Poezii Crestine
Caderea Ierihonului | Caderea Ierihonului |
|
|
|
|
Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă, Se-mpotrivea căderii presimţite. De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă, N-ar fi pierit sub tunete-nteţite. Dar n-a crezut şi nu s-a pocăit. Aşa va fi şi cu această lume, Căci cele şapte trâmbiţe-au sosit, Sunând avertizare, foc şi ciume. Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire, Cetatea, ci spre sfântă judecată. De-aceea Israel avea poruncă Să nu ia pentru sine vreo răsplată. Şi toţi au înţeles şi-au ascultat, Afară de Acan, cel cu mantia... Privind, el a poftit şi a luat. Cu viaţa şi-a plătit apostazia. Cetatea Ai a fost apoi luată Prin iscusinţă, după sfat ceresc. Cei care iau exemplul de-altădată, În misiunea sfântă reuşesc. Intrând în ţară, Dumnezeu le-a dat La fiecare sorţ de moştenire. Din nou în legământ i-a adunat, Prinţul Isus la ultima-i vorbire. Din toate-acele mari făgăduinţe, Făcute-n zori poporului iubit, Nici una n-a rămas pe din afară, Căci Domnul, credincios, le-a împlinit… Când canaaniţii apăsau pooporul, Debora, prorociţa, a chemat. Şi, ca în jurul unei mame bune, Viteji israeliţi sau adunat Barac a fost în frunte, cu credinţă, Şi după el curgeau galileenii. Din Ruben a sosit doar zvon de planuri, Dar Beniamin şi-a înarmat oştenii. Aşer se odihnea pe plaja lui, Iar Dan făcea afaceri pe corăbii, În timp ce chiar şi stelele luptau, Sosind din cer cu sclipitoare săbii. Florin Laiu |
| < Precedent | Urmator > |
|---|

Membri
Ultimul: Timotei

Astazi : 1

Ieri : 0

Total : 2834

Online
Vizitatori: 5
Membri: 0
Total: 5