Poezii Crestine
Asculta-mi, Doamne, ruga | Asculta-mi, Doamne, ruga |
|
|
|
|
Ascultă-mi, Doamne, ruga! E una-ndurerată, Când sunt atât de rece şi gol ca niciodată, Când nu mai port în suflet credinţă şi iubire Şi tot ce sunt acum e plâns, nefericire. Se pleacă-n rugăciune o inimă bolnavă, Un om cu mii de greşuri, o vale, o epavă, O trestie ce, frântă, sub vântul rău se pleacă, Un jar ce slab mai arde, o albie ce seacă. Te strig, abia se-aude, din inima mâhnită, Lipsit de-orice nădejde, o floare ofilită, Cu sulfetul în tremur, topit de aşteptare, Să-ntinzi o mână caldă, un braţ etern şi tare. Ascultă-mi, Doamne, ruga si vino iar la mine, Să simt iar bucuria, s-o cânt cum se cuvine, Să laud al Tău Nume, să ştie tot pământul Că Tu eşti Mângâierea, Iubirea şi Cuvântul. |
| < Precedent | Urmator > |
|---|

Membri
Ultimul: merry

Astazi : 0

Ieri : 1

Total : 2789

Online
Vizitatori: 7
Membri: 0
Total: 7