Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
            cu-adevărat?

Prin harul Tău ai frīnt robia,
ai rupt cătuşa celui rău.
Dar oare port eu azi īn deget
            inelul Tău?

Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veşnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
            Sau cum mă port?

Sīnt eu un fiu născut din ceruri?
Sīnt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
            născut de jos?

Cīnd sub păcat şi cīnd sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi doreşte,
            ci vrea copii.

Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos īn lume,
            nici sus īn cer!

Şi-ai vrut atunci din suferinţă
din rana cea din piept să-nchegi
o fiică mai presus de fire,
            mai sus de legi.

O, Doamne Sfīnt, eu nu sīnt vrednic
nici robul robilor să-Ţi fiu,
şi totuşi, Tu, cu mii de lacrimi,
            m-aştepţi ca fiu.

Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Şi totuşi, Tu aştepţi şi-n mine
            Mireasa Ta.

Costache Ioanid