..:: Crestini.com::.. - Conciliul-Cina Biblica, Pastele, Painea, Paharul...

Home

Conciliul-Cina Biblica, Pastele, Painea, Paharul...

Versetul Zilei

Matei 5:6

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri.

Meditatia Zilei

Conciliul-Cina Biblica, Pastele, Painea, Paharul...

CINA BIBLICĂ

Aici se arată cititorului, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, cum trebuie sărbătorită Cina, ce însemnătate are ea şi cine are voie să ia parte la ea.
În creştinătate, Cina nu este ceva necunoscut. Numai că este sărbătorită în feluri foarte diferite. Pentru ca să se dea adevărata dezlegare pentru acest act, vrem să începem cu Vechiul Testament.
Pentru început să luăm cuvântul din Exod 24:3: "Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: "Vom face tot ce a zis Domnul." Şi versetul7: "A luat cartea legământului, şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: "Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul".
Înainte de a avea loc lucrarea propriu-zisă, prin stropirea cu sânge, se atrăgea atenţia poporului, care trebuia să ia parte la sângele legământului, asupra faptului că ceea ce Dumnezeu a spus, trebuie împlinit. A fost un legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul, şi poporul cu Dumnezeu. Numai cine crede Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlineşte, poate veni la binecuvântarea legământului, care devine valabil prin sânge.
În Exod 24:8 scrie: "Moise a luat sângele, şi a stropit poporul, zicând: "Iată sângele legământului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte". Deosebit de importantă este pentru noi expresia: "Acesta este sângele legământului!". Această aşezare dumnezeiască şi testamentul este primul legământ pe care Dumnezeu îl face cu poporul.
Autorul epistolei către evrei pătrunde acest fapt şi vorbeşte despre el în capitolul 9:15-22. În Noul Testament este Hristos Cel ce inaugurează legământul şi testamentul cu însuşi sângele Lui. La aceasta citim următoarele cuvinte din Evrei 9:17: "Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut." În legătură cu aceasta este şi versetul 20: "...şi a zis: "Acesta este sângele legământului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi".
În Matei 26:28 scrie: "Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou...". Aceleaşi cuvinte, care au fost spuse la intrarea în vigoare a primului legământ, sunt spuse de însuşi Isus la aşezarea Noului legământ. De aceea şi Noul Testament a devenit valabil prin moartea lui Isus.
Aşa cum ni se spune în Evanghelii, înainte de aşezarea Cinei, a avut loc sărbătoarea Paştelor. Acest lucru este deosebit de important pentru a avea o imagine completă. În Luca 22:7-8 scrie: "Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: "Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm". Isus şi ceilalţi ucenici au urmat pe cei doi care merseseră înainte. Ajuns în casă, El a spus următoarele ucenicilor Săi: "Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de patima Mea." (versetul 15). Aici cel Vechi trebuia să intre în binecuvântarea celui Nou. Mila Noului legământ ridica astfel pedeapsa Vechiului legământ. Autorul epistolei către evrei ne mărturiseşte că aici a fost înlocuit tabloul umbros al Paştelor din Vechiul Testament prin aşezarea Cinei Nou-testamentare. De aici înainte nu mai trebuiau tăiaţi miei, căci a venit Mielul lui Dumnezeu, la care noi toţi putem avea parte. De acum trebuie să fie valabil cel Nou, căci cel Vechi a fost schimbat prin cel Nou.
Aşa cum în timpul primului legământ a fost sărbătorită sărbătoarea Paştelor, tot aşa în timpul Noului Legământ trebuie să fie sărbătorită Cina. În Vechiul Testament, cine voia să ia parte le sărbătoarea Paştelor, trebuia să creadă Cuvântul lui Dumnezeu şi să trăiască conform acestuia. În Noul Testament, cine vrea să ia parte la Cină, de asemenea trebuie să creadă Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l trăiască.

PAŞTELE

La aceasta citim Exod 12:1-13. Aici găsim cum şi în ce scop trebuie sărbătorite Paştele. De asemenea ni se spune cine are dreptul să ia parte la ele. În versetul 13 scrie: "Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi...". Sângele Mielului a garantat siguranţa în faţa nimicirii. Căci legământul, pe care Dumnezeu l-a încheiat cu poporul Său, a devenit valabil prin sânge, şi toţi cei care au crezut aceasta au fost păstraţi (scutiţi). În Exod 12:14 scrie: "Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi, şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului". Din această legătură reiese un lucru dublu: o dată că sângele explică legământul ca valabil, şi celui ce crede, i se păstează scutirea în faţa nimicirii; şi în al doilea rând, însăşi sărbătorirea este o sărbătoare de aducere aminte a ceea ce Dumnezeu a făcut poporului Său, adică salvarea şi eliberarea pe care le-a dovedit-o. Ambele fapte le găsim şi referitor la Cina din Noul Testament.

CINA

Isus Hristos aşează Cina înaintea crucificării Sale. În timpul mesei Paştelor, El ia o pâine. Să citim în legătură cu aceasta Matei 26:26-28: "Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicînd: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu." Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: "Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui Nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor".
Deci, noi vedem că Domnul Isus ia pâinea în timpul sărbătorii Paştelor. Vom face un lucru bun dacă cercetăm mai amănunţit această sărbătoare a Paştelor, pentru a vedea ce vrea să ne spună Dumnezeu prin aceasta.
Noi ştim că sărbătoarea Paştelor a fost aşezată chiar înaintea plecării poporului din Egipt. Aşa este şi cu Cina. Ea a fost aşezată chiar înainte ca Domnul Hristos să elibereze poporul lui Dumnezeu prin moartea Sa pe cruce.
În Vechiul Testament era vorba de o eliberare exterioară, din sclavia lui Faraon; în Noul Testament este însă vorba despre o eliberare interioară din sclavia lui satan.
Noi trebuie să ştim că la Cină, Isus Hristos a luat o pâine nedospită, căci El se găsea în sărbătoarea Paştelor. Aceasta are de asemenea însemnătatea sa. Citim Exod 34:25: "Să n-aduci cu pâine dospită sângele dobitocului jertfit în cinstea Mea; şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii până dimineaţa". Aceasta a fost porunca Domnului în Vechiul Testament. Mai depare citim Levitic 2:4: "Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci nişte turte nedospite, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, şi nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn".
Ni se arată, în mod deosebit, faptul că este vorba de o pâine fără plămădeală. Făina să fie îmbibată cu ulei. O, ce tablou minunat!
Vom descrie dubla însemnătate a pâinii, care odată se referă la Isus şi a doua oară la Biserică. Uleiul ni se descrie în Biblie ca simbol al Duhului Sfânt. Astfel, Isus a fost plin de Duhul Sfânt şi apoi Biserica originală a fost şi ea plină de acelaşi Duh. Plămădeala duce aluatul la dospire, dar această pâine nu a fost hotărâtă pentru dospire, ci trebuie să fie legată prin ulei, care reprezintă ungerea Duhului Sfânt.
Pentru că în această pâine este aşezată o importanţă aşa de mare pentru Noul Testament, Dumnezeu nu numai că a poruncit ca să fie nedospită, dar a şi avertizat că oricine va mânca pâine dospită, să fie nimicit din adunarea lui Israel. În Exod 12:19-20 scrie: "Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş. Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi".
Dumnezeu vrea să-şi vadă Biserica sfântă şi curată. Aşa cum pâinea a fost îmbibată cu ulei, tot aşa Biserica să fie umplută cu Duhul Sfânt.
În Exod 13:3-7 putem citi mai mult despre aceasta. Aici scrie: "...să nu mâncaţi pâine dospită". În versetul 7 scrie: "În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale".
Consider că aceste locuri din Scriptură sunt suficiente pentru problema cinei. Nimeni să nu treacă indiferent pe lângă ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel, robul Domnului, în 1Corinteni 5:6-8 se referă la această problemă: "Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului". Pentru Pavel are importanţă expresia: "aluat". El îl numeşte "viclenie şi răutate". Prin aceasta, Pavel vrea să spună că, cu toate că Biserica este eliberată de vechiul aluat, se poate întâmpla ca ceva vechi, care-l ţinem încă în viaţa noastră nouă, să ne dospească din nou.
La instituirea Cinei, Domnul Isus întrebuinţează pâine nedospită, deoarece pâinea (azima), potrivit rânduielii dumnezeieşti, a fost pregătită pentru Paşte.
Dacă privim însă în timpul nostru la felul în care este sărbătorită Cina în biserică, atunci ne ia groaza şi frica. Dacă Pavel ar trăi astăzi, ar trebui să strige cu glas tare ca de tunet: "Eu nu am primit aşa de la Domnul, în felul în care sărbătoriţi voi astăzi!" În legătură cu acest lucru ni se face clar câtă necunoştinţă domneşte în privinţa Cinei. Mulţi iau de ici şi de colo un cuvânt privitor la Cină, fără a avea însă descoperirea asupra întregului fapt.
Aş dori ca această scurtă analiză să fie pentru fiecare din noi un punct de plecare în cercetarea Bibliei, pentru a cunoaşte că Vechiul Testament este o preumbrire pentru Noul Testament. Trebuie să observăm că Domnul Isus şi toţi ucenicii Săi au predicat exclusiv din Vechiul Testament, pentru că Noul Testament a fost scris în cursul anilor de după întemeierea Bisericii originale.
Prima dată au fost scrise Evangheliile, care tratează viaţa Domnului Isus Hristos, apoi au fost cuprinse într-o carte lucrările apostolilor, şi apoi epistolele separate către Biserici. Toate acestea s-au întâmplat după planul lui Dumnezeu, pentru ca regula învăţăturii Bisericii Nou-testamentare să rămână valabilă pentru totdeauna, pentru că este zidită pe temelia apostolilor şi prorocilor, Isus fiind piatra unghiulară - Efeseni 2:20.
Un alt tablou simbolic al sărbătoririi Paştelor este descris în Exod 12:46: "Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, şi să nu zdrobiţi nici un os." Faptul că aici, în această rânduială a Paştelor, stă un ordin dumnezeiesc care se referă la Hristos, ne scrie Ioan în Evanghelia sa: "Când au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor... Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: "Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat."(Ioan 19:33, 36). Din aceasta vedem destul de clar că Isus Hristos a fost Mielul de Paşte al lui Dumnezeu. Aşa după cum în Vechiul Testament toţi care au făcut parte din poporul lui Dumnezeu, au luat parte şi la mielul de Paşte, tot aşa toţi copiii adevăraţi ai lui Dumnezu au dreptul la Cina Domnului. În Exod 12:43b scrie: "… nici un străin să nu mănânce din ele". Aşa cum s-a spus, a avut dreptul la miel numai acela care a fost scos din Egipt pentru a-L urma pe Domnul Dumnezeu. Şi acest fapt este o referinţă pentru Cina din Noul Testament. Numai acela care a rupt-o cu păcatul şi care a ieşit din lucrurile ruşinoase ale lumii şi aparţine Bisericii lui Dumnezeu, care în mod conştiincios slujeşte Domnului şi-L urmează, are dreptul la împărtăşirea din Cina Domnului.
Aşa cum paştele, după porunca lui Dumnezeu, au fost mâncate într-o casă, şi nimic din ele nu a rămas până dimineaţa următoare, şi nimic nu a fost dus afară din casă, la fel rămân aceste lucruri valabile pentru Cină. Aceasta înseamnă că pâinea trebuie mâncată în întregime, pentru că este destinată Cinei.

CINA OBŢINUTĂ DE LA DOMNUL

Noi îl vedem pe Pavel ca un mare învăţător şi apostol, care este conştient de sarcina pe care i-a trasat-o Dumnezeu, şi răspunderea pe care o poartă faţă de El. Dacă este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu, robul lui Dumnezeu poate întrebuinţa deseori cuvinte aspre, pentru că inima lui este plină de elan, pentru a vedea că în Biserica lui Dumnezeu toate lucrurile se petrec după voia lui Dumnezeu. El a spus în 2Corinteni 5:10: "Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos".
El a avut deja pe pământ cunoştinţa că Dumnezeu ia seama la toate, îndeosebi la Biserica Sa, pe care a răscumpărat-o cu însuşi sângele Lui. Pentru că nu este biserica unui om , ci Biserica lui Dumnezeu în care Pavel este ca un slujitor aşezat de însuşi Domnul, este de înţeles faptul că în toate el vrea să placă lui Dumnezeu. Aceasta o şi spune în 1Tesaloniceni 2:4: "Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima". În 1Corinteni 11:17-22 citim reglementarea necesară, pe care apostolul Pavel o dă Bisericii din Corint, în legătură cu Cina. Acolo el învaţă cum trebuie sărbătorită Cina.
În 1Corinteni 11:23-26 citim: "Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea." Tot astfel, după Cină a luat paharul, şi a zis: "Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el." Pentru că, ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta, şi beţi paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El".

PÂINEA

După cum am arătat din cele prezentate până acum, pâinea, pe care Domnul a folosit-o la Cină, a fost o pâine deosebită. Pâinea reprezintă trupul Domnului Isus Hristos. Pentru că Domnul Isus a fost fără greş, şi pâinea trebuie să fie nedospită; şi după cum pâinea a fost îmbibată în ulei, tot aşa şi Domnul a fost plin de Duhul Sfânt. EL a fost sfânt, absolut sfânt! Aşa ni-L prezintă în faţa ochilor pâinea care a fost folosită la Cină, în curăţia şi sfinţenia Sa.
Iubite cititor, poţi vedea că în fond şi la Cină nu este vorba de o formă sau de un obicei, ci este vorba de însuşi Isus Hristos!
În Marcu 14:22 scrie: “Pe când mâncau, Isus a luat o pâine”. Tot aşa şi scrie şi Pavel către Biserica din Corint. Deci nu a fost o turtă cu biscuiţi, nici felii de pâine sau mai multe pâini mici, ci o pâine, o pâine nedospită.
Pavel, robul Domnului, strigă în mod pătrunzător în timpul nostru: “Eu am primit aceasta de la Domnul!” În felul în care Isus Hristos a sărbătorit prima cină, tot în acelaşi fel s-a sărbătorit şi în Biserica originală.

PÂINEA ŞI BISERICA

Este de o însemnătate deosebită faptul că această pâine reprezintă Biserica unică, adevărată. Pentru aceasta citim într-un singur loc, din multele locuri, care ne dau lumină asupra acestui lucru, şi anume Efeseni 1:22b-23: "… Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi". Astfel vede şi Pavel în pâinea Cinei simbolul Bisericii.
Să citim cuvântul din 1Corinteni 10:17: "Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine". O, ce cunoştinţă adâncă ni se face de cunoscut în versetul acesta! Dar numai singura, adevărata Biserică poate pătrunde această taină. Această Biserică nu este o anumită denominaţie sau denumire. Nu există nici un om care să-şi poată ridica titlul de întemeietor. Ea nu are nici o direcţiune centrală, nici un comitet, nu posedă universităţi sau seminarii. Ea nu are o organizare pământească, omenească, ci ea a fost răscumpărată de însuşi Isus Hristos şi întemeiată pe Cuvântul Său. De aceea, cine-i aparţine, înalţă şi măreşte Numele lui Isus.
Din Cuvântul lui Dumnezeu vedem că unica pâine reprezintă unicul trup al Bisericii lui Isus Hristos. Este o privire tragică când vedem destrămarea şi nevindecabila dezordine din aşa-numitul creştinism. Toate acestea s-au întâmplat numai datorită faptului că oamenii s-au îndepărtat de la Cuvântul lui Dumnezeu şi s-au ataşat ideilor omeneşti. Oamenii simpli se mai întreabă încă: "De ce este aşa?" De fapt, peste tot se vorbeşte despre Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este prezent, pentru că toţi aceia care au întors spatele Cuvântului lui Dumnezeu, l-au întors de fapt lui Dumnezeu însuşi. Totuşi, Dumnezeu a prevăzut în mila Sa un timp în care să cheme din nou Adevărul în lume. Cine ascultă această chemare, dovedeşte prin aceasta că aparţine acestei Biserici biblice, în care este valabil numai Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare care doreşte să aibă parte de răpire şi vrea să stea în picioare înaintea Domnului, este chemat să îndeplinească Cuvântul lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte Cina.
Aşa după cum Pavel, la timpul său, a învăţat ceea ce este drept, tot aşa trebuie să fie fiecare lucrare şi învăţătură în Biserica lui Hristos. Cum am amintit, Pavel vede în această pâine marea taină a trupului lui Hristos.
Aşa cum boabele de grîu sunt măcinate şi fiecare în parte există pentru a forma un întreg, adică să formeze o unitate, tot aşa Pavel vede Biserica unită într-un întreg - ISUS HRISTOS.
Aşa cum unica pâine este îmbibată cu ulei pentru a forma o unitate, aşa şi Biserica este pătrunsă de Duhul Sfânt pentru a forma un întreg, o unitate. Isus Hristos este Capul acestei Biserici. Apoi, aşa după cum această pâine se frânge şi dintr-o unitate rezultă mai multe părţi, tot aşa este şi cu Biserica, când din unitatea Bisericii, prin împărţirea ei în membri izolaţi, Duhul Sfânt descoperă diferitele daruri duhovniceşti. Găsim descris acest lucru în 1Corinteni 12:13-14: “Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe”.
Să ne dea Domnul Dumnezeu binecuvântare ca să-I putem pregăti drumul, pentru ca puterea şi slava Sa să fie din nou descoperită în Biserica Sa.
Drumul acesta poate fi pregătit Domnului printr-un respect real, căci El ia tot ce este corect.

PAHARUL

Faptul că paharul aparţine Cinei este cunoscut şi acelora care nu folosesc acest lucru la Cină. Pavel scrie despre acest pahar în scrisoarea sa, aşa cum a primit de la Domnul: “Tot astfel, după Cină, a luat paharul, şi a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.” (1Corinteni 11:25-26).
Aşa s-a sărbătorit la început. În Sfânta Scriptură nu găsim expresia: “Eu beau pentru toţi”.
Toţi cei ce au luat parte la pâine, au luat parte şi la pahar, căci Isus Hristos şi-a jertfit trupul Său şi Şi-a vărsat sângele. Acest fapt este ţinut prin Cină într-o amintire vie. Aşa a voit Domnul Isus, întrucât El însuşi a aşezat-o, şi tot aşa a fost sărbătorită la început.
În Marcu 14:23-24 scrie: “Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: “Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi”.
Deci, cine ia parte la Cină, ia cunoştinţă de suferinţele şi moartea lui Isus, pentru că este o masă de amintire, care ne aminteşte de Isus Hristos. EL şi-a vărsat sângele Său pe cruce spre iertarea păcatelor noastre. Dacă observăm bine, nicăieri în Biblie nu este scris că, prin serbarea Cinei, se primeşte iertarea păcatelor.
Cina este o lucrare prin care se aminteşte tot mereu Bisericii că Isus Hristos Şi-a vărsat sângele spre iertarea păcatelor noastre. Cine ia parte la pahar, care simbolizează sângele vărsat pe cruce, mărturiseşte, prin aceasta, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, că el crede în mântuire şi a obţinut iertarea păcatelor sale.
Întotdeauna înaintea Cinei trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu prin rugăciuni, să ne cercetăm viaţa noastră şi să ne aşezăm sub puterea de curăţire a sângelui, pentru ca să fim vrednici de a lua parte la această masă sfântă. Nu degeaba este scris în 1Corinteni 11:28: “Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta”. Chiar acest fapt este foarte important, căci cine ia Cina în chip nevrednic, nu va scăpa de mânia lui Dumnezeu, pentru că el o ia numai pentru a se arăta înaintea oamenilor, dar în interiorul său nu are nimic de-a face cu Isus Hristos. Totuşi, pentru adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, stă avertismentul: “Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi”.
Ce important este faptul că, înainte de Cină, trebuie să ne facem timp pentru aceasta! Dacă cineva găseşte în viaţa lui ceva ce nu este drept în faţa lui Dumnezeu, se poate ruga pentru iertare şi unde este necesar, să se împace cu oamenii înainte de a lua parte le Cină, căci în 1Corinteni 11:27 scrie: “De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi de sângele Domnului”.
În timpul de astăzi se pare că lipsesc toate aceste avertismente. Cina are caracterul unei sărbători. Vedem cum oamenii astăzi dispreţuiesc sângele lui Isus Hristos şi nu au nimic de-a face cu Isus Hristos; ei mint, fură, blastămă, se pârăsc unii pe alţii, sunt aşa de depărtaţi de Dumnezeu ca răsăritul de apus, şi totuşi se opresc şi iau parte la Cină din obicei.
Numai Dumnezeu se poate îndura de aşa-numita creştinătate şi s-o aducă pe drumul cel drept. Ce mare va fi dezamăgirea în ziua când se va da socoteală! Isus spune: “Acesta este sângele legământului celui nou”. În Isus Hristos a încheiat Dumnezeu legământul cu noi.
Cine crede în El, are obligaţia să îndeplinească Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel scrie în 1Corinteni 10:16: “Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos?”. De fapt este o legătură interioară cu Isus Hristos.
În Evanghelia după Ioan 6:53-55, Domnul spune: “Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă. Cine mînâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură”.
Facă Domnul ca fiecare să înţeleagă conţinutul acestor cuvinte. Aşa după cum Isus Hristos ne-a câştigat mântuirea veşnică prin jertfa trupului Său şi prin vărsarea sângelui Său, tot aşa ni se prezintă la Cină.
Aici nu merge după lucruri naturale, ci după lucruri supranaturale, după rânduieli duhovniceşti şi dumnezeieşti pentru adevărata Biserică a lui Isus Hristos. Acela care nu aparţine acestei Biserici biblice, pentru el, orice fel de sărbătorire a Cinei, este dreaptă; totuşi, cine aparţine Bisericii adevărate, va lua învăţătură din Cuvântul lui Dumnezeu.
Aceasta este într-adevăr o mare taină, este taina Mântuitorului Isus Hristos şi a Bisericii Sale mântuite.

MAREA CINĂ

Isus Hristos a dat o promisiune despre o mare Cină, care va avea loc în cer. În Matei 26:29 se spune: “Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu”.
În paharul pe care l-a dat Isus a fost vin. De ce a luat Isus chiar vin? Prin aceasta trebuie să fie simbolizat sângele Său, căci El a spus în Ioan 15:1: “Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.”, (vers. 5): “Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele”. Aici ar fi multe de spus, dar pe care nu le putem descrie acum în amănunţime. Totuşi, aşa cum viţa şi mlădiţele formează o unitate, tot aşa şi Isus Hristos şi Biserica formează o unitate.
Aş dori ca fiecare să primească aceasta prin descoperirea Duhului Sfânt.
Isus a trebuit să treacă prin procesul suferinţei, înainte de a-Şi vărsa sângele. Tot aşa şi mustul de strugure trebuie să treacă prin procesul de fermentaţie, înainte de a fi dat ca sângele lui Isus Hristos. Este scris despre sângele Mielului lui Dumnezeu că este sfânt. Cine se apleacă să dea la Cină mustul de struguri, acela singur trebuie să constate câtă murdărie iese din acest must, prin procesul de fermentaţie. Aşa după cum pentru Cină se coace o pâine fără plămădeală, tot aşa şi vinul trebuie să fie liber de orice fermentaţie. Deci, vinul trebuie să treacă prin procesul de fermentaţie pentru a deveni mai clar, mai curat. Desigur, Dumnezeu va da tuturor lumină şi cunoştinţă adevărată referitor la acest lucru.
În Vechiul Testament îl găsim pe Melhisedec când vine la Avraam cu pâine şi vin. În legătură cu aceasta citim Geneza 14:18: “Melhisedec, Împăratul Salemului, a adus pâine şi vin”. A fost o referire la Cină, căci Domnul a făcut un legământ cu Avraam.
Se ştie că mustul de struguri nu se poate păstra. Dimpotrivă, vinul rămâne bun pentru totdeauna. Tot aşa este şi cu sângele lui Isus Hristos, care rămâne acelaşi pentru totdeauna, şi curăţeşte şi sfinţeşte pe orice om în adâncul fiinţei sale. Fie ca şi în acest punct Biserica Sa să fie condusă la unitate de credinţă şi la cunoştinţă.