..:: Crestini Forever ::.. - Cernerea grâului

Home

Resurse Crestine

Predici

Cernerea grâului

Versetul Zilei

Psalmul 33:1-3

Neprihanitilor, bucurati-va in DOMNUL! Oamenilor fara prihana le sase bine cantarea de lauda... Cantati-I o cantare noua!

Meditatia Zilei

Cernerea grâului

Predica- 31.07.1988
Sa citesc din prorocul Isaia capitolul 52; poate ca începem cu versetul 6. Pot sa va rog sa ne sculam în picioare pentru aceasta? Isaia capitolul 52 de la versetul 6: „De aceea poporul Meu va cunoaste Numele Meu; de aceea va sti, în ziua aceea, ca Eu vorbesc si zic: „Iata-Ma!” Ce frumoase sunt pe munti, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste pacea, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tau împarateste!” „Iata, glasul strajerilor tai rasuna; ei înalta glasul, si striga toti de veselie; caci vad cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. Izbucniti cu toate în strigate de bucurie, darâmaturi ale Ierusalimului! Caci Domnul mângâie pe poporul Sau, si rascumpara Ierusalimul. Domnul Îsi descopera bratul Sau cel sfânt, înaintea tuturor neamurilor; si toate marginile pamântului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.” „Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatiti-va, cei ce purtati vasele Domnului! Nu iesiti cu graba, nu plecati în fuga; caci Domnul va va iesi înainte si Dumnezeul lui Israel va va taia calea.”
Sa ne rugam: Doamne, Dumnezeul nostru, Creatorul cerului si al pamântului, Tu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Tu, Dumnezeul lui Israel ai devenit Dumnezeul nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru. Îti multumim pentru Cuvântul Tau sfânt. Îti multumim pentru prezenta Ta. Îti multumim, pentru ca Tu vei lucra în mod puternic prin Duhul Tau. Tu cunosti si mijlocirile, dorintele de rugaciune, Tu cunosti toate necazurile. Iubitule Domn, noi Te rugam împreuna, vino în mijlocul nostru, leaga toate ranile, mângâie pe cei întristati, lasa-ne sa vedem cum Te întorci la poporul Tau, cum Te descoperi, cum binecuvântezi, cum mântuiesti, cum botezi cu Duh si cu foc, cum pecetluiesti pentru ziua schimbarii trupului nostru. Iubitule Domn, noi aici suntem, ne închinam înaintea Ta, caci Tu esti sfânt si iarasi sfânt, o, Doamne. Toate tarile sunt pline de cinstea Ta. Iarta-ne scaparile noastre, tot ceea ce nu Ti-a placut în cuvinte si în fapte, în gânduri. Ia de la noi aceste lucruri, o, Doamne. Fii Tu în acest ceas Marele nostru Preot. Tu esti Acela, nu dupa rânduiala lui Aaron, ci dupa rânduiala lui Melhisedec. Aleluia! Tu ai intrat în Locul prea sfânt ceresc cu propiul Tau sânge sfânt, l-ai adus pe Tronul de har si acum sângele Tau vorbeste pentru noi, pentru toti aceia care au primit har, pentru toti cei rascumparati, pentru toti cei împacati. Ia orice gând al judecatii si al ruperii interioare, al reprosurilor, scoate Tu totul din noi. Fie ca noi sa le punem la picioarele Tale si sa le lasam acolo. Fa-ne un bine, dupa marele Tau har, Tu mare Dumnezeu. Treci pe lânga noi cu slava Ta, cu frumusetea Ta. O, cât îti multumim ca ni Te-ai descoperit. Tu ne-ai facut de cunoscut Cuvântul Tau si Numele Tau. Noi stim cine esti Tu: esti Cel dintâi si Cel din urma, Cel ce este, Cel ce a fost si Cel ce va veni, Cel Atotputernic. Înainte ca sa fi fost Avraam ai fost Tu. Doamne, punem sub sângele Mielului aceasta adunare, si Te rugam arzator ca Duhul Tau cel sfânt sa ne calauzeasca. Fie ca toti aceia care sunt prezenti aici, sau care vor asculta mai târziu casetele, sa fie siguri ca Tu ai vorbit cu noi toti. Daruieste-ne har sa primim Cuvântul Tau într-o inima placuta si buna, sa-l credem, sa-l miscam si sa-l pazim. Tie-ti spunem multumire pentru toate, în Numele lui Isus. Amin. Va rog sa va asezati.
Timpul trece de fiecare data foarte repede. Eu m-am gândit ca vom mai cânta câteva cântari. Ma gândesc acum la o cântare: „Atât de tare vreau eu sa stau de partea lui Isus.” Multumesc. Eu vreau sa-l rog pe fratele Müller din Austria sa ne salute în Numele Domnului. Vino te rog acum în fata. Noi am avut o adunare minunata în Salzburg ieri si ne-au fost transmise salutari si el le va transmite, si mai am si salutari deosebite din Anglia. Sunt salutari deosebite. În legatura cu ele este si o dorinta de rugaciune. Acolo, un reprezentant al Islamului, i-a provocat pâna acum pe toti vorbitorii de la TV, în legatura cu dumnezeirea. El a spus din Scriptura, din Vechiul Testament ca a existat doar un singur Dumnezeu, ca poate sa existe doar un singur Dumnezeu; si toti reprezentantii crestini - si eu spun acum acesta spre rusinea întregului crestinism - toti reprezentantii crestini nu i-au putut astupa gura acestui barbat, nu l-au putut birui. Si acum au venit oameni la mine si au spus: „Nu ai fi tu barbatul potrivit ca sa aduci lucrurile la un numitor comun?” Eu am spus: „Daca Dumnezeu vrea, eu voi sta la dispozitie.” Dar asta va mai dura putin. Este pur si simplu pe inima mea, sa arat din Vechiul Testament cum însusi Dumnezeu S-a descoperit si totusi a ramas Dumnezeu. Amin! Asta si musulmanii s-o auda. Amin! Frate Müller:
Iubiti frati si surori, eu vreau sa va salut în Numele scump al Domnului nostru Isus Hristos. Si pe mine ma bucura ca dupa câtiva ani sa ma aflu în mijlocul vostru. Noi primim casetele de fiecare data si vreau sa multumesc acum pentru aceasta fratelui Graff, care se osteneste. De fiecare data acestea sunt o binecuvântare pentru noi, dar este totusi altceva sa fii prezent aici. Deci, cum deja a pomenit fratele meu, ieri în Salzburg Dumnezeu ne-a binecuvântat bogat si noi credem ca El si astazi va continua sa ne binecuvânteze. Primiti si salutarile fratilor din Austria.
Si înca ceva, un mic sfat: iubiti frati si surori, deja de la început sa tinem inima deschisa, sa nu asteptam sfârsitul predicii si poate ca apoi, dupa predica, sa asteptam si o binecuvântare de la Dumnezeu. Nu, ci Dumnezeu ne binecuvânteaza prin Cuvântul Sau si Cuvântul Lui este viu pentru noi. Fie ca Dumnezeu sa ne binecuvânteze pe noi toti din bogatia harului Sau. Multumesc.
Fratele Russ, fratele Schmidt, si multi altii cu care suntem într-o legatura interioara în Dumnezeu, transmit de asemenea salutari de fiecare data. Haideti sa intram în cercetarea Cuvântului. Caci ce ar fi mai important decât sa aflam voia lui Dumnezeu, din Cuvântul lui Dumnezeu? Si cum fratele Müller a spus-o deja, de fiecare data sa fie o dorinta a inimii, de la început sa fim în tema, sa mergem cu predica, sa ne deschidem inimile noastre. Sa nu asteptam binecuvântarea lui Dumnezeu la sfârsitul predicii. Voi stiti ca acesta este de fapt un obicei traditional în bisericile de stat: oamenii asteapta pâna când cel duhovnicesc exprima la sfârsit binecuvântarea. Dar în adunarile sfintilor nu astepti pâna când cineva exprima binecuvântarea. Noi asteptam ca Dumnezeu sa ne binecuvânteze sub propovaduirea Cuvântului. Caci binecuvântarea noastra nu vine de la acela care face trei cruci în fata si spune o propozitie cu buzele lui. Binecuvântarea noastra vine de la Acel Dumnezeu care a facut cerul si pamântul, de la Dumnezeul lui Avraam, care a vorbit cu el si i-a zis: „Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvântare.”
Fie ca voi o credeti sau nu, dar noi suntem binecuvântatii Domnului. Noi acum ne gândim la încercarile noastre si la unele lucruri care nu ne pica bine, si dupa care urmeaza întrebarea: „Suntem noi cu adevarat binecuvântatii Domnului? De ce ni s-a întâmplat acum lucrul acesta? Si de ce acum ni s-a întâmplat iarasi aceasta? Si de ce este acum asa si nu altfel?” Astazi noi intram în Cuvânt ca sa aratam ca toti copiii lui Dumnezeu în Vechiul si Noul Testament, nu au mers pe o cale plina de trandafiri sau s-au odihnit pe ea, ci au trebuit sa mearga pe cai abrupte si pline de spini. Dar Domnul a fost tinta lor, a fost Calea lor, a fost Adevarul lor, a fost Viata lor si prin aceasta, prin puterea Lui au putut birui totul si ei vor fi socotiti în gloata biruitorilor. Nu va uitati la voi însiva, nu va uitati la multimea încercarilor… Nu va uitati la micile dureri trupesti sau de natura duhovniceasca, ci uitati-va la Domnul. El va face totul bine si la sfârsit totul va fi minunat. Se spune în popor: „Daca sfârsitul este bun, totul este bun.” Si Iacov scrie în capitolul 5: „Fratii mei, luati ca pilda de suferinta si de rabdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului. Iata, noi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se despre rabdarea lui Iov, si ati vazut ce sfârsit i-a dat Domnul.” Si acum ne gândim la proroci, despre care este de fapt vorba aici, si Domnul nostru spune: „Pe care care proroc, pe care trimis al lui Dumnezeu, nu l-ati împroscat voi cu pietre?” Ei au trebuit sa mearga pe cai pline de spini, dar au purtat samânta aleasa. Si daca noi purtam aceasta samânta aleasa a Cuvântului nefalsificat al lui Dumnezeu, atunci si noi trebuie sa mergem pe aceleasi cai, sa luam asupra noastra aceleasi suferinte, sa fim neîntelesi, sa iesim în afara taberei si sa purtam ocara lui Hristos. Ce a spus Isus, Domnul nostru? „Eu nu umblu dupa slava care vine de la oameni. ...Cum puteti crede voi, care umblati dupa slava, pe care v-o dati unii altora, si nu cautati slava care vine de la singurul Dumnezeu?” Exista oameni care doresc sa faca ceva spre cinstea lui Dumnezeu.
În calatoria spre Zürich, când am mers prin împrejurimi minunate, prin Austria si Elvetia, m-am gândit la o predica a fratelui Branham cu titlul: „Dumnezeu în Univers, Dumnezeu în Hristos, Dumnezeu în poporul Lui.” Si apoi m-am gândit ca daca privim în creatie chiar si astazi mai vedem rânduiala divina asa cum a fixat-o El de la început. El a spus: „Sa dea pamântul verdeata, iarba cu samânta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba în ei samânta lor pe pamânt.” Peste tot viata a fost pusa înauntru, înmultirea, si asa mai departe. Pâna astazi în întregul univers, în creatie, este totul asa cum a rânduit Creatorul. Si înca nu a existat nimeni care sa fi avut idei de îmbunatatire. Exista doar din aceia care observa ca omul este acum în stare sa strice armonia divina a creatiei divine. Dar îi aducem lui Dumnezeu multumiri pentru minunata fagaduinta ca va face un cer nou si un pamânt nou în care va locui neprihanirea. Si este scris: „lucrurile dintâi au trecut. ...Iata, Eu fac toate lucrurile noi.”
Noi sa vedem si partea a doua a acestui titlu triplu: sa-L vedem pe Dumnezeu în Hristos. El a putut spune: „Credeti-Ma ca Eu sunt în Tatal, si Tatal este în Mine; credeti cel putin pentru lucrarile acestea.” Asta a fost o expresie clara si raspicata. O putem gasi în Evanghelia lui Ioan, în capitolul 14, o putem citi începând cu versetul 11. Si apoi eu ma gândesc acum la minunatul Cuvânt din Coloseni capitolul 2, care ar trebui sa ne calauzeasca mai departe, din partea a doua în partea a treia din aceasta tema a predicii fratelui Branham. Despre Hristos este spus aici: „Caci în El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin în El, care este Capul oricarei domnii si stapâniri.” Cei mai multi se opresc la versetul 9. Ei sunt fericiti ca Dumnezeu S-a descoperit în Hristos, ca Dumnezeu a fost în Hristos. Daca toata plinatatea Dumnezeirii s-a descoperit trupeste aici pe pamânt în Isus Hristos, Domnul nostru, si cu aceasta nu ar fi fost legat scopul divin ca si noi sa fim inclusi, atunci nu ne-ar fi ajutat la nimic. Tot ceea ce a facut Dumnezeu, a facut pentru noi. Noi suntem lucrul principal în ochii lui Dumnezeu. O întrebare: „De ce a devenit Dumnezeu om? Numai pentru ca a vrut El sa devina om ?” Nu, ci pentru ca omenirea sa fie rascumparata.
Eu am spus ieri în Salzburg: Dumnezeu a devenit om, pentru ca noi sa devenim divini. Domnul a luat chip de rob, pentru ca noi, care am fost dati robiei, sa fim schimbati în chipul Lui si sa devenim fii si fiice ale lui Dumnezeu. Nu sa devenim cândva, ci noi am devenit. Singurul lucru care a mai ramas este schimbarea acestui trup muritor. Asta este! Rascumpararea ta si a mea, iertarea ta si a mea, viata vesnica, înfierea, mântuirea, harul, noi le-am primit, de aceea avem dreptul sa ne laudam cu aceasta.
Acum intram în acest punct sau în aceasta tema principala: caci în El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Minunat, minunat! Noi spunem „da” si „amin”. Noi Îl vedem pe Dumnezeu în creatie. Noi spunem: „Ce mare esti! Cât de minunat ai rânduit Tu totul!” Noi acum ne uitam la Hristos si vedem ca în El s-a descoperit pe pamânt toata plinatatea Dumnezeirii într-o forma trupeasca. Si acum versetul 10: „Voi aveti totul deplin în El, care este Capul oricarei domnii si stapâniri.” Putem spune „amin” aici? Uitati-va, iubiti frati si surori: noi trebuie sa vedem un lucru: de fiecare data sa-i dam dreptate lui Dumnezeu în ceea ce spune El prin Cuvântul Lui, iar pe Satana sa-l demascam de fiecare data ca mincinos, atât pe el cât si ceea ce spune el. Am înteles noi acest lucru? Noi trebuie sa-I dam dreptate lui Dumnezeu de fiecare data, chiar daca ochii nostri vad altceva si urechile noastre aud altceva; noi trebuie sa ne punem de partea lui Dumnezeu. Cum a fost cu Avraam? El a devenit tot mai slab. Da, da, dupa trup. Dar dupa duh, el a devenit tot mai tare. Si noi vedem despre ce este vorba. El nu s-a uitat la trupul lui slab, ci, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut, s-a uitat la Cel nevazut, care cheama lucrurile care nu sunt ca si cum ar fi. El nu s-a îndoit de fagaduinta lui Dumnezeu. Noi suntem samânta lui Avraam. Noi nu suntem în faradelege. Daca noi ne uitam la trupul nostru si spunem: „Da, da, momentan nu merge prea bine”, în cazul acesta nu procedam corect. Aceasta este o observatie fireasca, dar noi nu ne oprim aici. Noi facem un al doilea pas si ne uitam la Domnul, care „era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.” Acesta este pasul credintei, calea credintei pe care trebuie sa mergem pur si simplu; altceva nu exista pentru noi.
Acum vom cerceta câteva versete din Scriptura si eu stiu dinainte ca vor fi o binecuvântare mare pentru voi. Din Evrei vreau sa citesc. Citesc acum spre mângâierea noastra, pentru întarirea noastra, pentru zidirea noastra. Evrei capitolul 2, de la versetul 7 pâna la 9: „L-ai facut pentru putina vreme mai pe jos de îngeri, l-ai încununat cu slava si cu cinste, l-ai pus peste lucrarile mâinilor Tale; toate le-ai supus sub picioarele lui.” În adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus.” Dar mergem mai departe: „Totusi, acum, înca nu vedem ca toate îi sunt supuse. Dar pe Acela, care a fost facut „pentru putina vreme mai pe jos decât îngerii”, adica pe Isus, Îl vedem „încununat cu slava si cu cinste”, din pricina mortii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti.” Cât de minunat a împartit scriitorul lucrurile aici. Totul i-a fost supus Lui, nu a ramas nimic, nici moarte, nici iad, nici un drac, nimic nu a ramas pe dinafara, ci totul i-a fost pus sub picioare. Si apoi, Pavel ne arata aici planul lui Dumnezeu. Cei mai putini credinciosi nu înteleg acest plan. Pentru ei, din clipa când a înviat Isus a treia zi, moartea nu ar mai trebui sa fie. Moartea este biruita: „Moarte unde-ti este ghimpele, iadule unde-ti este biruinta?” Dar moartea si locuinta mortilor vor fi aruncate în iazul de foc în ziua de apoi, nu ieri sau azi.
Deci observam ca Dumnezeu are un plan de mântuire. Câti dintre noi cred ca Isus Hristos a fost samânta care a venit prin femeie, conform fagaduintei din Geneza 3:15? Cine crede ca samânta femeii va veni ca sa zdrobeasca capul sarpelui? „Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.” Cine crede ca asta s-a întâmplat? Amin, amin! Asta s-a întâmplat! Si lasati-ma acum sa va spun, pentru ca tensiunea sa nu creasca. Pentru un copil al lui Dumnezeu moartea nici nu mai exista ca o îngrozire. Moartea, ca despartire, nici nu mai este. Moartea se îngrijeste doar ca noi sa fim transportati din timp în vesnicie, si în afara de asta nimic. „Moarte unde-ti este tepusul, iadule unde-ti este biruinta?” Totul i-a fost supus Domnului. Voi stiti, moartea înseamna „despartire”, dar pentru noi nu mai exista despartire. Prin moartea Aceluia care a murit în locul nostru, noi am fost împacati cu Dumnezeu. Zidul de despartire a fost dat la o parte; El a darâmat zidul, a rupt zapisul care ne era împotriva si a descoperit harul si mântuirea tuturor celor ce cred în El. Si prin credinta în lucrarea desavârsita, ispravita, suntem si noi neprihaniti. Este clar exprimat: „pâna acum noi înca nu vedem ca totul i-a fost supus”, dar va veni si ziua aceea. O puteti citi în Evrei 1. Când El se va întoarce a doua oara, toti îngerii lui Dumnezeu îi vor sluji si fiecare limba va marturisi ca El este Domnul.
Un cuvânt în legatura cu moartea si cu iadul: peste cine vor veni acestea? Nu peste noi, care suntem credinciosi. Noi nu avem absolut nimic de-a face cu moartea si cu iadul. Noi avem de-a face cu fericirea si cu cerul, dar în Apoc. 6 de la v. 7, în legatura cu pecetea a patra este scris… voi stiti ce este prezentat aici. Eu am nadejdea ca toti ati citit cele sapte peceti. Aici este aratat Antihristul, în cele patru stadii ale lui. Asa a primit fratele Branham descoperirea de la Dumnezeu, ca „Asa vorbeste Domnul”. Exista destui învatatori ai Scripturii care câteodata se lasa orbiti si printr-o descriere a unei culori. Daca este scris acolo „am vazut un cal alb”, ei sunt de parere: „Alb, o, asta este un lucru frumos.” Dar oamenii n-au priceput ca aici a început acest lucru, în stadiul initial. A fost nevoie de un proroc, la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu. Si eu îmi aduc aminte cum a spus el în predica – se aude clar pe banda de magnetofon – „Si eu pâna acum am vazut-o altfel, dar astazi catre ora doua dupa amiaza, mi s-a descoperit cine este acest calaret.” Si daca el apoi spune: „Jaluzelele îmi erau trase. Eu am avut doar lumina aprinsa, si dintr-o data a venit în camera stâlpul de foc, lumina supranaturala, si apoi mie mi-a fost spus.” Eu cred lucrul acesta. Pe cât este de adevarat ca Dumnezeu traieste, si pe cât este de adevarat ca Isus Hristos este Domnul nostru si Rascumparatorul, tot la fel de adevarat este si ca fratele Branham a fost un barbat ca sa ne aduca mesajul divin. Si fiti o data sinceri: cine nu ar fi sedus de gesturile amabile ale Antihristului? Pâna astazi el este îmbracat în alb din cap pâna-n picioare si peste tot este bine primit, este rostogolit covorul rosu, si apoi toata lucrarea se rostogoleste. Dar încotro se rostogoleste? Noi nu ne uitam la ceea ce-i orbeste pe alti oameni, noi ne uitam la ceea ce a descoperit Dumnezeu în acest timp de sfârsit. Si lasati-ma s-o spun astazi aici clar: toti cei al caror nume nu este scris în Cartea Vietii Mielului înainte de întemeierea lumii, îl vor aplauda pe Antihrist si vor spune: „Înca nu a existat un astfel de om atât de amabil.” Ca el poate sa râda, asta eu o înteleg foarte bine, pentru ca el se gândeste în sine: „Eu pe voi de mult v-am bagat în sac.”
Dar si acest lucru vreau sa-l pun pe sfesnic. Am spus-o de câteva ori, dar eu o spun dintr-un „trebuie” divin: numai cine recunoaste prin descoperire divinitatea lui Isus Hristos, va putea sa strapunga satanismul Antihristului tot prin descoperire. Toti ceilalti vor amesteca. Iar ultimul calaret nu mai este alb, nu mai este rosu, nu mai este negru, ci aici sunt amestecate toate cele trei culori. El nu vine cu coarne, nu vine în negru, nu vine în rosu; el cauta dialogul aici si colo, si cine este putin informat stie cum toate delegatiile iudaice sau islamice sau budiste sau hinduse merg încoace si încolo, si toti se duc la el si apoi la sfârsit el se apleaca în jos. Iar cine vede fotografiile, observa ca el nu saruta pamântul cu buzele, ci doar pune fruntea pe pamânt. Dar poporul lui Dumnezeu a primit privirea generala. Si stiti ceva? Noi stam singuri si parasiti de toate bisericile, si nimeni nu ne întelege. O credeti sau nu? Cine dintre voi o traieste? Fiti o data sinceri: cu cine putem vorbi astazi despre astfel de lucruri? Aici stau mari barbati penticostali; au fost deja în timpul fratelui Branham. Un barbat renumit a spus ca antihristul va fi un barbat urias cu o putere mare, si asa cum astazi se poate injecta o viata înauntru, si el va primi o injectie si va face un pas atât de urias si toata lumea se va uita la Antihrist. Si fratele Branham a spus dupa aceea cu inima rupta: „Cum poate sa spuna un astfel de barbat ca el este un învatator al Scripturii sau ca el are Duhul Sfânt?” Astazi Antihristul este cautat în Israel, este cautat peste tot, numai acolo unde trebuie nu este cautat. Eu nu pot sa fac nimic pentru asta. Aceste lucruri trebuie sa ramâna asa pâna la sfârsit. Voi poate ca ziceti: „Dar conteaza chiar atât de mult?” Absolut! Cine gândeste fireste în punctul acesta, acela va aluneca. Si voi stiti cine a gândit odata omeneste, în Matei 16. Imediat dupa ce Mântuitorul i-a spus lui Petru „nu carnea si sângele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este în ceruri”, imediat dupa aceea a spus ca Fiul Omului va suferi si va fi dat în mâinile pacatosilor, si deja Petru explodeaza si spune: „Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu Ti se întâmple asa ceva!” Si ce a spus Domnul ? „Înapoia Mea, Satano: tu esti o piatra de poticnire pentru Mine! Caci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” Voi cu totii o puteti citi în Matei 16, acum sau acasa. Ce a fost ? O gândire omeneasca. Nu te încrede în mintea ta când este vorba de lucruri divine; nu te încrede în desteptaciunea ta. Lasa întelepciunea lui Dumnezeu sa vina la Cuvânt si cunostinta divina prin descoperire, nu prin „scotocire”, ci prin descoperire, cunostinta lui Isus Hristos prin descoperirea Cuvântului si a Duhului. Si acelasi lucru este cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Acum unii dintre voi se gândesc ce a fost cu cei din trecut. Cititi odata ce ochi unsi au avut în acele zile Zwingli, Calvin, Schwengfeld, Luther. Ei au stiut unde îsi are scaunul Antihristul. Si eu o repet acum: ei au fost denumiti secte, pentru ca au fost o partida a unei directii principale. Si noi nu vrem acum sa explicam încotro merge aceasta directie, dar ea nu merge în sus. În sus merge numai directia divina si nici o alta. Atunci s-a spus ca nici unul nu a mers în cer în afara de Fiul Omului, care este în cer. Si acum ei spun ca Maria s-a ridicat în slava. Eu nu stiu încotro. Daca Domnul a spus ca nimeni nu s-a suit în cer, atunci nimeni si cu asta basta. Atunci nici un om nu are dreptul sa spuna opusul si sa se împotriveasca lui Dumnezeu.
Si acum ne gândim la cuvintele lui Luther, care a spus ca Antihristul nu se ridica peste Dumnezeu care este Duh si Care sade sus în cer pe scaun, ci se ridica peste Cuvântul scris, peste Cuvântul care a devenit trup. Si apoi el spune propozitia: „El crede ca-i poate judeca pe toti, dar el nu se lasa judecat de nimeni.” Exista doar o singura judecata si aceasta o va tine Dumnezeu. Exista doar o singura Carte care va fi deschisa. Sa intram în acest punct. Lasati-l pe Antihrist sa faca ce trebuie sa faca, dar si pe Domnul nostru slavit, sa faca ceea ce si-a pus în gând sa faca în aceste ultime zile în Biserica Lui. Si cine are urechi de auzit, acela sa asculte ceea ce spune Duhul Bisericilor.
Aici în Apocalipsa 6, în pecetea a patra, de la versetul 7 este scris: „Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul fapturii a patra zicând: „Vino si vezi!” M-am uitat si iata ca s-a aratat un cal galbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea.” Da, da, da, lucrarea este moarta. „…si împreuna cu el venea dupa el Locuinta mortilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pamântului, ca sa ucida cu sabia, cu foamete, cu molima si cu fiarele pamântului.” Si ei vor fi în necazul cel mare, unde îsi vor gasi împlinirea toate aceste lucruri. Aici este vorba despre „Moartea”. Noi spunem ca moartea este biruita, si apoi vedem ca totusi Moartea mai este prezenta, ca mai stapâneste. Dar lasati-ma sa mai accentuez înca o data: pentru cel credincios moartea nu este o despartire de Dumnezeu, nu este lucrul rau, îngrozitor. Moartea are doar o singura sarcina de îndeplinit: sa elibereze viata care se sfârseste, pentru ca noi sa putem merge la Domnul.
Lasati-ma sa citesc de asemenea din Evrei, din capitolul 2 de la versetul 14 pâna la 15. „Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sângelui si carnii, tot asa si El însusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca prin moarte sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul si sa izbaveasca pe toti aceia, care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor.” Un credincios nu mai este în robie, nu mai are frica mortii. Un credincios stie ca moartea este biruita, iadul este învins. Tinta noastra nu mai este moartea, nici iadul; tinta noastra este cum a spus-o Domnul: „Si oricine traieste, si crede în Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” Ati citit-o voi toti? Acolo vaitatul a fost mare, Marta si Maria s-au bocit si se vaietau si au fost femei care au venit în mare numar si s-au vaietat. Sunt câteva tari în care este un obicei: când un om moare, atunci se aduna toate femeile din vecini si apoi se bocesc. Dar nu ma întrebati cum. Eu am trait-o o singura data. Nu vreau s-o mai traiesc înca o data. Eu în viata mea înca nu am mai auzit asa ceva; si când unii dintre ei au ragusit, au venit altii si au început sa se boceasca si vaietatul a tinut pâna dimineata. Si eu am fost ostenit pentru ca am predicat mult – fusesem într-o calatorie de misiune în tarile africane si aveam nevoie de somn. În dimineata urmatoare l-am întrebat pe un frate: „Ce s-a întâmplat acolo?” El a spus: „A murit cineva.” Eu nu am întrebat „Cine a murit?”, ci „De ce au bocit asa?” Si el a spus: „Da, da despre asta era vorba. De aceea au bocit. Asa este obicei la noi.”
Marta si Maria si unii de acolo s-au bocit, au plâns si s-au vaitat; apoi a venit Domnul si a pus capat bocitului si a spus: „Eu sunt Învierea si Viata.” Si apoi Marta a spus: „Eu stiu ca va învia la înviere, în ziua de apoi.” Si asta a fost prea mult pentru Domnul. El a întrebat: „Unde l-ati pus?” Apoi a venit a doua porunca: „Dati piatra la o parte.” Si Marta a spus: „El miroase greu.” Câteodata Dumnezeu lasa ca lucrurile sa ajunga atât de departe încât si ultima nadejde aproape ca s-a terminat. Este asa sau nu? Si apoi dintr-o data, ea a spus: „Eu acum stiu: ceea ce spui Tu, asta va face Dumnezeu, asta se va întâmpla.” Si El a spus: „Lazare, vino afara!” Si s-a întâmplat asa.
Ce este cu credinciosii ? Credinciosul traieste chiar daca el moare trupeste. Ce am auzit de la fratele Branham, când a fost transpus în Rai si a dat peste cap învatatura adventistilor? Si ei spun ca acela care moare nu mai vede si nu mai aude nimic. Nu si înca o data nu! Domnul nostru a spus-o deja tâlharului de pe cruce: „Adevarat, adevarat îti spun ca astazi vei fi cu Mine în Rai.” O, cât de minunat ca noi nu suntem reprezentanti ai unei învataturi, ci noi Îl putem crede pe Dumnezeu liber, din toata inima si-i dam dreptate lui Dumnezeu în toate lucrurile. De ce sa existe un Rai, daca nimeni nu va exista acolo? Dumnezeu stie exact ce face.
Vedeti, El a nimicit pe acela care a avut puterea mortii. Dar poate ca voi spuneti: „Noi cu totii stim ca Diavolul înca mai este dezlegat.” Da, Diavolul înca mai e dezlegat. Si stiti voi peste cine se arunca el? Peste credinciosi. Si eu va spun acum pe baza Cuvântului: peste care credinciosi? Nu peste cei credinciosi de jumatate, nu peste aceia care cred cum vor ei. Eu va citesc ce este scris Biblie. Luca 22:31-32: „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca grâul.” Acum vine: „Satana v-a cerut ca sa va cearna cum se cerne grâul.” Peste cine se arunca el? Pentru cine si-a cerut el dreptul sa se arunce? Peste grâu, nu peste ceilalti. Pe ceilalti îi lasa sa mearga cu trompete si cu tobe, dar aici este scris: „ca sa va cearna pe voi cum se cerne grâul”, nu neghina; grâul. Exista un grâu. Isus a fost bobul de grâu si El a spus: „Daca bobul de grâu nu cade în pamânt si moare, atunci ramâne singur. Dar daca cade în pamânt si moare, atunci va aduce mult rod.” Pe cine cerne si pe cine îl scutura încoace si-ncolo? Pe cine-l loveste? Nu neghina, nu asa-zisul grâu. Va mai citesc înca o data: „Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca grâul.” Sa va cearna! Nu ca sa va stapâneasca, nu sa va dirijeze, nu sa va inspire, nu sa va duca de nas. Dar pentru ce? Un singur scop: sa va cearna asa cum se cerne grâul. Voi stiti, exact asa cum a fost în Orient. Acolo grâul se batea cu o bâta si vântul s-a îngrijit ca neghina sa fie despartita de grâu; dar grâul a ramas acolo. El a fost batut ca sa fie separat, dezlipit de neghina si ca sa ramâna înapoi un grâu curat. Iubitilor în Domnul, cine scrie aceste lucruri? Pavel, Petru? Încercarile arzatoare care vin asupra voastra sa nu fie un lucru strain pentru voi. Trebuie sa fie asa.
Deci, si aceste versete trebuie sa le citim exact si sa nu le punem unul împotriva altuia, ci sa le comparam unul cu altul. Si ca sa avem un tablou complet, poate ca citesc acum un verset care suna cu totul altfel decât cel pe care l-am citit înainte. Matei 10:1 „Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai si le-a dat putere sa scoata afara duhurile necurate si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice fel de neputinta.” Domnul le-a dat putere alor Sai peste puterea Satanei. Eu sunt multumitor ca în amândoua locurile este spus exact despre ce este vorba. Când ucenicii s-au întors înapoi, au spus: „Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi în Numele Tau.” O puteti citi în Luca 10 versetul 17. Dar daca voi scoateti duhurile necurate, Domnul a spus: „Nu va bucurati.” Poate v-o citesc din Luca 10. „Cei saptezeci s-au întors plini de bucurie, si au zis: „Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi în Numele Tau.” Isus le-a zis: „Am vazut pe Satana cazând ca un fulger din cer.” Observati despre ce este vorba? S-a întâmplat! Dar chiar si dusmanul biruit peste care Dumnezeu ne-a dat deplina putere mai are de îndeplinit o singura însarcinare: sa ne cearna pe noi, sa ne loveasca. Eu o mai spun înca o data: nu sa ne duca de nas, nu sa ne rastalmaceasca Cuvântul altfel decât este scris, nu sa faca alte lucruri, ci doar un singur lucru: sa ne cearna asa cum se cerne grâul. Nici o alta însarcinare n-are. Si daca Dumnezeu îi îngaduie s-o faca asa de bine, atunci s-o faca. Voi stiti, Pavel L-a rugat pe Domnul, pentru ca pe el Satana nu l-a tratat doar putin elegant, ci l-a batut cu pumnii. Asa ca Pavel a strigat: „Doamne, nu mai pot! Tepusul este asa de adânc în carnea mea. Nu mai pot sa merg, nu mai pot sa stau, nu mai pot sa sed, nu mai pot! Doamne, nu mai pot!” Si ce a spus Domnul? „Harul Meu sa-ti fie de-ajuns, caci puterea Mea în slabiciune este facuta desavîrtita.” Iubitilor, eu am nadejdea ca este o mângâiere pentru voi. Când sunt unele lovituri în familie, în casnicie, la lucru, si când portofelul sufera câteodata, orice ar fi, gânditi-va la Iov. Ce s-a întâmplat cu Iov? Sa va citesc? În timpul lui nu a fost nici un barbat atât de temator de Dumnezeu, ca Iov. Si în Iov 2, fiii lui Dumnezeu se aduna în slava si Satana este si el acolo. În versetul 2 si 3 si în versetul 6 este scris: „Domnul a zis Satanei: „Iata, ti-l dau pe mâna: numai cruta-i viata.” Închipuiti-va! Fratele Branham a spus: „Dumnezeu a avut o astfel de încredere în Iov. El a stiut ca va sluji lui Dumnezeu, fie ca este bogat sau sarac, fie ca este sanatos sau bolnav, fie ca traieste sau moare, el va sluji lui Dumnezeu.” În zilele bune, o, cine nu-i poate sluji lui Dumnezeu? O, asta merge foarte frumos! Aici citim: Satana a spus: „Tu l-ai înconjurat, eu nu ma pot apropia de el, nici o nenorocire nu vine asupra lui, etc., dar lasa-l o data pe mâna mea pentru un timp si apoi vei vedea Tu ce reactie va avea.” Si Dumnezeu a stiut ca se poate încrede în Iov si a spus: „Bine, atunci fa ce vrei cu el.” Si când se întâmpla asta, atunci loviturile vin una dupa alta. Când Satana loveste, atunci n-o face o singura data. Voi cu totii cunoasteti cuvântul „solia lui Iov”. Atunci vine o solie a lui Iov, una dupa alta. Dintr-o data totul merge pe dos. Aici o lovitura, înca o lovitura si apoi înca o lovitura si tocmai asta este semnul deosebit ca Dumnezeu este cu voi si ca Satanei doar i-a fost permis sa va treaca printr-o încercare, printr-un examen. E bine pentru acela care va trece examenul.
Din cauza timpului, eu va dau acum doua exemple. Unul din viata lui David, din 2 Cronici. Aici este scris ca Satana a fost mânios din cauza Israelului si ca l-a atâtat pe David sa faca numaratoarea poporului. Satana a fost mânios împotriva Israelului si pe barbatul care statea înaintea Israelului, si l-a luat pe conducator si uite, câti au murit dupa aceea? Peste 75000. Dar ce citim dupa aceea? David a trebuit sa aleaga din trei nenorociri. Dumnezeu i-a împlnit dorinta si apoi l-a binecuvântat din nou si nici nu a socotit ceea ce a facut David. Dar Saul, care nu era ales de Dumnezeu, ci de oameni - în ochii nostri s-a facut vinovat doar de o mica neascultare. El a trebuit sa nimiceasca totul: oamenii si animalele. Si animalele le-a lasat si nu a împlinit porunca Domnului cu exactitate. Ce s-a întâmplat dupa aceea? Lui, Dumnezeu i-a tinut în seama. Si eu ma gândesc la Romani 4 - nu pot altfel - la fericirea lui David, cum el a exprimat-o în Duhul: „Ferice de omul, caruia nu-i tine Domnul în seama pacatul!” Exista oameni pe pamânt care au fost alesi de Dumnezeu, prin Hristos, înainte de întemeierea lumii. Dumnezeu nu le tine în seama. În marea socoteala a lui Dumnezeu totul a fost pus pe crucea de la Golgota.
Deci, când dusmanul da undeva lovitura, nu fiti tristi din cauza asta, ci dimpotriva începeti sa multumiti, caci acesta este un semn bun ca voi sunteti grâu si ca în felul acesta trebuie sa fie dezlipita putina neghina de grâu. Pe ceilalti Satana si-asa îi are. Si de aceea el a cerut de la Domnul ca adevaratii credinciosi sa mai treaca totusi prin încercari, pentru ca ei sa se examineze, sa fie încercati. Si cât de multumitori ne putem uita înapoi si putem spune: „O, Doamne, Tu ai fost cu mine. Toiagul Tau a fost mângâierea mea.” Cum a spus-o David într-un loc: „Ma afund în noroi, si nu ma pot tine; am cazut în prapastie, si dau apele peste mine.” Ce a fost? Sa ne gândim la altii care au trebuit sa mearga prin încercari. Dumnezeu a fost cu ei. El va fi si cu noi. Din partea lui Dumnezeu, fie încercari, fie Satana, fie moartea, fie iadul, totul a fost deja rezolvat. Orice ar veni, trebuie sa treaca pe lânga noi. El nu va permite mai mult decât ceea ce este spre mântuirea si binecuvântarea noastra. Cum am spus-o deja: Satana nu are nici un drept sa-i duca de nas pe adevaratii copii ai lui Dumnezeu. El n-are nici un drept sa te calauzeasca în învataturi straine si pe lânga cale. El si-a negociat doar un singur lucru: sa loveasca. Si daca Dumnezeu îi permite, atunci noi nu vrem sa ne plângem de lucrul acesta. Eu stiu, noi suntem oameni si nici mie nu-mi merge altfel, dar începând de astazi haideti sa-i multumim Domnului. Ce este scris în Evrei? Voi stiti ca aceleasi încercari au venit peste toti. Tot asa cum vor veni si peste voi. Eu mai degraba as vrea sa fiu mustrat ca sa fiu la Domnul, decât sa ramân fara mustrare si sa nu traiesc rapirea. Orice-ar veni, noi vrem sa-i multumim lui Dumnezeu din inima.
Sa o spunem acum ca si cuprins: pe Dumnezeu Îl poti recunoaste clar în creatie. Pe Dumnezeu Îl poti recunoaste clar în Hristos. Dumnezeu a fost în Hristos si a împacat lumea cu Sine însusi. 2 Corinteni 5:19. „Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a încredintat slujba împacarii; ca adica, Dumnezeu era în Hristos, împacând lumea cu Sine, netinându-le în socoteala pacatele lor, si ne-a încredintat noua propovaduirea acestei împacari. Noi dar, suntem trimisi împuterniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, va rugam fierbinte, în Numele lui Hristos: Împacati-va cu Dumnezeu!” Împacarea a avut deja loc, trebuie doar sa fiti de acord cu ea, trebuie s-o primiti. Rascumpararea a avut loc, voi trebuie s-o primiti, trebuie s-o traiti. Isus este Rascumparatorul nostru, El este Salvatorul nostru, El este Mântuitorul nostru, El este Împaratul nostru, El este Domnul nostru, El este Dumnezeu. Deja atunci barbatul care prima data nu a fost de fata dupa înviere, Toma, a spus: „Domnul meu si Dumnezeul meu.”
Acum, al treilea lucru: Hristos în noi sau Dumnezeu în poporul Lui. Cuvântul Lui îl face viu, lucrarile Lui lucreaza în mijlocul alor Sai. Aceasta este dorinta noastra arzatoare. Dumnezeu în poporul Sau, descoperit în statura de om mare în Hristos, ca sa nu mai fim copii clatinati încolo si încoace, ci sa fim fixati în credinta, sa fim statornici în încercari, pentru ca Dumnezeu sa se poata încrede în noi, pentru ca plinatatea care a fost revarsata de Rusalii, sa se descopere acum, la sfârsit, în Biserica. De câteva ori, eu i-am spus deja Domnului: noi acum avem nevoie de o mai mare descoperire a lui Dumnezeu decât a fost vreodata pe pamânt. Si daca sunt miscat în interiorul meu câteodata, atunci eu spun Domnului, asa cum o gândesc în interiorul meu. Si eu stiu ca El va scutura si va misca cerul si pamântul. Cum a zis prorocul: în acea zi, cerul va asculta pamântul - si asta trebuie sa vina. Dumnezeu va avea oameni pe pamânt, asa ca cerul se va coborî jos si binecuvântarea lui Dumnezeu va fi descoperita în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Acum va rog sa credeti ca acesta este adevarul.
Fratele meu mai în vârsta spune de fiecare data: „Tot ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu este adevarat. Sa crezi din inima!” Si daca eu câteodata spun o propozitie mai puternica, atunci el spune: „Acesta este adevarul!” Si asta face atât de bine, este atât de placut - când oamenii în interiorul lor merg cu predica. El spune: „Asta asa e! Amin!” Pur si simplu tu trebuie sa mergi cu predica în interiorul tau si sa spui: „Cuvântul lui Dumnezeu este adevarat. Mai degraba cade cerul decât sa ma însele Cuvântul Lui!” Si daca suntem samânta lui Avraam, haideti sa facem cum facut el. Noi putem privi o secunda la noi si sa spunem: „Nu-i nimic bun în mine.” Ce-i asta? Un om ca toti ceilalti? Aceasta este o observatie corecta, dar noi nu ne oprim la asta. Noi vedem ceea ce a facut Dumnezeu din noi. Înca nu s-a descoperit ceea ce vom fi odata. Si apoi Ioan vine si spune: „Acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar când va fi descoperit, atunci vom fi asemenea Lui!” Amin! Asta o credem din toata inima si din tot sufletul! Noi acum la sfârsit vrem sa auzim „amin”-ul vostru. Si noi care suntem mai în vârsta, credeti voi cu totii care suntem aici, ca noi acum suntem deja copiii lui Dumnezeu? Spuneti „amin”! Eu va documentez din Scriptura. Ioan 1: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu;
1:13 nascuti nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Credeti voi în Numele Lui? Amin! Ati devenit voi copii ai lui Dumnezeu? Spuneti „amin”. Acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Înca nu s-a descoperit ca totul I-a fost pus sub talpa picioarelor Lui. Iadul mai este în rascoala; moartea mai exista, dar noi ne uitam la Acela, care pentru scurt timp a fost înjosit si despre care este scris: „Stapâneste în mijlocul dusmanilor Tai pâna când toti dusmanii vor fi pusi sub talpa picioarelor Tale.” Si apoi dintr-o data se împlineste 1 Corinteni 15:28. Când totul Îi va fi supus… Lasati-ma sa v-o citesc, pentru ca voi sa stiti ca asa este scris. 1 Corinteni 15:25: „Caci trebuie ca El sa împarateasca pâna va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale.” Deci, am citit înainte de la versetul 24 si acum 25: „Caci trebuie ca El sa împarateasca pâna va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. Vrajmasul cel din urma care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevar, a pus totul sub picioarele Lui. Dar când zice ca totul I-a fost supus…” Aleluia! Când El va striga apoi ca totul I-a fost supus, atunci nu va mai fi predicat, atunci este acolo. Aleluia ! Lauda lui Dumnezeu ! Când El va striga apoi ca totul I-a fost supus, „se întelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. Si când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul în toti.” Atunci înceteaza denumirile de „Tatal” si „Fiul”; atunci descoperirea în Fiul se revarsa din nou în Dumnezeu. Isus a spus: „Am iesit de la Tatal, si am venit în lume; acum las lumea, si Ma duc la Tatal.” El a iesit de la Dumnezeu, a adus la suprafata un neam divin - fii si fiice ale lui Dumnezeu, pentru ca sa se împlineasca Scriptura: „Iata, eu si copiii pe care mi i-a dat Domnul…”. O, câte versete am putea enumera! Dar când va sosi timpul când El va striga: „Acum totul s-a supus!”, va fi maiestuos. Totul va fi minunat ! Si noi, acum deja ne putem supune deja Lui, sa facem voia Lui, sa-L urmam pe El, sa-L credem.
Si la sfârsit vreau sa adresez înca un Cuvânt celor care înca nu si-au dedicat Domnului viata lor. Fiecare adunare pentru unii poate sa fie ultima posibilitate. Poate chiar va fi ultima adunare. Noi ne gândim acum la o sora, care a adormit, ne gândim la multi pe care i-am vazut aici multi ani de-a rândul: dintr-o data ei nu au mai fost. O zi, un ceas… va fi odata ultima zi si ultimul ceas. Inima scumpa, Dumnezeu a facut tot ce a putut face. Cine va fi pierdut, va fi pierdut din propria lui decizie; este pierdut pentru ca nu a vrut sa fie salvat. El nu va fi pierdut pentru ca a pacatuit si a fost nascut în pacat; el merge în pierzare pentru ca nu a primit salvarea. Isus Hristos este astazi Salvatorul tau. Pune capat luptei tale interioare si spune: „Doamne, aici sunt. Tu mi te-ai descoperit, Tu ai vorbit cu mine, aici este viata mea.”
Celor care sunt în încercari, eu va spun: Romani 8:28, si în mod deosebit versetul 33: „De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” Cei mai multi citesc acolo cuvântul „trebuie”, dar nu este scris asa în Biblie. Este doar scris: „…toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” Laudat sa fie Numele Domnului! Si în aceasta legatura, Pavel spune: „ce ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru?” Si raspunsul: nimeni si nimic. Nimic! Nici viata, nici moartea, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici suferinta, nici spânzuratoarea, nimic! Pe noi care am gustat si am trait dragostea lui Dumnezeu, nimic nu ne poate desparti de aceasta dragoste divina, care este în Isus Hristos, Mântuitorul si Domnul nostru. Uniti cu Dumnezeu, în legatura cu El de fiecare data, si vesnic. Laudat si cinstit sa fie Numele Lui ! Amin !
Sa ne ridicam în picioare pentru rugaciune. Poate cântam cântarea „Asa cum sunt, asa trebuie sa fie”, si cântarea 233.
Voi pleca în Polonia si dupa aceea voi merge în Rusia, daca Dumnezeu vrea… Voi stiti ca eu am o slabiciune pentru Rusia în inima mea. […] Este vorba despre credinta oamenilor din Rusia. Oamenii sunt adusi la Domnul mai usor decât religiosii fanatici. Eu nu am uitat când am predicat ultima data în biserica baptista din Moscova. Acolo este Academia de ofiteri, lânga adunare… si câti ofiteri de armata au venit acolo la adunare în uniforma si au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu. A fost o placere deosebita sa vezi cum ofiterii cu rang umpleau coridorul. Asta a fost foarte frumos! Dumnezeu sa-l binecuvânteze pe domnul Gorbaciov într-un mod deosebit, daca barbatul acela se va mai pocai. Atunci ar fi în cer bucurie peste masura; doar iadul va fi trist. Dar asta sa nu ne intereseze. La Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Si undeva este scris: „El îsi ia pe cei mari ca ostatici.” La Dumnezeu totul este posibil! Cine s-a rugat vreodata pentru Gorbaciov? Eu si asa o cred pentru el. Amin! Sa ne rugam si pentru politicienii nostrii pe care nu-i iubim asa de mult pentru ca nu fac totul bine. Dar numai Dumnezeu va face totul corect. Sa ne gândim la toate stapânirile, indiferent de ce natura sunt acestea: cu atât mai bine ne va merge si cu atât mai putine dureri de stomac vom avea.
Frate Müller primiti salutari. Frati si surori, primiti salutari! Vad pe fratele Forestieri. Salutari pentru Etien Jenton, salutari pentru Barilier, salutari pentru toti fratii si surorile în Domnul. Cine s-a bucurat ca noi am fost astazi aici? Spuneti „amin”. Ne ridicam înca o data în picioare si multumim Domnului:
Tatal nostru ceresc, noi stim ca Tu esti astazi în mijlocul nostru. Noi stim ca Tu ai vorbit cu noi astazi si ca nici un om din aceasta sala nu pleaca fara ca pentru el sa nu fi fost ceva din Cuvânt. O, Domne, pentru fiecare a fost ceva: si pentru cei apasati si pentru cei încercati, pentru toti a fost ceva astazi; si pentru cei care sunt mai slabi, pentru fiecare a fost ceva si pentru toti aceia care Te iubesc. Si noi Te iubim, noi care iubim Cuvântul Tau si care am recunoscut ceasul si mesajul si mesagerul pentru acest timp. Îti aducem multumire înca o data. Tu esti Dumnezeul viu, Doamne. Tu de fiecare data Te-ai descoperit din nou în întreaga creatie, ai adus la iveala viata noua, roade noi.
Iubitule Domn, Atotputernicule Dumnezeu Tu Te-ai descoperit în Hristos, în toata plinatatea Ta, si tot asa Te-ai descoperit în Biserica Ta, în aceeasi plinatate. Pune în inima noastra versetul acela: „Voi aveti totul deplin în El, care este Capul oricarei domnii si stapâniri.” Satana nu mai are nici o putere. Nimeni nu este Capul nostru; Tu esti Capul nostru, Tu ai toata puterea în cer si pe pamânt, Tie îti apartinem ca Biserica. Tu esti Capul Trupului Tau, al Bisericii, Tu sa ai primul loc în toate lucrurile. Calauzeste-ne calea într-acolo, Doamne. Calauzeste-ma pe mine, ca eu sa merg pe calea Ta ascultator pentru ca Tu sa Te poti descoperi si sa ne poti binecuvânta, Cuvântul Tau sa-l confirmi. Fa acelasi lucru în întregul Tau popor.
Si acum noi Te rugan pentru întreaga omenire, pentru toate popoarele, limbile si natiunile, pentru toate conducerile, pentru toate stapânirile. Pune-i în functie si da-i jos cum îti place Tie, conform planului Tau pentru acest timp. Binecuvânteaza într-un mod deosebit partea estica a Europei, pe aceia care au ramas în urma în multe lucruri, pamânteste si duhovniceste. O, fie ca Tu sa Te descoperi acolo! Acolo sunt si fratii nostri si surorile noastre. Noi îi binecuvântam în Numele Domnului. Binecuvântam stapânirea din Moscova, pe domnul Gorbaciov. O, Doamne, binecuvânteaza peste tot, în toate tarile. Îti multumim si pentru tarile noastre, pentru libertatea pe care o avem, pentru bunastarea noastra, pentru mijloacele care ni le daruiesti astfel încât noi putem da întregii lumi hrana spirituala. Tu ai binecuvântat Elvetia într-un mod deosebit si i-ai pazit în al doilea razboi mondial, încât nici un soldat nu a pus piciorul în aceasta tara. O, Doamne, jumatate de lume a fost ocupata, numai tara aceasta a ramas ocrotita, o, Dumnezeule ca o oaza. Si Tu l-ai lasat pe robul Tau William Branham sa vina aici, în stadionul din Halle. El a predicat aici, Tu aici ai confirmat Cuvântul Tau. Iubitule Domn, daca Tie îti place fa în acest oras începutul unei restituiri totale si a proslavirii Tale si a confirmarii Cuvântului Tau. Tu esti Dumnezeu, fa cum Îti place. Voia Ta sa se faca, Împaratia Ta sa vina cu toata puterea. Laudat sa fii Tu în vecii vecilor! Amin!
Putem spune mângâiati: El ne-a binecuvântat! Ramâneti în harul lui Dumnezeu. Dati-va mâinile unii altora. Amin!