..:: Crestini Forever ::.. - Predica la radio Luxemburg

Home

Resurse Crestine

Predici

Predica la radio Luxemburg

Versetul Zilei

Psalmul 33:1-3

Neprihanitilor, bucurati-va in DOMNUL! Oamenilor fara prihana le sase bine cantarea de lauda... Cantati-I o cantare noua!

Meditatia Zilei

Predica la radio Luxemburg

iulie-august 1967

Vă salut pe toţi cordial în Numele Domnului cu cuvântul din Ieremia 7:23 “Ascultaţi glasul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu.”
Prin gura prorocului Său, Domnul adresează acest cuvânt poporului Israel. Această promisiune pe care o face Dumnezeu este legată de o condiţie: supunerea. Nu trebuie să uităm niciodată că încălcarea unui singur cuvânt al lui Dumnezeu este un păcat care atrage după sine tot felul de urmări. În Matei 7:21, chiar Isus spune: “Nu oricine Îmi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”
Citind aceste versete care urmează acestui pasaj, constatăm că cei care pretind că fac semne biblice, dar nu fac voia lui Dumnezeu, în ciuda binecuvântărilor, vor primi un răspuns din cele mai grave din partea Domnului.
Dragi copii ai lui Dumnezeu, la ce ne serveşte să inversăm rolurile, folosindu-ne de daruri zicând: “Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”(Matei 7:22)
Dar dragii mei, aici este vorba ca noi înşine să fim străpunşi prin aceste cuvinte ale Domnului, din cuvântul următor: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine voi toţi care lucraţi fărădelege.” Ce mare întristare va cădea pe toţi cei care practică darurile Duhului Sfânt, fără să fie într-adevăr calificaţi de Dumnezeu! Noi trebuie să înţelegem aceasta, ca să pricepem adevărul pentru care, cu toate că se numeşte înaltă binecuvântare, totuşi Dumnezeu va răspunde ca în versetul de mai sus. Poporul lui Dumnezeu este chemat la o supunere completă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
Cel care nu rămâne în cuvântul lui Dumnezeu, nu rămâne în binecuvântare lui Dumnezeu. În zilele noastre, un puternic apel este adresat poporului lui Dumnezeu, convingându-l să se retragă din tot ceea ce nu este conform cuvântului lui Dumnezeu. Această chemare a lui Dumnezeu nu mai îngăduie şchiopătare, este mai mult un ordin căci Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. În 2Corinteni 6:17-18 citim: “De aceea: “Ieşiţi din mijlocul lor şi depărtaţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi.” Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”
Promisiunea de a fi Tatăl nostru depinde, în acest verset, de supunerea şi separarea noastră.
Noi putem inversa uşor rolurile; dând mai multă importanţă darurilor duhovniceşti, decât supunerii întocmai faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
Cel care nu ia în serios porunca de a se separa, şi care urmează totuşi pe cei care au întors spatele în bună parte cuvântului lui Dumnezeu, predicând propriile lor tradiţii, acela nu face altceva decât să-şi vândă dreptul de întâi născut, şi el nu va avea nici o parte la binecuvântarea primului născut.
În Marc 7:8-9 citim: “Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea picioarelor şi a paharelor şi faceţi multe alte lucruri de acestea. Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.” Iar în versetul 13 adaugă: “Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Voi ziceţi: “Cum putem noi să păstrăm o tradiţie omenească, părând foarte creştină, în locul cuvântului lui Dumnezeu?”
Noi răspundem: “Fiecare învăţătură care nu este bazată pe apostoli şi proroci, deci nu este menţionată în Biblie, nu poate fi de la Dumnezeu.”
Noi binecuvântăm pe Dumnezeu, căci El veghează personal ca Cuvântul Său să fie dat la timpul potrivit! Prin Matei 17:11: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.”, care este la fel ca Maleahi 4:5: „Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Dumnezeu ne face să ştim clar intenţia Sa de a trimite un Ilie, pentru a restabili din nou lucrurile. Apoi, în versetul următor (vers. 12), vorbeşte în legătură cu Ioan Botezătorul-observaţi forma trecutului, din punct de vedere gramatical.
Prin îndeplinirea acestui cuvânt, Dumnezeu manifestă înţelepciunea Sa. În diferite perioade ale timpului, Dumnezeu a trimis prorocii Săi, pentru a readuce poporul Său rătăcit la drumul drept.
Acum, când trăim timpurile de pe urmă, Dumnezeu face toate eforturile ca să conducă din nou poporul Său în deplină supunere la Cuvântul Lui. Din această cauză, a trimis El şi în zilele noastre un proroc. Prorocul adevărat, confirmat de Dumnezeu, va anunţa întotdeauna cuvântul în ansamblul perfect al Scripturilor, putând a se recunoaşte autoritatea unei slujbe deosebite. Tainele lui Dumnezeu nu se descoperă prin inteligenţă, ele sunt descoperite de Dumnezeu. Aceia, care au fost adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu, au pregătit întotdeauna căile Domnului, pentru ca binecuvântarea Sa să stea din nou asupra poporului Său. Înaintea primei veniri a lui Isus, Ioan Botezătorul a avut sarcina de a nivela drumurile zgrunţuroase şi de a pregăti drumul Domnului, pentru ca slava lui Dumnezeu să poată fi descoperită.
Un proroc al lui Dumnezeu nu-şi pregăteşte un drum al lui însuşi; dimpotrivă, slujba sa, conform Scripturii, este de a readuce poporul la supunere faţă de Dumnezeul Său.
Binecuvântarea nu se poate găsi decât în supunere, căci aceasta este mai bună decât încăpăţânarea.
Noi trăim într-un timp în care fiecare pretinde că predică după Biblie. Fiecare predicator, fiecare mişcare religioasă este convinsă că interpretează corect Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, această situaţie nu se justifică decât după un profund examen în lumina Sfintelor Scripturi, şi este de ştiut că nu este admis nici un rabat de la Cuvântul lui Dumnezeu. Este de aceea util să citim acest cuvânt din 2Petru 1:20-21 “Să ştii că nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”
Evreii nu au recunoscut niciodată pe Domnul la prima Sa venire, şi n-au recunoscut împlinirea Scripturilor sub ochii lor, deoarece ei credeau mai mult în propria lor interpretare a cuvântului lui Dumnezeu.
Ieremia a primit chemarea profetică: “Iată te pun peste neamuri şi peste împăraţi, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.”(Ieremia 1:10) Dumnezeu nu tolerează nici un alt dumnezeu alături de El, căci El zice: “Eu nu voi da slava Mea nimănui.” La fel, El nu tolerează în Biserica Sa existenţa doctrinelor, care nu concordă cu Cuvântul Său. Prorocul, pe care Dumnezeu l-a trimis pentru timpul nostru, a prezentat cu putere adevărul Sfintei Scripturi despre dumnezeire, dovedind că Domnul Dumnezeu este unul singur, deşi El se manifestă în diferite moduri.
Pentru cei ce cunosc cuvântul prorocilor, acest adevăr nu le este străin: “Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, voi şi robul Meu pe care l-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt; înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul şi afară de Mine nu este alt Mântuitor.”(Isaia 43:10-11)
Citim încă în Isaia 45:5 “Eu sunt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu.”
Multe alte pasaje biblice asemănătoare ar putea fi menţionate. Aceste versete demonstrează importanţa pe care Dumnezeu o dă la ceea ce trebuie să cunoască poporul Său. Această cunoştinţă a singurului Dumnezeu trebuie să fie restabilită pe fondul biblic. În Isaia 45:6 este precizat: “Ca să se ştie de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui că afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu sunt Domnul şi nu este altul.” Acest verset exprimă încă o dată voinţa lui Dumnezeu.
Oamenii au căutat să aprofundeze cunoştinţa lor despre dumnezeire prin propria lor inteligenţă, dar nu şi-au atins scopul. Aceasta nu se face decât atunci când Dumnezeu se descoperă El Însuşi; apoi poate omul să arunce o privire în minunatele taine ale lui Dumnezeu. Ţinând seama de aceasta, este important să nu ne lăsăm antrenaţi de alte gânduri, decât de acelea exprimate de Cuvântul lui Dumnezeu.
În Geneza 1:26, este scris: “Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră....””
Cred că nu este alt text din Biblie care să facă să apară atâtea gânduri şi opinii, ca acest verset. Pe acest verset s-a edificat şi o doctrină care pretinde că Dumnezeu nu este unul singur. Totuşi, cel ce citeşte cu atenţie, va constata că ceea ce se referă la Dumnezeu este la singular: “Apoi Dumnezeu a zis...”
În continuarea acestui verset, Dumnezeu vorbeşte ca şi cum s-ar adresa cuiva, ca şi cum alte persoane sunt prezente. Întrebarea care se pune este aceasta: “Cărui Dumnezeu i-a vorbit El ?“
Întrucât este o întrebare biblică, aşteptăm ca tot Biblia să ni-l dea. Un răspuns, care nu vine din Biblie, este mincinos; el nu poate fi decât o falsificare a Cuvântului original al lui Dumnezeu. După Apocalipsa 22:18: „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.”, blestemul loveşte pe toţi cei care adaugă ceva la Cuvântul lui Dumnezeu.
Deci, răspunsul pentru Geneza 1:26: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”, trebuie să se găsească în interiorul Sfintelor Scripturi. Citind Iov 38:4-7, noi descoperim cuvântul spus de Dumnezeu lui Iov: “Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune dacă ai pricepere...atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” Această conversaţie se referă la crearea pământului, şi vedem clar cine era prezent la această creaţie. Din Vechiul Testament vedem cum Dumnezeu s-a descoperit adesea sub forma unui înger, şi de aceea putea El să spună îngerilor care erau cu El: “Să facem omul după asemănarea Noastră.”
Pentru cei ce au inima deschisă, şi preferă să creadă Cuvântul lui Dumnezeu, decât doctrinele oamenilor, le este clar că Dumnezeu nu a pronunţat niciodată un cuvânt care să dea impresia că El este format din mai multe persoane.
În ce priveşte originea creaţiei, este scris în Geneza 1:1 “La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Apoi Domnul a venit cu îngerii Săi pentru a crea pământul. Îngerii Lui participă la acest eveniment cu strigăte de bucurie înaintea Domnului lor. În Ezechiel 28, ne este descrisă căderea lui Lucifer, în mijlocul grădinii din Eden. Citim în partea a doua a versetului 12: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.”
În continuare, în vers. 13-19: „Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie , şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!””, avem o descriere a lui Lucifer în starea sa originală, înaintea căderii lui. Textul spune explicit că el se găsea în grădina lui Dumnezeu. În acel moment, el locuia încă printre îngeri. Nu vrem să intrăm în alte amănunte referitoare la aceasta, dar nu este greu să recunoaşteţi, citind Scripturile, cărui Dumnezeu vorbea când crea omul. Din nefericire, oamenii au făcut imposibilul, interpretând versetele biblice unele împotriva altora. Cum am citit în cele două pasaje de mai sus.
Isaia stabileşte dovada lui Dumnezeu, şi declară că poporul lui Dumnezeu este convins că El este unic. Cum ar fi deci posibil ca un singur verset din Biblie să zică invers? Nici un apostol sau proroc nu foloseşte pasajul din Geneza 1:26 pentru a fonda doctrina dumnezeirii.
Adevărul biblic al unităţii lui Dumnezeu locuieşte ca fundament original al poporului lui Dumnezeu din timpul nostru, cum a fost şi învăţătura pentru Israel, care nu crede decât într-un singur Dumnezeu. Acest Dumnezeu unic este Creator, Mântuitor, Împărat al împăraţilor şi Domnul domnilor, Medic, etc. Da, El este totul în toţi. Este cu precizie cauza multiplicităţii naturii Sale şi existenţei Sale. Prin cuvântul ELOHIM se înţelege ideea pluralităţii Sale. Totuşi, această pluralitate nu se raportează la persoane, ci la descoperirile unui singur Dumnezeu.
În concluzie, vedem că fratele Branham a fost un adevărat proroc al lui Dumnezeu, fiindcă el a învăţat ceea ce toţi prorocii au învăţat înaintea lui. Învăţând altfel decât cei din jurul său, a fost considerat un proroc fals.
Întrucât suntem la subiectul despre dumnezeire, este fără îndoială bine să vorbim de asemenea şi de botezul biblic. Ştiţi că Dumnezeu s-a descoperit ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Ca Tată, este deasupra noastră; ca Fiu, El s-a găsit în mijlocul nostru; ca Duh Sfânt, El este în noi.
Când Isus a dat porunca apostolilor Săi să meargă în toată lumea şi să predice Evanghelia la toate popoarele, El a adăugat: “Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt.” Cel care este atent la Cuvânt va constata că Domnul vorbeşte de un Nume în care ei trebuie să fie botezaţi, şi nu în trei titluri.
Dacă vrem să botezăm în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, trebuie să ştim, înaintea tuturor lucrurilor, care este acest Nume. Această condiţie fiind îndeplinită, vom putea atunci desăvârşi-împlini porunca dată de Domnul.
Vă rog să remarcaţi că porunca de botez nu este dată la plural, ci la singular. Nu este scris “Numelor”, ci “Numele”. Întrebarea care trebuie pusă, atunci, este: care este Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt în care trebuie să ne botezăm? Noi nu vrem să primim răspunsul la această întrebare din gura unui om, ci de la Dumnezeu prin Sfintele Scripturi.
Această poruncă de botez a fost pronunţată de Învăţător înaintea ucenicilor Săi. Pe de altă parte, la Rusalii, imediat după pogorârea Duhului Sfânt, Petru se ridică pronunţând prima sa predică. Răspunzând la întrebările celor ce ascultau, el spune
Ne găsim acolo la începuturile bisericii pe care a dobândit-o Isus prin sângele vărsat pe crucea de la Golgota. Cu această ocazie, Petru dă primul răspuns valabil: “Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Duhului Sfânt.”(F.A. 2:38) Bisericii, care de atunci înainte a rămas sfânt, şi aceasta până când credinţa va fi înlocuită de realitate. Domnul dăduse lui Petru cheile Împărăţiei, şi prin aceasta deplina autoritate în Numele Domnului Isus Hristos, prin puterea Duhului Sfânt. Petru transmite astfel Bisericii dispoziţiile lui Dumnezeu. Petru a înţeles foarte bine pe Domnul şi învăţătura Sa. La subiectul despre botez, el ştia că nu este vorba de trei persoane sau de trei titluri, ci de Numele mai presus de orice Nume.
O, ce har! Căci şi în zilele noastre, Dumnezeu ne face această favoare de a primi prin Duhul Sfânt aceeaşi descoperire pe care au avut-o apostolii.
Este scris că toate lucrurile trebuie să fie stabilite pe dovada a doi sau trei martori. Şi aceasta pentru că vrem încă să menţionăm câteva pasaje care tratează despre botezul biblic. Faptele apostolilor 8:16 “... ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” Faptele apostolilor 19:5 “Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.”
Remarcaţi că la Ierusalim este Petru cel ce învaţă; în Samaria este Filip şi în Efes este Pavel. Trei oameni ai lui Dumnezeu, în trei locuri diferite, la trei popoare diferite, învăţând sub conducerea şi prin descoperirea Duhului Sfânt acelaşi lucru. Cine poate pretinde că aceşti oameni erau eretici pentru că botezau în Numele Domnului Isus Hristos? Sau unii vor să le reproşeze că n-au înţeles pe Domnul şi Învăţătorul lor? Acum temeţi-vă de Dumnezeu, şi mulţumiţi-I proslăvind acest Nume scump, pe care ni l-a făcut de cunoscut şi nouă ca şi apostolilor, căci noi nici nu am luptat pentru aceasta, ci doar am primit favoarea, mila Sa. Mulţumire lui Dumnezeu, chiar şi pentru acest fapt scump, că a trimis pe robul Său acum, înaintea venirii Sale glorioase, şi ne-a făcut de cunoscut voia Sa. Prin acest slujitor, Dumnezeu a pus la loc acest adevăr biblic pe sfeşnic, care este Biserica lui Dumnezeu.
Eu nu aş vrea să fiu în locul acelora pe care fratele Branham îi tratează ca falşi învăţători. Simplu dar clar este că el a readus în lumină acest adevăr biblic, uitat în decursul secolelor. Prin acest om al lui Dumnezeu, în timpul nostru, am fost învăţaţi în perfect acord cu toţi apostolii şi prorocii de altă dată; aceasta este o dovadă că Dumnezeu vrea de asemenea, acum, să deschidă ochii poporului Său.
Pavel era perfect conştient de chemarea sa şi de slujba sa; pentru a întări autenticitatea dumnezeiască a Evangheliei pe care el o vestea, spune în Galateni 1:8 “Dar chiar dacă noi înşine sau un înger venit din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”
Este un cuvânt extrem de serios. Cei care predică Evanghelia ar trebui să se întrebe, înaintea lui Dumnezeu, dacă ei vestesc în toate punctele aceeaşi învăţătură pe care Pavel şi apostolii au vestit-o. Botezul face parte din Evanghelie, acela care nu-l practică se găseşte, cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, sub osândă.
Să repetăm: Domnul Isus a dat porunca să botezăm în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Dar Tată, Fiu şi Duh Sfânt sunt titluri şi nu nume. Este drept deci, ceea ce au făcut apostolii după Rusalii, botezând în Numele Domnului Isus Hristos. Acest singur Nume este deci al lui Isus, Emanuel - Dumnezeu este cu noi. Deci conform Isaia 7:14, Emanuel care trebuia să se nască ca un om a primit Numele “ISUS”.
Desăvârşit este Cuvântul Său: “Isus Hristos este acelaşi ieri, astăzi şi în veci”, pentru că noi recunoaştem că El restabileşte din nou toate lucrurile, şi că El conduce poporul Său din nou spre adevărul biblic al bisericii primare.
“CEL CE ARE URECHI SĂ AUDĂ CE ZICE BISERICILOR DUHUL.”

-AMIN-