Poezii Crestine
De n-ai fi Tu | De n-ai fi Tu |
|
|
|
|
De n-ai fi Tu... nimic nu mi-ar aduce În suflet bucuria de-a trăi, De n-ai fi Tu... nimic atunci n-ar fi Mai scump, mai minunat, mai delicat, mai dulce. De n-ai fi Tu... nimic n-ar fi în stare Să mă înveţe cum e "a iubi", De n-ai fi Tu... aş fi o arătare, Un om pierdut în gânduri cenuşii. De n-ai fi Tu... chiar soarele afară De-ar încălzi pământul friguros, În suflet aş avea iarnă polară, Iar gândul mi-ar fi rece, neguros. De n-ai fi Tu... chiar prieteni mulţi să fie Amabili, veseli, veşnic grijulii... Eu tot n-aş şti ce-nseamnă bucurie Şi ce valoare are a trăi. De n-ai fi Tu... chiar de-ar ploua o vară Pe un pământ uscat şi însetat, În suflet aş tânji ca o Sahară După un strop din Harul revărsat. Dar Tu eşti viu... şi dai valoare vieţii Şi o trăiesc doar pentru că exişti. Tu eşti prezent în zorii dimineţii Şi cu iubire sufletul meu mişti. Prin Tine viaţa mi-e mereu bogată Şi lângă Tine ne-ncetat eu cresc. O, Doamne, umple-mi astăzi viaţa toată Şi fă mai mult, Isus, să te iubesc! |
| < Precedent | Urmator > |
|---|

Membri
Ultimul: Timotei

Astazi : 1

Ieri : 0

Total : 2834

Online
Vizitatori: 7
Membri: 0
Total: 7