărat şi un Domn.
Doresc ca această expunere să slujească de ajutor cititorului. Nimeni să nu uite că Vechiul Testament şi Noul Testament sunt inseparabile. Această mare taină poate fi cuprinsă şi cunoscută numai prin citirea Bibliei cu rugăciune. De aceea rog pe Dumnezeu ca prin mila Sa să ajute fiecăruia, prin Duhul Lui cel Sfânt, să cunoască adevărul.