Text biblic: Coloseni 3:1-17

Dacă deci aţi înviat împreună cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Cristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Din numărul lor eraţi şi voi odinioară când trăiaţi în aceste păcate. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce I-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici schit, nici rob, nici slobod, ci Cristos este totul în toţi. Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrâcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Ingăduiţi-vă unii pe alţii şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Invăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cânturi duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi prin El lui Dumnezeu Tatăl.

Coloseni 3:1-17

Cred că este a treia duminică în care citesc Coloseni 3. Nu ştiu I dacă aţi observat aceasta. Poate că nici n-aţi observat, dar dacă aţi i observat, să ştiţi că încă n-am terminat. Astăzi vreau să începem uitându-ne întâi la versetul 14 : „Dar mai presus de toate acestea...' j Sunt o serie de sfaturi, de învăţături pe care ni le dă apostolul. Şi | apoi spune: la vârf, cel mai important, „îmbrăcaţi-vă cu dragostea,! care este legătura desăvârşirii." Trebuie să ne întrebăm: „Oare ce-o fi vrut să spună Pavel prin faptul că dragostea este legătura | desăvârşirii?" Cuvântul acesta „legătură" sau „legături" îl mai găsim I în 1 Petru 5:5: „In legăturile voastre unii cu alţii, îmbrăcaţi-vă în i smerenie!" în legăturile voastre unii cu alţii. în limbaj modera spunem „în relaţiile voastre". Legăturile voastre unii cu alţii sau modul în care vă relaţionaţi unii la alţii. Dragostea este legăturii desăvârşirii. E o formă ebraică de a spune. Trebuie s-o întoarcem, puţin ca s-o înţelegem pe româneşte. Dragostea creează reiaţi desăvârşite sau legături desăvârşite. Dragostea e expertă în relaţii, Dragostea ne învaţă să avem între noi relaţii perfecte. Cea mai grea problemă între oameni constă în cuvântul „relaţie".

Iată, de exemplu, o familie în care cei doi se plâng: „Cea întâmplă cu noi doi că nu putem să trăim fără să ne certăm? Facem ce facem şi iar ne certăm. Ne pregătim de adunare, ne-am îmbrăca! copiii, suntem gata de plecare şi... bum! Unul zice o vorbă cum nu trebuie, celuilalt îi sare ţandăra şi ne certăm. Şi pe când ajungem la maşină, suntem certaţi. Şi ajungem la adunare, dar nu mai putem vorbi unul cu altul. Nu vă întreb câţi aţi păţit lucrul acesta pâniL acum. Dar văd că sunt mulţi care zâmbesc şi zic: „De undeştie?| Pentru că mi s-a întâmplat şi mie. Trebuie să spun că eu nu sunt mai sfânt ca alţii, dar m-a învăţat şi m-a făcut Domnul să mă pocăiesc de acestea. Oare de ce noi nu putem să nu ne certăm? Ne pregătim sa" mergem la pădure, ieşim de Labour Day sau de Memorial Day sau într-o excursie undeva şi atâta am aşteptat ziua asta, cu atâta anticipaţie. Şi, domnule, chiar înainte de plecare, unul a făcut nu ştiu ce, celălalt strigă la el, iar el răspunde: „Da' ce? Tu..." şi, dintr-o dată, iarăşi ne certăm şi pornim la drum supăraţi şi ne-am stricat toată sărbătoarea. De câte ori se întâmplă asta? Aproape de fiecare dată. Şi disperăm: „Domnule, noi nu putem fără ceartă? Noi nu putem fără să ne amărâm inima unul celuilalt?" Problema se reduce la cuvântul „relaţii", „legături". Ceva se întâmplă şi noi nu suntem capabili de legături frumoase, de relaţii frumoase.

V-am mai spus aceasta şi mai repet: totul depinde de tine. Dacă eşti un om acru, care mereu eşti nemulţumit şi mereu critici, câţi prieteni ai? Câţi vin în jurul tău şi îţi zic: „Vreau să fim prieteni, fiindcă aşa eşti de plăcută, aşa eşti de plăcut!"? Şi tu eşti numai acreală şi numai critică şi numai nemulţumire. Nimeni nu vine în jurul tău! De ce? Pentru că e ceva în tine care te face neatractiv. Tu nu eşti capabil de a lumina feţele oamenilor, de a aduce bucurie şi de aceea nu trebuieşti nimănui.

Problema este deci că avem nişte defecte în noi datorită cărora mereu ne certăm, mereu ne dezbinăm, mereu ne rupem, mereu ne sfâşiem unul pe altul şi zicem: „Oare de ce?" Cred că introducerea aceasta deja ne-a făcut să ne dăm seama că subiectul e important, nu-i aşa? E important, foarte important!

Acum cu aceasta ne ducem direct la text şi aş vrea să vedem tot textul acesta în ansamblul lui. Vreţi să nu vă mai certaţi? Vreţi ca între voi să fie întotdeauna armonie şi bucurie? Studiaţi Coloseni 3, în special de la versetul 8 până la versetul 17. Studiaţi-1, înţelegeţi-1 şi după aceea ziceţi: „Haideţi să-i trăim împreună!" Şi vei vedea că reţeta lui Dumnezeu totdeauna e eficace. It works!, cum spun americanii. Lucrează! întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu merge pe două trasee: ce să nu faci şi ce să faci. Versetele 8 şi 9 sunt partea negativă, iar 12 la 16 sunt partea pozitivă. Sunt câteva lucruri, despre care Cuvântul lui Dumnezeu zice: „Pe acestea scoate-le afară!" şi sunt câteva lucruri despre care Cuvântul lui Dumnezeu zice: „Pe acestea acum aduceţi-le înăuntru!"

Care este partea negativă? „Acum lăsaţi-vă de aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire [vorbire de rău], de vorbele ruşinoase [nepoliticoase, urâte], care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii!" Acestea sunt out, acestea trebuie să dispară din voi. Vreţi să trăiţi frumos între voi? Vreţi să vina armonia? Vrei să fii o fiinţă plăcută şi toţi să te dorească? în primul rând, scoate-le pe acestea din sistemul tău! Lăsaţi-vă de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbe ruşinoase şi nu vi minţiţi unul pe altul!

M-am uitat în 1 Corinteni 13 la dragoste, la ce e dragostea şi am văzut acolo că toate acestea sunt opusul dragostei. Lăsaţi-vă de mânie, pentru că dragostea nu se mânie! Dacă te mânii, nu ai dragoste. „Dar, frate, eu sunt nervos!" Ascultă-mă, cea mai buna definiţie a mâniei ne e dată de Pavel în Efeseni 4:30 şi de Iacov în Iacov 1:20-21: mânia este revărsare de răutate. Lăsaţi-vă de mânie, pentru că dragostea nu se mânie! Dragostea nu ţine duşmănie. Dragostea e plină de bunătate. în ea nu e răutate. Dragostea nu vorbeşte de rău, pentru că ea nu se bucură de rău. Dragostea nu se poartă necuviincios. De aceea nu sunt vorbe ruşinoase când e dragoste. Şi dragostea nu minte, pentru că dragostea se bucură numai de adevăr. Observaţi? Toate acestea sunt opusul dragostei. Dragostea creează legături perfecte. Dragostea e legătura desăvârşirii.

Prin urmare, scoateţi din voi tot ce-i opusul dragostei! Opusul dragostei este mânia; vrăjmăşia, răutatea, vorbirea de rău, vorbirea nepoliticoasă şi minciuna, neadevărul, incorectitudinea. Câtă vreme le întreţii pe acestea, tu nu ai dragoste şi deci nu ai capacitatea de relaţii frumoase. „Bine, frate, dar eu sunt iute de fire!" Nu-i adevărat! Acestea sunt lucruri pe care le-ai învăţat de mic, acestea sunt lucruri cu care ai crescut şi cu care te-ai format şi de care trebuie să te dezveţi. Mânia e revărsare de răutate, şi dacă tu te mânii, dacă te enervezi, dacă eşti iute de fire, asta înseamnă că nu ai dragoste. Cine se mânie nu are dragoste, pentru că dragostea nu se mânie. înţelegi? Când te mânii, te enervezi şi după aceea te cerţi - de aceea te cerţi fiindcă te-ai mâniat - înseamnă că tu nu ai dragoste, pentru că dragostea nu se mânie. Băgaţi de seamă, acestea nu vi le spun eu. Acestea vi le spune Dumnezeu. Eu doar, vă arăt ce zice Dumnezeu. Şi dacă nu sunteţi de acord cu ce spun eu acum, nu-i respingeţi pe Iosif Ţon. Dacă nu sunteţi de acord cu ce spun eu, ziceţi: „Nu sunt de acord cu Dumnezeu în asta." Prin urmare, partea întâi este: scoate acestea din sistemul tău! Câtă vreme sunt acestea în sistemul tău, tu te vei certa şi vei fi nefericit Eu mi-am intitulat vorbirea din dimineaţa aceasta Relaţii perfecte şi ţineţi minte: dacă relaţiile dintre noi sunt perfecte, suntem fericiţi. Dacă relaţiile dintre noi nu sunt perfecte, suntem nefericiţi. Fericirea noastră în cămin, fericirea noastră între ceilalţi oameni depinde de relaţiile noastre. Dacă relaţiile sunt perfecte, suntem fericiţi. Când relaţiile scârţâie, fericirea noastră este deteriorată. Cum să fiu fericit în lumea asta? învaţă să ai relaţii perfecte şi vei fi fericit. încă o dată, asta o spune Dumnezeu.

Acum să mergem la partea pozitivă. „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi..." Trei lucruri: suntem copii ai lui Dumnezeu, suntem iubiţi de Dumnezeu şi suntem aleşi de Dumnezeu. Ce vrei mai mult? Eşti copil,al lui Dumnezeu, ai fost ales de Dumnezeu şi eşti iubit de Dumnezeu. Acestea sunt relaţii cu Dumnezeu. Din partea lui Dumnezeu ai relaţii perfecte. Te-a iubit, te-a ales, te-a făcut copilul Lui şi te iubeşte în continuare, te îngrijeşte în continuare şi, deci, de sus în jos, relaţiile sunt absolut dumnezeieşti. „Dacă deci aţi înviat împreună cu Cristos..." Cuvântul acesta se adresează oamenilor iubiţi de Dumnezeu, aleşi de Dumnezeu, născuţi din Dumnezeu. Mai mult decât atât nu-ţi poţi dori. Dacă eşti iubit de Dumnezeu, dacă eşti ales de Dumnezeu, dacă eşti născut din Dumnezeu, atunci trebuie să se vadă în tine ceva din firea lui Dumnezeu.

Şi primul lucru care ni se spune este: „îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare!" Cuvântul acesta „îndurare" nu-i prea folosim în limbajul zilnic. Ar trebui să începem să-i înţelegem puţin mai bine. Ce înseamnă îndurare? Ai în faţă pe cineva care a greşit şi care trebuie pedepsit. Greşeala aceea cere pedeapsă, dar tu zici: „Nu-i pedepsesc. Mă îndur de el." Şi asta e trăsătura fundamentală a lui Dumnezeu faţă de noi. în fiecare zi ar trebui să cadă peste noi mânia lui Dumnezeu. în fiecare zi ar trebui să cadă peste noi biciul lui Dumnezeu, în fiecare zi! Dar în fiecare zi El se uită la noi şi zice: „Mă îndur şi nu te pedepsesc. Mă îndur şi te iert." îndurarea apare în momentul în care celălalt a făcut o greşeală. Greşeala ar cere pedeapsă, greşeala îţi dă dreptul să te enervezi, să te mânii, aşa zicând, că-i drept. Dar dacă tu ai capacitatea asta de îndurare, nu o faci. „îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare!" Aceasta înseamnă: Echipează-te! Fixează-ţi tu, ia tu decizia asta: Când celălalt greşeşte, primul lucru la care mă gândesc e îndurarea şi bunătatea! „îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare şi cu bunătate!" Dacă în tine e răutate, atunci îl plezneşti. Când greşeşte celălalt, răutatea ta zice: „Dă-i în cap!" Cum reacţionezi tu când celălalt greşeşte? Şi nu ştiu cum se face că în fiecare zi toţi cei din jurul tău mereu, mereu ba te calcă pe o bătătură, ba pe alta, ba te enervează într-un fel, ba în altul, ba te jenează într-una, ba în cealaltă. Nicicum nu sunt cum vrei tu. îţi vine să urli între ce oameni te-a pus Dumnezeu! Imbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare! La toate greşelile celorlalţi din jurul tău tu să zici: „Eu am învăţat de la Tatăl meu ceresc, şi pentru că El e îndurător cu mine, de azi înainte nici eu nu mai protestez la greşelile celorlalţi, ci mă îndur." Imbrăcaţi-vă cu îndurare, cu toleranţă, cu milă! Uită-te la celălalt cu drag! Şi cu cât îţi greşeşte mai mult, cu atât să-ţi fie mai drag de el, pentru că aşa te tratează Dumnezeu pe tine. I-ai greşit atât de mult şi El tot te iubeşte şi te copleşeşte cu binecuvântările Lui. Parcă cu cât ai fost mai rău, cu atât e mai bun El cu tine. Copiază-L pe Tata! învaţă atitudinea aceasta, ca în faţa greşelilor tu zici: „Mă îndur, tolerez." îmi place cum o spune în versetul 13: „îngăduiţi-vă unii pe alţii!" „A îngădui" e un alt cuvânt pe care iarăşi nu-i folosim de multe ori. A îngădui înseamnă a-1 lăsa, a-i da libertate. Dă-i celuilalt libertate! Nu-i ţine legat numai cum vrei tu! îngăduie! Lărgeşte-i celuilalt locul de acţiune! Şi apoi vine ceea ce-mi place mai mult: „Şi'dacă unul are pricină să se plângă de celălalt", ai toate motivele să te plângi de celălalt, ai dreptate să te plângi, a greşit, ţi-a făcut rău, dacă unul are motiv să se plângă de celălalt, iertaţi-vă! Eşti justificat să zici: „Uite ce rău mi-a făcut!" Foarte bine! Iartă-1!

Acum, fii atent, noi vorbim de relaţii perfecte, iar relaţiile perfecte înseamnă fericire. Dacă vrei relaţii perfecte, toate acestea trebuie să fie în tine. Nu vrei să le ai? Treaba ta! Dar vei continua cu ceartă şi cu mizerie şi cu nefericire. Dumnezeu astăzi aici îţi dă reţeta fericirii, adică reţeta relaţiilor perfecte!

Aş vrea să trecem acum la versetul 16, din care vreau să iau două cuvinte chiar de la mijlocul versetului: „învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii!" Am vorbit despre atâtea lucruri pe care ni le fac cei din familia noastră, din mediul în care trăim. Aceasta se aplică şi la serviciul nostru. Cei din jurul meu nu se poartă cum aş vrea eu si se poarte. Aceasta îmi creează nemulţumire, asta mă indispune, asta mă face nefericit. Şi eu aş vrea să-i învăţ să fie altfel. Şi aş vrea să-i sfătuiesc să nu mai fie aşa. Şi Cuvântul lui Dumnezeu aceasta zice: „Invăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii!" De ce e atâta neplăcere şi nemulţumire în casa noastră? Este pentru că nu ştim să ascultăm de porunca aceasta. Nu ştim să ne învăţăm şi să ne sfătuim unul pe altul. Nici unul nu ştie ce vrea celălalt. Nici unul nu face ce ar vrea celălalt, pentru că nu ştim să ne învăţăm şi ne sfătuim unul pe altul.

Acum fiţi atenţi, toţi ştim să dăm lecţii. Toţi ştim să-i spunem celuilalt cum ar trebui să fie. Este vreunul care nu ştie ce să-i înveţe? Ştim ce să-i învăţăm! Ştiţi ce nu ştim? Nu ştim cum să-i învăţăm. Toţi am şti ce să-i învăţăm, dar nu ştim cum să-i învăţăm.

Aş vrea să mergem iarăşi la Psalmul meu favorit, Psalmul 119, şi să citim versetul 68. Omul lui Dumnezeu vorbeşte cu Dumnezeu. „Tu eşti bun şi binefăcător; învaţă-mă orânduirile Tale!" Doamne, poţi să-mi dai orice porunci, fiindcă ascult, pentru că am constatat că eşti bun. Tu eşti bun şi binefăcător. De aceea stau la picioarele Tale. învaţă-mă, pentru că de la cel bun învăţ. De la unul rău nu învăţ.

Acelaşi lucru e şi în versetul 39, de care ne-am ocupat deja: „Judecăţile Tale sunt pline de bunătate." Tu şi când mă critici, şi când îmi arăţi greşelile, o faci cu bunătate şi apoi imediat spune: Iată doresc să împlinesc poruncile Tale, pentru că Tu şi când mă judeci, mă judeci cu bunătate. Doresc să împlinesc poruncile Tale. Spune-mi tot ce vrei! Pentru că mă tratezi cu bunătate, Te ascult. Mă poţi învăţa, îmi poţi da instrucţiuni că sunt gata să le ascult.

Unde e problema noastră? Problema noastră e că totdeauna când le dăm sfaturi celorlalţi, le dăm „o lecţie"! Ce înseamnă aceasta? O facem cu mânie, o facem în ciudă. Acum! Şi dintr-o dată începi să torni tot ce ar trebui să fie celălalt. Şi celălalt are urechile înfundate că i le-au înfundat nervii tăi. Să ştii, când tu eşti nervos, degeaba mai spui celuilalt cum ar trebui să fie. Nu te ascultă! Pentru că nervii sunt revărsare de răutate. Pe Dumnezeu îl ascultăm, pentru că e plin de bunătate. Dacă cei din jurul tău ar fi aşa, imediat ai zice: „Uite cât ţine la mine, uite câtă bunătate revarsă asupra mea!", imediat ai zice: „învaţă-mă şi pe mine, că pe tine te ascult!" Niciodată nu căuta să-i „repari" pe celălalt cu nervi şi cu mânie, cu ţipete. Niciodată nu te va asculta.

Bruce Wilkinson, în cartea lui despre modul în care să fii dascăl, vorbeşte despre importanţa bunătăţii la cei ce dau învăţătură. Vorbeşte despre un copil în jur de zece ani care a crescut într-o casă care I-a respins, care nu I-a dorit, o casă în care tata şi mama totdeauna se certau. La vârsta aceea în clasa lor a venit o învăţătoare care era numai bunătate. învăţătoarea asta I-a observat pe copilul acesta care nu-şi făcea lecţiile, nu-i interesa învăţătura, era retras şi totdeauna bosumflat. Femeia aceasta plină de bunătate s-a apropiat de el, a stat de vorbă cu el cu blândeţe, i-a spus că-i iubeşte, a început ea să-i dea câte ceva aşa ca să-i arate un semn de dragoste. A fost prima dată în viaţa acestui copil câ cineva i-a arătat dragoste. Şi copilul acesta, dintr-o dată, s-a deschis ca o floare şi a început să fie numai ochi şi urechi la învăţătoarea aceasta. La sfârşitul anului, avea la toate note maxime. Şi din anul acela, copilul acela a fost primul în şcoală până la sfârşit, iar după ani, de fiecare dată când lua un premiu, el îi trimitea fostei lui învăţătoare câte o scrisoare în care îi scria: „Am ajuns unde sunt datorită ţie. Thank youl" Şi când a ajuns undeva sus într-o mare poziţie în societate, şi de acolo i-a scris: „Thank youl Eu sunt ce sunt datorită ţie." Totul pentru că învăţătoarea i-a acordat bunătate.

Dacă vrei să înveţi pe cineva, învaţă-1 cu bunătate! Nu da lecţii când eşti mânios, fiindcă nu se prind!

Hai să fim mai practici acum. Ne întoarcem puţin la taţi; parcă am vorbit prea mult cu mamele. Ce fel de tată eşti tu? Intreab-ope nevastă-ta! Cum zice ea către copii? „Las că vine daddy acasă!"?! când vine daddy acasă e spaimă! Sau: „Vine daddy acasă!" şi sărim toţi de bucurie că vine daddy acasă! Cum e la tine în casă? Tu eşti spaima copiilor tăi sau tu eşti bucuria copiilor tăi? Tu eşti acolo numai când cineva trebuie să scoată cureaua şi numai aşa îi înveţi pe copiii tăi? Sau tu eşti acolo să fii prietenul copiilor tăi. Cuvântul lui Dumnezeu în Deuteronom 6, ne dă instrucţiuni clare nouă taţilor: Ceartă-i pe copiii tăi şi spune-le, dă-le cu cureaua şi fă-i drepţi şi buni! Nu aşa! Vorbeşte cu copiii tăi când stai la masă, când pleci în călătorie, când te joci cu ei, când lucrezi ceva cu ei, atunci când s-au creat relaţii de căldură. Vorbeşte-le copiilor tăi! Dă-le învăţăturile tale în ambianţa aceea plăcută, pentru că dacă e ambianţa plăcută, copiii tăi sunt numai ochi şi urechi. „Pentru că îl iubesc pe tata, îl ascult pe tata." Ţine minte, când o faci cu mânie, copiii tăi nu te ascultă. Dar iar mă întorc la surori. Am eu ce am cu ele. Nu-ţi place nimic din tot ce face soţul tău. Şi în fiecare problemă îl critici. Nu-i schimbi în veci cu critica ta, cu nemulţumirea ta, cu cicăleala ta. Nu-i vei schimba niciodată. Dacă iei hotărârea acum şi zici: „De acum înainte eu nu voi mai vorbi cu nervi cu soţul meu şi cu copiii mei, şi următoarea dată când vine şi murdăreşte ceva sau face ceva ce mie nu-mi place, o să zâmbesc şi o să mă duc şi o să şterg eu frumos şi n-o să mai fac nici o critică şi o să-i arăt numai dragoste." O să vedeţi că leşină.

Haideţi să vă mai spun ceva! Toţi avem nevoie de dragoste, soţi, soţii, copii, părinţi, toţi am vrea să fim trataţi de ceilalţi cu bunătate şi cu respect. în sala aceasta sunt numai oameni flămânzi de bunătate. Am dori atât de mult să fim trataţi cu bunătate când greşim, să nu ni se dea în cap, ci să fim trataţi cu bunătate, cu îngăduinţă, cu iertare. Şi Domnul Isus spune: „Fă-o tu întâi! Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bunătate"! Toţi suntem flămânzi după bunătate şi după dragoste. Ce-ar fi ca fiecare dintre noi să zică: „Am înţeles de ce au nevoie ceilalţi din casa mea. Nu au nevoie de nervii mei, nu au nevoie de cureaua mea, nu au nevoie de răutatea mea, nu au nevoie de dictatura mea. Copilul meu rebel, copilul meu care a luat-o razna nu are nevoie de acelea, ci are nevoie de bunătatea mea, pe care nu i-am arătat-o când trebuia. Şi acum în loc să-i cert, am să-i arăt numai bunătate." Iţi garantez eu că tot ce nu ai realizat cu nervi şi cu răutate, vei realiza când îi vei da bunătate. E garantat, pentru că aşa zice Dumnezeu. Reţeta aceasta este reţeta lui Dumnezeu. Copii neglijaţi, copii nedoriţi, copii cărora li se spune tot timpul: „Tu nu eşti bun de nimic!", copii cărora li se spune: „Tu n-ai s-ajungi nimic în viaţă", copiii aceştia sunt flămânzi de apreciere. O, dacă ai schimba faţa şi ai vedea calităţile şi în fiecare zi ai scoate în evidenţă numai calităţile, ai vedea că copilul acela închircit sau soţul acela închircit sau soţia aceea închircită, din momentul în care începi să-i vezi părţile bune, să-i scoţi în evidenţă părţile bune, va înflori ca o floare, şi tu vei constata că ai realizat minuni. Nu de critică, nu de nervi, nu de ceartă avem nevoie. Fiecare dintre noi e flămând după aprecierea celorlalţi, după bunătatea celorlalţi, după îngăduinţa celorlalţi şi după toleranţa celorlalţi. Este vreunul aici care nu are nevoie de acestea? Toţi avem nevoie. Atunci haideţi să ne schimbăm toţi! Şi dacă ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăm să avem o inimă plină de îndurare, de bunătate, de îngăduinţă, de iertare şi, mai presus de toate, de dragostea care creează relaţii perfecte, vom aduce fericirea în casele noastre şi fiecare în fiinţa lui.

Doamne, Tu eşti bun şi plin de îndurare, de bunătate. Tu Te înduri ie noi. Ai motive să ne pedepseşti în fiecare zi, dar Te înduri, Ţi-e milă, pentru că ne iubeşti, pentru că eşti plin de bunătate. Ca nişte copiiaiTâ, preaiubiţi, aleşi ai Tăi, dorim să fim ca Tine! Schimbă-ne, Doamne! învaţă-ne să renunţăm la mânie, la vrăjmăşie, la răutate, la ceară! învaţă-ne să renunţăm la nervi, la iuţime, la strigare! învaţă-ne, Doamne, să ne lepădăm de acestea! Dimpotrivă, umple-ne, Doamne, ie dragostea care nu se mânie, de dragostea care nu vorbeşte necuviincios, ie dragostea care iartă, care îngăduie, de dragostea care crede totul, speri totul, de dragostea care vorbeşte încurajator. învaţă-ne, Doamne, să fim plini de bunătatea care vede numai părţile bune. învaţă-ne să fim buni unul cu altul, ca astfel să fim după chipul şi asemănarea Ta. învaţă-ne i creăm relaţii frumoase între noi. învaţă-ne să fim fericiţi şi să ne facm fericiţi unul pe altul. Mulţumim că ne înveţi, mulţumim că Duhul Tm cel Sfânt va rodi în noi bunătatea, şi facerea de bine, şi dragostea, ş îndelunga răbdare. Duhule Sfânt al lui Dumnezeu, rodeşte-le acestea în noi, ca semenii noştri să vadă că suntem oameni cu Duhul lui Dumnezeu, pentru că e roadă Duhului în noi. Ca să-ţi putem da slavă, Tată, Fiule ş Duhule Sfânt! Amin.

 
Loc/data: Portland, Oregon, 10 iunie 2001