Vreau să vă salut frăţeşte, din inimă, pe toţi în Numele scump al DOMNULUI nostru, în mod deosebit pe cei care sunt aici pentru prima dată. Pot să întreb cine este aici pentru prima dată? Ridicaţi mâinile, vă rog. Fiţi bineveniţi! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mă bucur. Tocmai am auzit de la fratele Graf vestea că ziua de azi este una specială pentru fratele Blummer. Ne bucurăm împreună cu tine. 30 de ani este un timp frumos, un timp îndelungat, să fii credincios înaintea DOMNULUI şi a Cuvântului Său. Acesta este har. Toţi ştim că nu începutul drumului nostru este încununat, ci sfârşitul. Cel care va persevera până la sfârşit va fi încoronat.

Tuturor celor care sunt azi pentru prima dată aici le putem spune că aici nu se va predica decât ce este scris în această carte – Biblia. Ne vom referi şi la ce a promis şi face Dumnezeu în prezent. Nu putem să nu amintim aceste lucruri. Vreau să fac un scurt raport despre această călătorie lungă şi extraordinară din octombrie. A început în Brazilia, a continuat în Peru, apoi Atlanta, Georgia, SUA. Am fost atinşi….Fratele Miskis este încă aici după această călătorie. Poate te ridici ca să te vadă toţi? Acesta este bărbatul pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a sluji poporul lui Dumnezeu în limba portugheză. Brazilia, această mare ţară din America de Sud, are aproape 200 milioane de locuitori.

Noi am fost în principal în oraşul situat în nordul continentului. Acolo ni s-a urat „bun venit” cum nu s-a mai întâmplat demult. Aproape 200 de fraţi şi surori au fost la aeroport şi ne-au urat „bun venit”. Au cântat o cântare împreună, ne-am rugat, iar urarea de „bun venit” a ieşit din inima lor şi noi am simţit-o ca atare şi am primit-o în acest fel. Astfel, binecuvântările pe care DOMNUL Dumnezeu le-a dat au fost rezultatul. A fost şi un interviu la televiziune unde Dumnezeu a dat har. E minunat când DOMNUL deschide uşi noi. Oamenii nu sunt doar aduşi în legătură cu planul de mântuire al DOMNULUI Dumnezeului nostru, ci oameni noi sunt adăugaţi mereu lucrării lui Dumnezeu şi au posibilitatea de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Am continuat cu Peru, unde a fost, de asemenea, un timp binecuvântat. Cea mai mare adunare a avut 800-900 de persoane. Directorul televiziunii stătea în primul rând în timpul acestei prezentări. El vroia cu tot dinadinsul să afle ceva despre situaţia în care este clima pe pământ astăzi, care va fi evoluţia lucrurilor în ce priveşte clima şi cum s-au derulat lucrurile de-a lungul timpului.

Dintr-o dată, DOMNUL mi-a dat acest verset din Isaia 24.25 în care este descris în mod exact tot ce se va întâmpla la sfârşitul timpului. Vreau să citesc un verset ca să vedeţi că totul este scris deja în acest fel. Isaia 24.1: „Iată, DOMNUL deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii”. Putem citi capitol după capitol, verset după verset. Isaia 24.19: „Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică”. Lucrul cel mai frumos a fost acela că după ce am citit câteva versete biblice, am menţionat Isaia 65.17: „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte”. Acesta este un lucru foarte important. Dacă ne gândim că acest pământ va cădea şi că odată cu această cădere totul se va termina, atunci nu e corect. Nu. Cu aceasta se încheie doar o perioadă de timp, după care începe o nouă perioadă de timp.

Aici scrie că toţi cei care vor fi în cerul nou şi pe pământul nou nu îşi vor mai aduce aminte, nu le va mai veni în minte, în inimă starea de pe pământul cel vechi. Astfel este scris aici: „aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte”. Dacă ne-am mai aminti ce s-a petrecut în această vale a plângerii, bucuria noastră veşnică ar fi umbrită. Nu. Nu ne vom mai putea aduce aminte de aceste lucruri. Nu ne vor mai veni în minte. Va fi o bucurie veşnică, o pace veşnică în noi şi între noi. În acelaşi fel, în Isaia 66.22 scrie: „Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea - zice DOMNUL - aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru”. Mergem în Noul Testament, în 2 Petru 3. Aici apostolul Petru a vorbit deja dinainte despre ce va veni şi despre ce se va întâmpla. 2 Petru 3.10,11: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde”. Când vor avea loc aceste lucruri, Biserica lui Isus Hristos nu va mai fi pe pământ. Răpirea adevăraţilor credincioşi are loc înaintea acestor evenimente. Luca 21 va deveni o realitate numai în aceia care se lasă pregătiţi acum pentru întoarcerea lui Isus Hristos. Pregătirea constă în a ne ruga să avem putere să scăpăm de tot ce va veni pe faţa pământului. Aceasta este adevărata pregătire a adevăraţilor credincioşi care are loc acum. Luca 21.34-36.

2 Petru 3.11: „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?”. Urmează v. 13: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea”. Nu este o disperare, nu e un sfârşit disperat, ci este, de fapt, un nou început. Toată creaţia şi toţi cei răscumpăraţi aşteaptă acest nou început. Să revenim la relatarea despre călătorie. După emisiunea televizată din Peru, directorul care mi-a permis un interviu de o oră, a venit la mine, în faţă, şi m-a strâns în braţe aşa cum fac sud-americanii, cu multă forţă. Eu speram să înceteze. El mi-a spus: „Tu eşti un adevărat om al lui Dumnezeu. Tu nu ai abordat exact tema pe care o aşteptam, dar am primit răspunsul pe care îl căutam”. Este corect, este important. Chiar dacă un subiect nu este tratat după cum se aşteaptă oamenii, este important că întrebările pe care le au ei primesc un răspuns.

Vreau să amintesc pe scurt şi călătoria din Atlanta, Georgia. A fost o experienţă extraordinară. Au venit fraţi şi surori din New York, Boston, Colorado, de peste tot, pentru a asculta Cuvântul DOMNULUI. A fost ceva peste orice măsură! Eu sunt recunoscător lui Dumnezeu că a dăruit şi posibilitatea ca adunările din primul sfârşit de săptămână din Krefeld să fie transmise în direct, să fie trimise pe DVD ca în alte ţări, ca toţi credincioşii să aibă posibilitatea să fie uniţi cu noi şi cu DOMNUL

Ieri am fost la Salzburg, şi sala a fost arhiplină. Am căutat scaune în plus. Am să vă trimit salutări din partea tuturor fraţilor şi surorilor din Salzburg. Ei cred în DOMNUL şi cred Cuvântul sfânt şi descoperit, purtându-l în inima lor. Ce vrem să spunem înainte de a continua cu vestirea Cuvântului este în legătură cu această nouă biblie pe care am reeditat-o. Au fost date deja fraţilor şi surorilor primele 2600 de exemplare. Şi azi am adus un număr de exemplare. Cel ce vrea să ia pentru prieteni sau părinţi este invitat cu căldură. Ea a devenit deja o binecuvântare pentru mulţi. Nu vreau să intru în aceste detalii, în diferitele chestiuni legate de traduceri. Putem spune că am ales această traducere pentru faptul că este cea mai apropiată de textul original şi de gândul pe care Dumnezeu îl exprimă în Cuvântul Lui.

Vom da, poate, 2-3 exemple, fără a critica. În Matei 12, de exemplu, în toate traducerile, în engleză, în franceză, în toate celelalte traduceri, scrie „trestie”. „El nu va frânge o trestie ruptă şi nu va stinge fitilul care fumegă.” În toate traducerile scrie „trestie”. Dar nu e vorba de asta, căci o trestie nu are nimic în comun cu o candelă. Trestia îşi are locul în Matei 11, unde DOMNUL a spus: „Ce aţi ieşit să vedeţi?”. Matei 11, în legătură cu Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?”. Aici, în Matei 11, îşi are locul cuvântul „trestie”. În Isaia 42 nu e vorba despre o trestie, ci despre o conductă care conduce untdelemnul în candelă ca fitilul care fumegă încă să nu se stingă. Dacă conducta este ruptă, iar trecerea untdelemnului nu mai e posibilă, trebuie acţionat aşa încât conducta să fie reparată ca lampa (candela) să fie alimentată şi să continue să ardă, ca fitilul care fumegă să nu se stingă. Cuvântul „trestie” nu-şi are locul aici, ci, mai degrabă, cuvântul „conductă”, ca să conducă.

A fost greu pentru traducători să găsească cuvântul potrivit pentru a reda gândul divin. Poate pentru voi, care iubiţi citirea Cuvântului, dar care poate nu îl predicaţi, nu are o aşa mare importanţă, dar pentru mine este foarte important. Trebuie ca totul să fie, cu adevărat, exact în armonie cu gândul divin şi în contextul corect în care se află. Nu voi mai menţiona alte versete biblice, ci voi spune doar că am pus această biblie la dispoziţia poporului lui Dumnezeu şi oricine mai vrea un exemplar poate să îl aibă.

Ce vreau să mai spun în încheierea acestui gând este că anul viitor, cu voia lui Dumnezeu, vom face o vizită în Israel. Mi-a venit gândul că aceasta ar putea fi ultima dată. Nu am ajuns să vorbim despre asta, ci am auzit toţi ce se petrece în domeniul politic în această regiune, ce se întâmplă în Orientul Apropiat, şi ce rol va avea Tony Blair care va fi ales preşedinte al Uniunii Europene în 2009. Am aflat şi ce a spus Putin în Portugalia. Am aflat că el a vizitat Iranul. Am urmărit şi am aflat totul. Avem prorociile biblice ca orientare pentru evenimentele sfârşitului timpului.

Suntem recunoscători lui Dumnezeu din tot sufletul şi din toată inima pentru asta. Noi iubim Israelul, el este poporul ales al lui Dumnezeu, dar din cauza necredinţei şi neascultării sale, trebuie să meargă pe cele mai grele căi pe care un popor ar putea trece pe pământ. Dar noi ştim că chemarea, alegerea şi legământul pe care Dumnezeu l-a făcut rezistă. Atunci când Biserica Noului Testament va trăi desăvârşirea ei şi va fi răpită, Dumnezeu se va întoarce la Israel în totalitatea lui. Aşa se va împlini ce scrie în Romani 11 şi în Faptele Apostolilor 15 că Dumnezeu cheamă afară din toate Neamurile un popor pentru Numele Lui, după care se va întoarce la Israel.

În special, sunt invitaţi toţi tinerii care nu au fost niciodată în Israel. Informaţi-ne doar, înscrieţi-vă. Până acum, călătoria în Israel a fost o binecuvântare pentru toţi care au mers.

Acum vrem să deschidem sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu pentru a citi din câteva capitole, câteva versete. Începem cu Romani 4 pentru a arăta ascultarea de credinţă care este valabilă înaintea lui Dumnezeu. Romani 4.11: „Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta”. Aici, apostolul se adresează credincioşilor dintre Neamuri. În v. 12 continuă: „şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur”. Credinţa este, deci, un dar al lui Dumnezeu. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi asta i-a fost socotită ca neprihănire. Citim din Romani 5.1: „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin DOMNUL nostru Isus Hristos”. Este o realitate divină că Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu El Însuşi.

Mergem în Romani 5.18: „Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa”. Ce a fost pierdut prin Adam, ne-a fost restituit prin Isus Hristos şi ne-a fost dat prin harul Lui. În v. 19 scrie: „Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi”. Tu nu trebuie să adaugi nimic la această lucrare încheiată, ci doar să o crezi şi să trăieşti personal ce ne-a dăruit Dumnezeu în Isus Hristos, DOMNUL nostru. Ajungem la capitolul 6 în care ne este arătat că cei deveniţi credincioşi trebuie să fie botezaţi şi prin asta, de fapt, dovedesc că cred, că au murit cu Hristos şi că eul lor nu mai există şi că acum sunt pregătiţi să facă voia lui Dumnezeu toată viaţa lor. Cuvântul din Romani 6.3, din acelaşi context, vorbeşte de la sine: „Nu ştiţi că noi toţi care am fost botezaţi în Hristos am fost botezaţi în moartea Lui?”. Ascultaţi bine, noi am fost deci înmormântaţi cu El, prin botezul în moartea Lui, pentru ca aşa cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Dacă ne-am făcut într-adevăr una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Învierea DOMNULUI nostru a urmat răstignirii. El a fost înmormântat şi apoi a avut loc învierea. La fel noi, dacă vrem să avem parte de învierea Lui, trebuie să murim împreună cu Hristos, pentru lume, pentru noi înşine, să ne considerăm morţi şi să umblăm într-o viaţă nouă împreună cu Hristos. V. 6: „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului”. V. 8: „Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El”. Acum ajungem la acest text minunat din capitolul 11 din epistola către Romani. Aici, Pavel aruncă o privire în trecut, la ceea ce s-a petrecut pe timpul lui Ilie. Citesc din Romani 11, începând cu v. 3: „DOAMNE, pe proorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?”. Acum urmează această exprimare minunată: „Dar ce-i răspunde Dumnezeu?”. Această propoziţie îmi inundă inima de ceva timp. „Ce îi răspunde Dumnezeu?” Ce îmi spune, ce îţi spune, ce ne spune Dumnezeu în Cuvântul Său?

Într-un pasaj de pe internet am citit că o delegaţie de menoniţi a fost la Vatican şi spun că procesul de pace se accelerează. Sunt unele remarci cu privire la despărţirea de secole, dar acum trebuie să aibă loc unirea. Dar pe noi ne interesează răspunsul lui Dumnezeu. Este vorba cumva despre o unire sub Roma sau de o unire sub Isus Hristos, capul Bisericii? Ioan 17.23: „Tată, Eu în ei şi Tu în Mine, ca ei să fie una”. Care este, deci, răspunsul pe care ni-l dă Dumnezeu în acest timp în privinţa tuturor lucrurilor? Putem merge, aşa cum o facem des, la ultimul proroc din Vechiul Testament, Maleahi, unde a fost dată prorocia din gura DOMNULUI că El va trimite un proroc ca Ilie înainte de a veni ziua DOMNULUI cea mare şi înfricoşată.

Aşa cum o spun des, dacă această promisiune ar fi fost scrisă doar în Vechiul Testament într-un singur verset, poate nu aş mai fi făcut-o. Am fi putut să n-o băgăm în seamă. Dar dacă DOMNUL nostru vorbeşte despre ea pe muntele schimbării la faţă, după acea mare experienţă împreună cu ucenicii, cu Moise şi Ilie…şi din norul supranatural s-a auzit vocea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit în care îmi găsesc toată plăcerea! De El să ascultaţi!” Aceste patru cuvinte: „De El să ascultaţi”. Vedem că cu câteva versete mai jos, în v. 10, ucenicii L-au întrebat pe Învăţător: „de ce spun cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”. Ascultaţi-L pe EL, a zis DOMNUL. A fost răspunsul divin.

Pe noi ne interesează răspunsul divin. De EL să ascultaţi! Care e deci răspunsul divin, aşa cum am citit în Romani 11? Care e răspunsul divin referitor la trimiterea unui om ca Ilie, la sfârşitul timpului de har, înainte să vină ziua DOMNULUI cea mare şi înfricoşătoare, înainte ca pământul să cadă şi să nu se mai ridice, înainte ca luna să se prefacă în sânge şi soarele să-şi piardă strălucirea? Care e răspunsul pe care îl dă Dumnezeu? V-o citesc aici ca toţi să ştie că este scris.

Iubiţi fraţi şi surori, în fiecare predică trebuie să ajungem la promisiunea importantă. Nu ne putem permite să nu o amintim. Voi ştiţi foarte bine că noi avem o responsabilitate divină pentru predicarea întregului plan de mântuire al Dumnezeului nostru. Care este, deci, promisiunea pe care o dă Dumnezeu în legătură cu această promisiune extraordinară din prorocul Maleahi. Aici scrie negru pe alb, în toate bibliile, în Matei 17.11: „Drept răspuns, Isus le-a zis: "Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile”. Vă rog, legaţi aceasta direct cu Matei 17.5: „De El să ascultaţi!”. Acum ascultăm ce are DOMNUL să ne spună. Nu ascultăm un om, ci pe Acela care a spus: „Este adevărat că Ilie va veni şi va aşeza din nou toate lucrurile”. De El să ascultaţi! Cel care a primit acest răspuns din gura DOMNULUI nu mai trebuie să se consulte cu un om.

În evanghelia lui Marcu, DOMNUL a spus acelaşi lucru în cap. 9. Şi în evanghelia lui Luca este aceeaşi descriere. În Sfânta Scriptură ni se spune, în Luca 9, în Marcu 9.12: „El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile”. Iubiţi fraţi şi surori, cine îşi poate permite să nu ia în considerare această mare promisiune confirmată de DOMNUL în Noul Testament? Acum, ajungem la punctul important: numai dacă credem ce a promis Dumnezeu ne vor fi arătate promisiunile în împlinirea lor. Numai aşa putem avea parte de obiectivul pe care l-a avut Dumnezeu prin această promisiune, pe care l-a vrut şi l-a legat şi l-a hotărât pentru veşnicie.

Fraţi şi surori, am ajuns deja la acest punct foarte important. Dacă astăzi este vorba despre sfârşitul timpului, deja de mulţi ani experţii au folosit, au inventat acest termen escatologie, care cuprinde tot ce are legătură cu timpul sfârşitului şi cu tot ce se petrece în timpul sfârşitului. Escatologie. Nici nu vrem să ne gândim câte seminarii se ocupă de această temă a escatologiei, de tot ce este legat de evenimentele timpului de sfârşit. Peste tot, atenţia oamenilor este atrasă prin aceste lucruri din timpul sfârşitului. Pretutindeni se vorbeşte despre timpul sfârşitului, despre Israel, despre Orientul Apropiat, despre multe lucruri.

Lucrul despre care nu se vorbeşte este făgăduinţa pe care Dumnezeu a dat-o Bisericii. Şi să fim sinceri: la ce ne-ar folosi pentru veşnicie dacă am fi ştiut tot despre Israel, dacă am fi fost în stare să aşezăm în Scriptură toate evenimentele care au loc – şi asta o putem face cu ajutorul lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu, cum am spus-o anterior – căci toate detaliile planului lui Dumnezeu au fost descoperite în toate domeniile, dar acum este vorba despre chemarea afară şi de pregătirea Bisericii Mirese a lui Isus Hristos. Noi nu putem face altceva decât să atragem atenţia mereu că acţiunea supranaturală a lui Dumnezeu, chemarea fratelui Branham, nu a fost pronunţată de un predicator baptist care l-a ordinat în trecut, ci a fost chemat de DOMNUL Dumnezeu Însuşi.

Când fratele Branham vorbeşte despre asta, spune că în 7 mai 1946, Îngerul DOMNULUI mi s-a arătat. Înainte de asta, pe data de 6 mai, s-a decis că evreilor trebuie să li se dea o ţară. Toţi cunoaştem declaraţia de la Basel şi ce au spus Hertzl şi alte persoane. Începând cu 1948, evreii se întorc în ţara lui. Din 1948 ei sunt un stat. Anul viitor vor fi 60 de ani de la declararea lor ca stat. Dragi fraţi şi surori, dacă DOMNUL spune că atunci când vom vedea smochinul înmugurind, aceasta este o pildă pentru Israel, atunci să vă ridicaţi ochii pentru că ştiţi că răscumpărarea voastră se apropie. Noi, ca Biserică, suntem asiguraţi atunci când vedem prorociile biblice împlinindu-se. S-a spus frecvent că evreii trebuie să se întoarcă în ţara făgăduită pentru a putea avea parte de ce le-a promis Dumnezeu. Dacă vor să aibă parte, trebuie să fie în acel loc pe care Dumnezeu li l-a promis. Acelaşi lucru se aplică Bisericii Noului Testament. Noi trebuie să fim găsiţi în Cuvântul lui Dumnezeu, în credinţa în ceea ce a promis Dumnezeu în acest timp, pentru că atunci când Dumnezeu le împlineşte, noi vom avea parte de ele. Acesta este punctul în care duhurile se despart.

Voi ştiţi că noi nu proslăvim un om, dar nu putem să trecem pe lângă ce a făcut DOMNUL sau să dispreţuim ce a făcut El, întrucât asta a avut loc din cauza noastră, din cauza Bisericii. Citesc în următorul verset din Romani 11. Romani 11.5,6: „Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har”. Noi am cântat cântarea despre har. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Mă îndur de cine vreau să mă îndur”. Moise i-a răspuns lui Dumnezeu: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi, te rog, căile Tale”. Dumnezeu nu i-a arătat doar căile Lui, ci i s-a şi descoperit în slava Lui supranaturală şi a trecut prin faţa lui, iar Moise a văzut spatele DOMNULUI.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a întors spatele omenirii, datorită căderii omului. Astfel omenirea a fost pierdută. Dar în Noul Testament, Dumnezeu ne-a întors din nou faţa Lui în Isus Hristos, DOMNUL nostru. Dumnezeu ne întâlneşte, vine la noi. Şi asta trebuie să o spunem mereu: drumul lui Dumnezeu la noi este drumul nostru la Dumnezeu. Avem, de exemplu, aici încă un pasaj. Într-un oraş din Olanda un preot a spus că „de acum, toţi să îl numească pe Dumnezeu „Allah”. Toţi să îi spună „Allah”, şi nu „Dumnezeu”, pentru că acel preot catolic a spus că dacă vom spune toţi „Allah”, se va face în sfârşit pace între creştini şi musulmani.

Realitatea este că Allah a fost deja venerat la Mecca, în vremea lui Mahomed, când trăia el. Cuvântul „Allah” nu este scris niciodată în Biblie, iar cuvântul „Elohim” nu este scris în niciuna din surele Koranului. Vedem de aici că trebuie să aibă loc o unire, ei caută un punct comun, caută un compromis pentru a forţa o unire. Dragi fraţi şi surori, această uniune umană va avea loc în domeniile politic şi religios. Lucrurile vor fi mai dificile pentru noi pentru că doar adevăraţii credincioşi nu se supun Romei, ci lui Isus Hristos, capul Bisericii şi devin una cu Isus Hristos, DOMNUL nostru. Aici, în Romani 11.6 mai scrie: „Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte”. Acest cuvânt îmi place. „Dacă e prin har, nu mai e prin fapte.” Israel a fost un popor pus deoparte, separat de toate celelalte popoare care existau pe pământ. Asta se poate citi în multe texte din Vechiul Testament.

Biserica Noului Testament este pusă deoparte, separată, chemată afară, condusă în afară pentru a-I aparţine lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Din acest motiv nu suntem înţeleşi, nu suntem înţeleşi de ce nu urmăm masele, mulţimea, de ce nu mergem împreună cu toţi pe calea largă. Nu este posibil. Biserica lui Isus Hristos este o Biserică chemată să iasă, deja din veşnicie aparţine lui Dumnezeu. Am fost aleşi dinainte de întemeierea lumii, aleşi în Isus Hristos, DOMNUL nostru. Noi nu ne putem ajusta după lumea aceasta sau să ne asemănăm cu ea.

Poate că trebuie să o accentuăm aici: noi nu îi atacăm pe marii evanghelişti, ci constatăm doar că aceste mari personalităţi carismatice dispreţuiesc adevărata predicare a Cuvântului lui Dumnezeu şi se concentrează pe semne şi miracole. Am văzut şi la Berlin, unde a avut loc o sărbătoare catolică la care au venit 2 000 000 de persoane. Toţi purtau statuete cu Maria şi pruncul Isus. Toţi au aşteptat să aibă loc semne şi minuni. Toţi au călătorit în acest loc cu avionul, paralitici, şchiopi. Au venit la acest loc de cult, la aceste statui, pentru a fi vindecaţi. Nu poţi înţelege.

Putem să mergem în Exod 20, căci acolo scrie să nu îţi faci chipuri cioplite, reprezentări ale lucrurilor care sunt în cer, pe pământ, în mare. „Să nu te închini înaintea lor, să nu le slujeşti!” Şi asta are loc de milioane de ori. Isus Hristos nu a rămas un copil în braţele Mariei, nu a rămas răstignit sau în mormânt, ci răscumpărarea a fost înfăptuită, El S-a înălţat la cer şi va reveni cu putere şi slavă. Ce mă deranjează în astfel de ocazii este rătăcirea oamenilor. Toţi îşi pun speranţa în aceste lucruri şi cred că Îl caută pe Dumnezeu, că i se închină, că îi slujesc.

Sfânta Scriptură ne învaţă în Evanghelia lui Ioan, în cap. 4 v. 24 că adevărata închinare are loc în Duh şi Adevăr. Nu înaintea unei statui sau a unei imagini. Imaginaţi-vă cum milioane şi milioane de oameni vin şi îşi pun încrederea în Dumnezeu…Eu nu ştiu. Poate în Maria…Nu ştiu, dar e scris deja în prorocul Ioel în legătură cu Noul Testament că cel care va chema Numele DOMNULUI va fi mântuit. Şi ca oamenii să poată chema Numele DOMNULUI, Evanghelia trebuie să fie predicată. Numai după ce oamenii recunosc că sunt pierduţi şi despărţiţi de Dumnezeu şi că au nevoie de răscumpărare, de mântuire.

Biserica este acum pusă deoparte, separată, pregătită pentru ziua glorioasă a revenirii DOMNULUI Isus Hristos, dar în Evanghelia după Matei, DOMNUL nostru dă îndemnul, avertizarea în cap. 24, în Marcu 13, Luca 21. El nu a vorbit doar despre semnele timpului de sfârşit, ci a vorbit şi despre înşelăciunea care va fi foarte crudă. Aici, avem din nou răspunsul DOMNULUI din Matei 24.4: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva”. Înşelătoria este prezentă. În toată lumea nu există decât înşelăciune. Acesta este motivul pentru care trebuie predicat mesajul divin, fără interpretări, ca oamenii să aibă posibilitatea să iasă, să fie puşi deoparte, să se întoarcă la DOMNUL, în ascultare de credinţă, pentru a merge pe calea DOMNULUI.

Aici mai scrie, în v. 11: „Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi”. Şi asta are locul ei în evenimentele timpului sfârşitului, în înşelătoria din toate domeniile. În Matei 24.24 scrie: „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”. Aici avem marea diferenţă. Noi credem că Dumnezeu îşi confirmă Cuvântul, credem că Isus Hristos este acelaşi, că încă salvează, vindecă, că îşi dovedeşte Cuvântul. Noi credem toate promisiunile care s-au împlinit şi au devenit o realitate, prin Isus Hristos. În Vechiul Testament au fost date făgăduinţe, iar în Noul Testament avem împlinirea lor. Importanţa acestui verset este aceea că aici se vorbeşte despre apariţia unşilor falşi, a hristoşilor mincinoşi, a prorocilor mincinoşi care vor face semne şi minuni ca să îi înşele, dacă ar fi posibil, chiar şi pe cei aleşi.

Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat Cuvântul Său ca orientare, ca regulă, ca model, şi că în Cuvântul lui Dumnezeu avem orientarea pe care trebuie să o urmăm. Prin el decidem ce e adevărat şi ce e fals. Nu tu eşti cel care decide ce e adevărat şi ce e fals. Dumnezeu a decis deja, a spus în Cuvântul Lui ce e adevărat şi ce e fals. Numai prin Cuvântul Său avem posibilitatea de a deosebi falsul de adevăr. Tot ce nu e în acord cu prorocii şi apostolii este fals. Chiar dacă e decorat cu multe versete biblice, şi nu e în acord cu Cuvântul prorocilor şi al apostolilor, trebuie să îl respingem.

Putem merge în Faptele Apostolilor 2 unde scrie că cei credincioşi erau o inimă şi un suflet. În cap. 2.42 scrie că ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

Dragi fraţi şi surori, noi nu judecăm pe nimeni, dar avem o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu de a predica adevărul. Îmi pare rău că nu am la mine o revistă pe care o primim şi în care era un titlu pe prima pagină: Nicio altă evanghelie. Titlul este extraordinar. Nu putem spune decât „amin”. Dar chiar pe prima pagină, prima propoziţie începe cu titlurile Tată, Fiu şi Duh Sfânt. La ce serveşte un titlu dintr-o revistă frumos colorată dacă ceea ce urmează nu e nici biblic, nici apostolic, nu are nimic comun cu Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu? Şi ei scriu şi scriu şi sunt prezentate multe lucruri, dispreţuind pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui.

Este foarte important ca Dumnezeu să ne arate cum putem să ne întoarcem la Cuvântul Lui adevărat şi să ne despărţim de orice răstălmăcire. Şi pentru asta, El a trimis un adevărat om al lui Dumnezeu pentru a ne aduce înapoi la adevărata predicare a Cuvântului lui Dumnezeu. Într-o predică de la Berlin, din ultima săptămână, am luat Catehismul Roman într-o mână şi Biblia în cealaltă, şi am întrebat: doamnelor şi domnilor, ce propuneţi să aleg, ce să cred? Biblia şi ce scrie în Biblie sau ce scrie în Catehism? Bineînţeles că am dat eu însumi răspunsul: decizia mea este fermă, cred numai ce scrie în Biblie.

În Biblie scrie de repetate ori că Dumnezeu este numai unul. Dumnezeu este o singură persoană. Trinitatea nu există în Biblie. Cuvântul „Trinitate” nu este scris în Biblie. Expresiile „Fiul veşnic” sau „Dumnezeu Fiul”, „Dumnezeu Duhul Sfânt” nu există în Biblie. Se vorbeşte numai de singurul Dumnezeu adevărat care este Tată în ceruri, care s-a descoperit în singurul Lui Fiu pe pământ, Dumnezeu cu noi şi prin Duhul Sfânt, acelaşi Dumnezeu în noi. Dacă predicăm şi expunem asta, cred că trece cu bine aici. Nu ştiu dacă ne vor mai permite să avem emisiuni de radio şi televiziune ca aceasta, predicând asemenea lucruri pentru că ei toţi cred că Dumnezeu l-a născut pe Fiul în veşnicie.

Închipuiţi-vă: Dumnezeu, care încă nu Se descoperise într-o formă vizibilă, El care locuia în acea plinătate de lumină, de viaţă şi duh din veşnicie în veşnicie…Şi este scris că la început – la început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. La început, la început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi toate au fost făcute prin El şi fără El nu a fost făcut nimic. Chiar şi aici trebuie să fim foarte atenţi la felul cum este scris, la ce este scris. Cuvintele „la început” indică momentul când Dumnezeu a deschis veşnicia şi a început timpul. Şi Dumnezeu, care era nevăzut şi pe care nimeni nu l-a putut vedea, a ieşit din această formă şi a îmbrăcat o formă umană. Combinaţia „DOMNUL Dumnezeu” este scrisă de 6000 de ori în Vechiul Testament. Aşa am recunoscut-o noi: DOMNUL este forma vizibilă. Dacă citim în Luca 2, acolo se spune că „azi s-a născut Hristos, DOMNUL”.

În acest fel noi ştim că nu există decât un singur DOMN, un singur botez, o singură credinţă, conform Efeseni 4. Se spune: „azi, Hristos, DOMNUL, s-a născut”. La fel este scris în 1 Cor. 12.3: „Nimeni nu poate zice că Isus este DOMNUL, decât prin Duhul Sfânt”. Pentru noi, cei care credem Cuvântul lui Dumnezeu din toată inima, nu este nicio problemă, ci înţelegem că Acela care umbla în mod vizibil în Grădina Eden, care ne-a făcut după chipul Lui, acelaşi care a venit la Avraam şi a mâncat cu el, care a vorbit cu el, care s-a descoperit tuturor prorocilor, El S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob. El a rămas DOMNUL, a rămas EU SUNT, dar trebuia să devină om din cauza omului pentru ca podul dintre Dumnezeu şi omenire să fie făcut.

Cel care citeşte cu atenţie cele patru evanghelii are descrierea completă a DOMNULUI nostru ca fiu al lui Avraam, fiu al lui David, ca Fiu al Omului. Cel care citeşte epistolele, vede că Pavel scrie şi expune că El este şi mijlocitorul noului legământ, ne arată că El este şi Apărător, Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. Totul este în această Carte! Toată descoperirea lui Dumnezeu în Isus Hristos, DOMNUL nostru, până atunci când noi vom fi schimbaţi în chipul Lui şi vom fi ca El, după cum scrie în 1 Ioan 3, primele trei versete. EL, Marele Eu Sunt, a rămas acelaşi. Dar repet: El s-a dezbrăcat, a venit la noi. Nu Maria a fost născută fără păcat, căci Scripturile spun că El trebuia să vină într-un trup asemănător cu al păcatului pentru a răscumpăra omul căzut în păcat, despărţit de Dumnezeu, osândit.

Pentru răscumpărare, El trebuia să ne nască, să vină într-un trup asemănător cu al păcatului ca prin credinţa în Isus Hristos şi lucrarea înfăptuită a răscumpărării să fim aduşi în starea originară pe care am pierdut-o prin cădere. Nu este o teorie, ci o realitate divină. Dumnezeu are un plan de mântuire. În comparaţie cu ce e scris în Catehism, trebuie ca asta să fie spus clar: cei care au inventat învăţătura trinitară au fost toţi oameni care i-au urât pe evrei. Nu e nicio carte în care să fie redate toate citatele care ne arată ce cuvinte au adresat evreilor aceşti oameni. Ei i-au urât şi i-au blestemat pe evrei. Şi ei au fost aceia care au inventat dogma Trinităţii. Să cred eu, fratele Frank, învăţătura celor care i-au urât pe evrei şi care nu cunoşteau măcar Vechiul şi Noul Testament, care nu erau întorşi la Hristos? Nu. Noi trebuie să ne întoarcem la adevărata credinţă biblică. Oamenii să spună ce vor.

La sfârşit se va constata că noi avem uşa deschisă către veşnicie pentru că am crezut cum spune Scriptura. Spuneţi „amin”! Dacă cineva crede ce este scris în Catehism, acela dispreţuieşte ce scrie în Biblie. Nu poţi să le crezi pe ambele în acelaşi timp. Dacă noi credem ce scrie în Biblie, atunci nu băgăm în seamă ce scrie în Catehism. Nu. Noi credem ce ne-a spus Dumnezeu în Biblie. Cel care acceptă şi crede ce au spus prorocii şi apostolii nu poate accepta ce spun oamenii. Nu e posibil. E o linie de despărţire între cele două.

Noi am spus-o deseori că în tot Vechiul Testament Dumnezeu a promis şi a descris în avans răscumpărarea şi pe Răscumpărător şi a anunţat dinainte că Răscumpărătorul va veni, deja din prima făgăduinţă din Geneza 3.15. Putem trece prin toate făgăduinţele din Vechiul Testament. 2 Samuel 7.14: „Eu îi voi Tată şi el Îmi va fi fiu”. Aceasta este scrisă şi anunţată pentru viitor. „EU îi voi fi”. În Psalmul 2: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am zămislit”. Isaia 7.14: „Fecioara va rămânea însărcinată”. Nu Dumnezeu va naşte în cer, în veşnicie. Nu, ci fecioara va zămisli şi va naşte un fiu.

Iubiţi fraţi şi surori, noi trebuie să fim serioşi şi să revenim în mod serios la credinţa biblică, să nu facem compromisuri cu Scriptura şi să nu permitem nimic care nu este în acord cu Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Astfel va fi posibil acel cuvânt spus de DOMNUL: „sfinţeşte-i în adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul”. Biblia spune că cel care este trimis de Dumnezeu aduce Cuvântul lui Dumnezeu. Şi mai spune că cel care este din Dumnezeu ascultă numai Cuvântul lui Dumnezeu. Nicio minciună nu îşi are originea în adevărul lui Dumnezeu. Adevărul rămâne adevăr şi va rămânea pentru totdeauna. O minciună este minciună de la început şi va rămânea o minciună. Şi noi ştim cine este tatăl minciunii.

Să facem un rezumat al celor spuse azi aici. Dumnezeu are un plan de mântuire. El a dat promisiuni spunând că înaintea revenirii lui Hristos, înaintea zilei celei mari şi înfricoşătoare a DOMNULUI, va fi o perioadă de timp profetică, o slujbă profetică va apărea. Lucrul extraordinar este următorul: Dumnezeu s-a descoperit întotdeauna în mod supranatural celor pe care îi trimitea şi îi însărcina şi, legat de asta, pe umerii lor a fost pusă o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Dacă DOMNUL nu s-ar fi descoperit într-un fel supranatural – de fapt, săptămâna trecută, cred că miercuri, un batjocoritor m-a sunat şi mi-a spus: „Voi aveţi un om numit William Branham cu o lumină deasupra capului”. Şi ştiţi ce a mai spus? „Şi eu m-am fotografiat. Şi eu am o lumină deasupra capului. Mi-am pus o lampă deasupra capului şi mi-am făcut o poză cu ea”.

Sora noastră din birou a spus: „Cu asta, întâlnirea noastră s-a terminat”. Şi cu asta ea a închis telefonul. Oamenii batjocoresc, nu au nicio descoperire, nu ştiu ce fac. Pentru noi aceste lucruri sunt valoroase, aceste lucruri înseamnă totul pentru noi, sunt dovada că Dumnezeul Atotputernic a coborât în generaţia noastră şi a dat o trimitere, o chemare. Dragi fraţi şi surori, trebuie să spunem asta în fiecare adunare: aceasta a fost singura chemare divină în secolul XX. Dumnezeu Însuşi a pronunţat-o cu gura Lui, iar acest mesaj divin trebuia să meargă în toată lumea, ca premergător al revenirii lui Hristos. Acesta este motivul pentru care noi purtăm acest mesaj al chemării afară, al pregătirii Bisericii Mirese a lui Isus Hristos, până când ajungem toţi la credinţa desăvârşită şi la ascultarea desăvârşită, supunându-ne voii lui Dumnezeu din toată inima noastră, să putem să ne rugăm şi să spunem: „nu cum voiesc eu, nu ce voiesc eu, ci voia Ta să se facă”.

Batjocoritorii vor apărea. Petru a vestit-o dinainte în 2 Petru 3. La sfârşitul timpului vor apărea batjocoritori şi vor întreba unde este făgăduinţa întoarcerii Lui. Iubiţi fraţi şi surori, dragi prieteni, întoarcerea lui Isus Hristos, DOMNUL nostru, e aproape. Noi credem că suntem generaţia care a primit privilegiul divin ca să vadă aceste lucruri împlinindu-se şi ca să poată aşeza toate aceste lucruri la locul lor conform Cuvântului profetic şi de a spune încă o dată omenirii: „Iată Mirele, sculaţi-vă şi ieşiţi-i în întâmpinare”. Şi nu doar Matei 24 se împlineşte, cu tot ce se întâmplă acolo, ci şi Matei 25. Fecioarele înţelepte nu sunt doar unse, nu au doar untdelemnul şi candelele luminând, ci au şi vase cu ele, vase umplute cu untdelemn pentru a putea alimenta candela când lumina scade.

Iubiţi fraţi şi surori, noi avem intrare la plinătatea Duhului, prin harul lui Dumnezeu. Am primit deja din plinătatea Lui har după har. Şi continuăm să primim din plinătatea Lui har după har. Credeţi-o, noi suntem un popor care a primit harul lui Dumnezeu, El ne-a descoperit Cuvântul Lui, Faţa lui, calea Lui, voia Lui. Dacă credem că în Vechiul şi Noul Testament Dumnezeu a chemat şi a trimis oameni, credem şi că fratele Branham a fost un om trimis de Dumnezeu, confirmat şi trimis de Dumnezeu, cu mesajul lui Dumnezeu pentru Biserică, acum, înaintea revenirii lui Isus Hristos.

Pentru a încheia, vreau să vă spun că de fiecare dată când văd masa cu broşuri, mă bucur că avem predicile fratelui Branham. Noi am tradus în limba germană toate predicile de la deschiderea peceţilor până la ultima predică din decembrie 1965. Toţi pot citi cum predicile ne conduc adânc în planul de mântuire al Dumnezeului nostru şi în ce priveşte viaţa noastră personală, cum le este spus femeilor care este datoria lor, bărbaţilor, datoria lor, Bisericii, datoria ei, cum nu mai găsim în vremea noastră. Toate aceste subiecte au fost incluse în diferite predici. El trebuia să o facă şi a făcut-o din însărcinarea lui Dumnezeu. Ferice de noi dacă Cuvântul lui Dumnezeu ne atinge inima.

Putem spune aşa cum am citit în Romani 11: „ce-i răspunde Dumnezeu?”. Ce răspuns dă Dumnezeu pentru viaţa ta, pentru a mea, pentru a noastră? Romani 11.4 şi 6: „Dacă e prin har nu mai e prin fapte”. Despărţirea, punerea deoparte a avut loc. Nu este, aşadar, lucrarea ta sau a mea, nu sunt meritele tale sau ale mele, ci e doar harul lui Dumnezeu conform cuvântului: „mă îndur de cine vreau să mă îndur”. Putem citi multe versete biblice. Dumnezeu ne ajută să recunoaştem timpul şi ceasul în care ne aflăm. Noi constatăm că nu am ajuns doar în timpul sfârşitului, ci la sfârşitul timpului de sfârşit.

Vă rog să acceptaţi în inima voastră şi aceste versete din Efes. 4 şi 2 Petru 1, unde ne este arătat omul desăvârşit cu acele şapte virtuţi şi unde ni se spune că cei care au crezut au devenit o inimă şi un suflet, uniţi unii cu alţii în Duhul lui Dumnezeu, sprijinindu-ne unii pe alţii. Problema unuia devine problema celuilalt. Să avem unii cu alţii această relaţie, şi să o avem şi cu DOMNUL. Noi vrem să ne aşezăm împreună la aceeaşi masă la ospăţul nunţii Mielului şi să lăudăm împreună şi acolo harul DOMNULUI nostru. Dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inima.

DOMNUL Dumnezeu să binecuvânteze sfântul şi preţiosul Lui Cuvânt în noi, să nu se întoarcă gol, ci să producă efectul pentru care a fost trimis. LUI să îi fie adusă toată lauda şi onoarea pentru toată veşnicia. Ne ridicăm pentru rugăciune şi cântăm Aşa cum sunt.

În timp ce avem capul aplecat, rămânând în rugăciune, căutând şi găsind legătura cu Dumnezeu, aş vrea să ştiu dacă sunt unii aici cărora le-a vorbit DOMNUL, care nu şi-au dedicat încă viaţa lui Dumnezeu, care nu au chemat încă Numele DOMNULUI. Gândiţi-vă la cuvântul minunat din Coloseni 1. 14: „în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. Este un dar al lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, DOMNUL nostru. Un dar trebuie primit, acceptat. Acceptă darul lui Dumnezeu, acceptă iertarea, împăcarea, harul, mântuirea! Întreb în timp ce avem capul aplecat şi rămânem în rugăciune, dacă este cineva care vrea să fie inclus în rugăciune. Ridicaţi-vă mâna! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

DOMNUL vede mâinile şi inimile. Vrem să ne rugăm. Doamne iubit, Dumnezeul veşnic credincios, e încă timpul de har, noi putem veni la Tine, noi vedem că cuvântul crucii este încă o putere pentru cei care cred. Doamne iubit, aşa cum am citit în epistola către evrei, dă-ne răbdare, perseverenţă, dă-ne harul să facem voia Ta, ca după ce am împlinit voia Ta să putem primi ce ne-a fost făgăduit. Noi Îţi mulţumim pentru faptul că credinţa este o convingere, o siguranţă în ceea ce Tu ai promis. E mai mult decât o speranţă. Noi ştim că este un absolut. Tu dai har, tu dai adevărata credinţă în Tine, în Cuvântul şi promisiunea Ta. Tu încununezi poporul Tău cu îndurare şi har.

Binecuvântează pe cei care şi-au ridicat mâinile, Tu le cunoşti cererile, problemele. Îţi cer har şi pentru ceilalţi care au, poate, greutăţi în cuplu, în familie, cu părinţii, la serviciu sau probleme spirituale sau pământeşti. Acordă har, Doamne, ca această adunare să ne slujească în a înţelege că Tu vorbeşti cu noi şi că noi am primit răspunsul pe care Tu l-ai dat. Doamne, Tu eşti răspunsul nostru, în Tine avem răscumpărarea, vindecare, eliberarea, binecuvântările lui Dumnezeu, prin Tine. Doamne iubit, dăruieşte har tuturor şi descoperirea să fie dată fiecăruia. Te rog în mod special ca Matei 17, Marcu 9 şi Luca 9 – acolo unde Tu ai dat acea făgăduinţă din Vechiul Testament, unde ai confirmat acea făgăduinţă din Vechiul Testament, care s-a împlinit acum la sfârşit.

Ce har ne-ai dat TU! TU eşti prezent, Tu vorbeşti şi ne înveţi prin Cuvântul Tău, ne dăruieşti acces şi ne informezi despre tot. Iubite Domn, îţi mulţumim că avem harul să aparţinem de cei care au fost puşi deoparte, care au primit harul Tău. Încununează-ne pe toţi cu har şi îndurare! ŢIE, Dumnezeului Atotputernic, care încă eşti prezent, îţi mulţumesc din toată inima pentru tot în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia! Amin. Cântăm ÎL iubesc.

Doamne iubit, Dumnezeul veşnic credincios, eu te rog acum pentru toţi cei care au greutăţi, care au fost părăsiţi de medici, care nu mai au nicio speranţă din punct de vedere pământesc. Noi am auzit că credinţa nu priveşte la lucrurile vizibile, nu ascultă ce spun medicii, nu priveşte la radiografii, ci priveşte la rănile Tale. Este scris că în rănile Tale suntem vindecaţi. Credinţa nu priveşte la radiografia pe care o face medicul, ci este aşa cum scrie în Evrei 11.1 o convingere despre lucrurile care nu se văd. Tu nu vii prea târziu pentru toţi cei care au nevoie reală de intervenţia Ta. Noi Îţi mulţumim. Doamne, aşa cum s-a rugat şi fratele Kupfer…Acum 12 ani el era pe moarte, dar într-o dimineaţă la ora 8 a fost făcută o rugăciune a credinţei şi Tu l-ai vindecat. Doamne, Tu eşti un Dumnezeu credincios, noi suntem martori ai învierii Tale, ai puterii Tale de mântuire şi vindecare. Zilele Bibliei sunt aici din nou. Lui Satan trebuie să i se facă ruşine şi să dispară, să plece, el a fost învins pe crucea de la Golgota. DOMNUL a învins! Lăudat şi înălţat să fie Dumnezeul nostru! Aleluia! Şi tot poporul să spună „amin”! Aşa să fie! Aleluia! Amin. Puteţi lua loc. [….]

Vă rog să nu uitaţi să veniţi în Israel. […] Încă două versete. Acelea au bătut la uşă, dar nu li s-a deschis. În primul rând, pentru că ele nu erau gata şi în al doilea rând, pentru că nu L-au urmat pe DOMNUL. Matei 25, fecioarele înţelepte au intrat în odaia de nuntă. Apoi, cele nechibzuite au bătut la uşă, dar era prea târziu. Celălalt verset este din Matei 7.21-23, unde oamenii care vin din mişcarea carismatică vorbesc despre profeţii, despre minuni şi semne. Toate vor fi degeaba. DOMNUL a spus: „depărtaţi-vă de Mine, voi lucrători ai fărădelegii, căci niciodată nu v-am cunoscut”.

Semnele şi minunile nu sunt o legitimare. Singurul lucru care va rezista înaintea lui Dumnezeu este Cuvântul. Aşa cum Mirele este Cuvântul făcut trup, Mireasa este Cuvântul făcut trup. Aşa cum în Mire s-au împlinit toate promisiunile, în Mireasă se vor împlini toate promisiunile. Aşa va avea loc unirea dintre Mire şi Mireasă. Din acest motiv se spune că cel care are o ureche, să asculte ce zice Bisericilor Duhul. De şapte ori scrie acest lucru. A opta este încoronarea: „Duhul şi Mireasa zic „Vino!”. Şi cel ce aude să zică „vino!”. Noi vă invităm la ospăţul nunţii Mielului, să credeţi cum spune Scriptura. Gândiţi-vă la noi în rugăciunile voastre zilnice, cei care purtăm Cuvântul în toată lumea. În ultima călătorie prin ţările din America Latină şi de Nord au fost multe ore diferenţă de fus orar. A fost greu, dar încă merge, şi îi mulţumim DOMNULUI care dăruieşte putere în fiecare zi. […]

Gândiţi-vă la mine în rugăciuni. Cum a fost planificat, în noiembrie voi vizita Africa de Sud, Johannesburg, Pretoria, Capetown, Durban. Toată Africa de Sud este inclusă în această călătorie. Malawi, Zambia…vom vizita tot ce ne va fi posibil cu ajutorul lui Dumnezeu. Sunteţi voi recunoscători pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Claritatea este un dar al lui Dumnezeu. Toţi cei care sunteţi pentru prima dată, vă rog să luaţi broşuri de pe acea masă, să le citiţi în rugăciune, deschideţi Biblia şi veţi vedea că totul este în conformitate cu Scriptura. Răspunsul lui Dumnezeu îl avem în Scriptură şi îl şi transmitem. A DOMNULUI nostru să fie lauda, închinarea şi onoarea pentru tot! Ne ridicăm pentru rugăciune finală.

Tată ceresc, noi privim la tronul harului, noi suntem conştienţi că Tu, prin Duhul Tău, faci viu Cuvântul Tău, îl descoperi şi vorbeşti inimii noastre, dai descoperire, orientare, şi Îţi mulţumim că putem avea această responsabilitate ca Cuvântul Tău clar şi adevărat să fie predicat încă o dată întregii omeniri ca o mărturie, după cum scrie în Matei 24.14. Tu, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul Israelului, Tu ai devenit Tatăl nostru prin Isus Hristos, DOMNUL nostru. Noi Te rugăm şi pentru Israel, binecuvântează poporul Tău, binecuvântează guvernul. Doamne iubit, binecuvântează Biserica Ta în toate popoarele, limbile şi naţiunile, cheamă afară şi descoperă-Te nouă în mod puternic. Noi îţi mulţumim împreună şi pentru ziua de azi pe care am putut să o petrecem cu Tine, înaintea Feţei Tale. A Ta să fie slava şi lauda, acum şi în toată veşnicia, în Numele sfânt al lui Isus! Aleluia! Amin.