Poezii Crestine
Cand inima | Cand inima |
|
|
|
|
Cīnd inima odată de cer īmi va fi plină, īn ceasu-acela mare şi binecuvīntat, să vie peste mine o rază de lumină şi sufletul la Tatăl să urce īmpăcat. De mi-ar săpa o groapă şi mi-ar īnfinge-o cruce, de m-ar svīrli īn flăcări ori sub un dīmb stingher, cenuşă rece-n urnă, ori ţărnă sub uluce, tot una-mi vor fi toate cīnd voi privi din cer. Peste cīmpii şi codri va trece iarăşi luna. Veţi asculta izvorul şi aripa de vīnt. Iar eu, īn zări de taină, voi fi īntotdeauna cu Cel ce-a pus pe-orbite şi stele şi pămīnt. Uitarea nu mi-i dragă dar nici nu mă-nspăimīntă. Că nu visez cunună īn lumea de păcat. Dar voi primi-n vecie prietenia sfīntă a celor ce din lume spre cer i-am īndemnat. Aducerile-aminte pe mine nu m-or cerne, ci va lupta dispreţul să şteargă tot ce-am spus. Dar slava lumii trece, ca frunza-n lut se-aşterne şi va rămīne veşnic iubirea lui Isus. Costache Ioanid |
| < Precedent | Urmator > |
|---|

Membri
Ultimul: Timotei

Astazi : 1

Ieri : 0

Total : 2834

Online
Vizitatori: 3
Membri: 0
Total: 3