..:: Crestini.com::.. - Conciliul-ÎNGERUL DOMNULUI

Home

Resurse Crestine

Conciliul-ÎNGERUL DOMNULUI

Versetul Zilei

Evrei 2:3

Cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare?

Meditatia Zilei

Conciliul-ÎNGERUL DOMNULUI

ÎNGERUL DOMNULUI

În această expunere vrem să pătrundem mai adânc în cercetarea descoperirii vizibile a lui Dumnezeu în Vechiul Testament. Unul din locurile Bibliei, cel mai adesea greşit înţeles, este Geneza 1:26. Aici scrie: “Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”. Aici vorbeşte Domnul despre chipul Său şi despre chipul acelora care au fost prezenţi la crearea omului.
Se încearcă ca din această frază să se formeze un plural în cadrul Dumnezeirii. Cine cunoaşte Biblia, ştie însă că există numai un singur Dumnezeu. Cine citeşte cu atenţie, recunoaşte că totul ce este scris referitor la Dumnezeu, este scris la singular. Astfel şi cuvintele: “Dumnezeu a zis”, “Dumnezeu a creat”. În Geneza 1:27 scrie: “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său”. Dacă ar exista mai multe persoane în cadrul Dumnezeirii, ar fi trebuit să scrie: “A făcut pe om după chipul lor”.
Astfel scrie numai că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Cine vede în acest pasaj biblic Dumnezeirea la plural, acela crede în mai mulţi dumnezei. Prin aceasta el furnizează mărturia că este în deplină necunoştinţă în ce priveşte creaţiunea. Fiecăruia îi este cunoscut că întreaga înştiinţare a creaţiunii se referă numai la lucrurile vizibile. Despre crearea lumii îngerilor şi a tot ce este supranatural, nu găsim nici o informaţie.
Lumea cerească a existat deja, înainte de a fi creată această lume, căci Dumnezeu este din veşnicie în veşnicie. Deci cu cine a vorbit Dumnezeu: “Să facem om!”? EL a vorbit tuturor oştirilor cereşti care au fost prezente când El a înfăptuit creaţiunea. Putem citi în Ezechiel 28: 13-14 că şi căpetenia îngerilor - Lucifer - înainte de cădere, a fost în grădina Eden. Citim aceste cuvinte: “Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scum… pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse”. De aici vedem cui i-a vorbit Dumnezeu: “Să facem!”.
Aşa cum îngerii au un trup duhovnicesc, astfel şi Duumnezeu, în Vechiul Testament, s-a descoperit în chip duhovnicesc. Acest lucru a avut loc sub înfăţişarea unui înger, care este foarte asemănătoare cu a omului.
Cuvintele din Ezechiel le vorbeşte Dumnezeu însuşi, prin profet, Satanei, care a fost în împăratul Tirului, deoarece împăratul Tirului nu a fost în grădina Eden, şi nici heruvim ocrotitor. Dumnezeu a ţinut ascunse tainele Sale, în Cuvântul Său. De câte ori a ştiut El să introducă lucrurile supranaturale într-o discuţie despre lucrurile naturale! Totuşi, cine poate să găsească aceste comori preţioase?
În Iov 38:4-7 scrie: “Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”. Dumnezeu întreabă pe Iov lucruri pe care el nu putea să le ştie, întrucât erau în legătură cu întemeierea pământului. Iov ascultă în tăcere când Dumnezeu spune: “… atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”.
Din Iov 1:6-12 vedem că atunci când vorbeşte despre fiii lui Dumnezeu, Biblia se referă la îngeri. În baza acestor cuvinte, întreaga oştire de îngeri a fost prezentă când Dumnezeu a creat pământul. Ceata de îngeri scotea strigăte de bucurie, văzând lucrurile lui Dumnezeu. Astfel putem dar să cunoaştem cui a vorbit Dumnezeu cuvintele: “Să facem om!”.
Mai departe scrie: “După chipul Nostru”. La această temă ne vom folosi de mai multe locuri din Biblie. În toate locurile unde Dumnezeu a apărut în mod vizibil, acest lucru a avut loc în înfăţişarea unui înger. De aceea, această descoperire vizibilă este numită “Îngerul Domnului”.
În Geneza 16:7-14 găsim pe Domnul în discuţie cu Agar. Întrucât în această expunere este vorba despre Îngerul Domnului, scrie în versetul 13: “Ea a numit Numele Domnului care-I vorbise: “Tu eşti Dumnezeu care mă vede!”. Vedem aici trei denumiri pentru aceeaşi persoană: Îngerul Domnului, Domnul şi Dumnezeu.
În Geneza 18:1 scrie: “Domnul i s-a arătat”. Din întreg capitolul care urmează, cunoaştem că trei oameni, adică doi îngeri şi Domnul însuşi, au venit la Avraam. În timpul când Domnul a rămas la Avraam, cei doi îngeri au mers la Sodoma, lucru despre care se relatează mai departe în Geneza 19:1: “Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara…”.
În Geneza 22:15-18 scrie: “Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: “Pe Mine însumi jur, zice Domnul…”. De aici vedem că Îngerul Domnului este Domnul însuşi.
În Exod 3:2-7 este descrisă chemarea lui Moise pe Muntele Horeb. Citim după cum urmează: “Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc… Moise a zis: “Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată…”. Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: “Moise, Moise!…”.
Acum, cine a fost în rug? Îngerul Domnului, Domnul sau Dumnezeu? Nimeni să nu creadă că în rug au fost trei persoane. Noi trebuie să facem ca şi Moise. Pentru a afla exact cu cine avem de-a face, nu este permis să stăm la distanţă, ci trebuie să ne apropiem îndeajuns pentru a ne convinge personal. De la distanţă se poate numai bănui sau ghici. Moise nu a fost nicidecum mulţumit cu aceasta. El s-a apropiat pentru a cerceta aceasă taină. Şi această întâmplare dovedeşte că fiecare descoperire a lui Dumnezeu, indiferent în ce formă are loc, Îl are pe El însuşi ca punct central. Ce învăţătură minunată ne este dată aici pentru Noul Testament! Indferent că este vorba despre Fiul lui Dumnezeu sau despre Duhul lui Dumnezeu, în toate punctul central este însuşi Dumnezeu. Pentru a vedea cu ochi dumnezeieşti şi pentru a înţelege vocea Cuvântului Său, trebuie să ne apropiem tot mai mult.
În acelaşi capitol în versetul 14 scrie: “Dumnezeu a zis lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt… Cel ce se numeşte “Eu sunt”, m-a trimis la voi”. În Noul Testament auzim expresia “Eu sunt” de mai multe ori cu aceleaşi cuvinte: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. De fapt aici
vorbeşte Acelaşi “Eu sunt”. Dar în Noul Testament nu este în chip de înger, ci în chip omenesc. Aici vorbeşte Dumnezeu.
În Exod 23:20-21 scrie: “Iată, Eu trimit un înger înaintea ta… Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui… căci Numele Meu este în El”. Ce indicare minunată spre Noul Testament! Dumnezeu a vorbit: “Eu voi trimite pe Fiul Meu”, dar El însuşi a fost în acest Fiu. Acest lucru ni-l confirmă 2Corinteni 5:19: “Dumnezeu era în Hristos”. Este minunat când vedem paralela în Vechiul Testament. Eu sper că nimeni nu va trece în mod superficial peste cercetarea vechi-testamentară, căci în caz contrar, Noul Testament rămâne ascuns.
În Judecători 2:1 scrie: “Îngerul Domnului S-a suit… şi a zis: “Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în această ţară…. Am zis: “Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi”. Şi aici scrie despre Îngerul Domnului; totuşi, noi ştim că a fost Dumnezeu însuşi care, cu mână tare, a scos poporul din Egipt. Aceste cuvinte, desigur, nu mai au nevoie de explicaţii.
Noi găsim şi pe Ghedeon, în Judecători 6:22-24, într-o întâlnire cu Îngerul Domnului: “Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: “Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă în faţă”. Şi Domnul i-a zis: “Fii pe pace!”. Cum a putut Ghedeon să strige: “Stăpâne Doamne”, dacă a văzut pe Îngerul Domnului? Lui i-a fost descoperit cine stă înaintea lui.
De ce este de mirare faptul că Toma vede pe acelaşi Dumnezeu în Isus Hristos? Pentru aceasta citim cuvântul din Ioan 20:28: “Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. Toma a strigat astfel când a recunoscut pe Isus Hristos în realitate. Numai un orb duhovniceşte nu vede aceasta şi numai un surd duhovniceşte nu aude aceasta. Nimeni să nu fie mulţumit cu ceea ce spun alţii despre Isus, ci să se convingă personal şi să nu fie liniştit până când, din convingere deplină, poate striga împreună cu Toma: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.
În Osea 12:4-5 citim următoarele: “S-a luptat cu îngerul, şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el. Iacov l-a întâlnit la Betel, şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu. Domnul este Dumnezeul oştirilor; Numele Lui este Domnul”. Din aceste cuvinte vedem cine este Îngerul Domnului. Este chipul prin care Cel nevăzut a devenit vizibil în Vechiul Testament. Este oare de necrezut că, în Noul Testament, Cel nevăzut a devenit vizibil în Isus Hristos? Eu aş dori, deoarece îmi stau la dispoziţie cuvinte suficiente, să aduc fiecăruia, cât se poate de aproape, această mare taină, în lumina Bibliei, încât s-o poată înţelege foarte bine.
În Geneza 48 este vorba despre acelaşi Iacov, care a biruit avându-L pe Dumnezeu. Citim versetul 15 şi 16: “A binecuvântat pe Iosif, şi a zis: “Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău…”. Aici Dumnezeu este numit ca Păstor, Călăuzitor şi ca Înger.
În încheiere, să citim Isaia 63:9: “În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El însuşi i-a răscumpărat în dragostea şi îndurarea Lui şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.”.
Întrucât la această temă ar putea fi numite încă un mare număr de versete biblice, consider că cele enumerate sunt de ajuns pentru a mărturisi faptul că Dumnezeu, Domnul din Vechiul Testament, s-a descoperit sub chipul unui înger, de aceea este şi scris: “Să facem om după chipul Nostru!”. Dumnezeu însuşi, în existenţa Sa, este invizibil, întrucât este Duh. În Ioan 4:24 scrie: „Dumnezeu este Duh”. Ca Duh, El este prezent peste tot, dar invizibil. De aceea este scris în Ioan 1:18: „Nimeni nu a văzut vreodată pe Dumnezeu”. Aşa cum în Vechiul Testament, Cel nevăzut a devenit vizibil prin înfăţişarea unui înger, astfel în Noul Testament a devenit vizibil prin înfăţişarea lui Isus Hristos, şi această descoperire a lui Dumnezeu este numită „Fiu”. Pentru ca fiecare să ştie că acest Fiu este înfăţişarea vizibilă a Tatălui, ne arată profetul în Isaia 9:6: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe unărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” Cine poate să cuprindă acest lucru, să-l cuprindă; este simplu şi peste măsură de minunat de a cunoaşte pe Dumnezeu în realitatea planului Său de mântuire. Şi numai aceluia căruia îi este îngăduit să înţeleagă pe Dumnezeu în Vechiul Testament, are posibilitatea de a vedea pe Dumnezeu în Noul Testament. Astfel cum Noul Testament a luat fiinţă prin împlinirea celui Vechi, aşa este şi descoperirea nou-testamentară a lui Dumnezeu în Isus Hristos: împlinirea prorociilor date în Vechiul Testament.