Poezii Crestine
Cand anii trec | Cand anii trec |
|
|
|
|
Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim. Şi undeva în cale stă neştiut mormântul Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim. Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă Dă-ne să umblăm Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie Dulce s-o gustăm. Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei. Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei. Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt. Când anii trec ca norii şi stările ca vântul O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim. Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul Ca să învii cu ele din orice ţintirim. Traian Dorz |
| < Precedent | Urmator > |
|---|

Membri
Ultimul: Timotei

Astazi : 1

Ieri : 0

Total : 2834

Online
Vizitatori: 6
Membri: 0
Total: 6