Poezii Crestine
A fost candva | A fost candva |
|
|
|
|
A fost cândva... şi c-un fior pe pleoape, ne-om aminti sub viţă şi smochin. A fost cândva un nesfârşit de ape... Şi Duhul Sfânt plutea ca un suspin... Deodată-n larg a răsunat Cuvântul! Şi nevăzutul se făcu atom. Isus umplea cu bogăţii pământul când făuri ca frate-al Său pe om. De dragul lui venea ades în luncă şi tot ce-avea pe-acest pământ i-a dat. Un singur rod, o singură poruncă, purta un singur sâmbur de păcat. Dar într-o zi se auzi-n ţărână: "Gustaţi din rod şi fiţi ca Dumnezeu!" Şi omu-a-ntins către păcat o mână, iar Cel Viclean l-a prins în lanţu-i greu. A plâns în cer o inimă frăţească. Dar nu-i putea ascunde-al faptei blam. Ci trebuia un preţ să se plătească. Şi fu gonit şi rob Adam. Nemaiavând nimic să-i aparţie spre-a se plăti din lanţul Celui Rău, S-a dat Isus pe Sine însuşi Sie, căci numai El era deplin al Său. Astfel din jertfă s-a născut iubirea. Şi proslăvindu-Şi Fiul pe Calvar, Cel ce-i mai sus decât nemărginirea, ne-a dat, prin El, nemărginirea-n dar. Ne-a îmbrăcat în sclipitoare haină. Şi-n pasul veşniciilor ce vin, mereu deplin vom şti oricare taină şi taine noi vor rămânea deplin. A fost cândva... vor spune cronici sfinte. Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi. De cele vechi nu ne-om aduce-aminte, când vom străbate veşnic ceruri noi. Dar ca să ştim ce frângere grozavă, ce fără margini preţ a dat Isus, oricât vom fi urcaţi din slavă-n slavă, al crucii nimb va rămânea mai sus. Costache Ioanid |
| < Precedent | Urmator > |
|---|

Membri
Ultimul: Timotei

Astazi : 1

Ieri : 0

Total : 2834

Online
Vizitatori: 5
Membri: 0
Total: 5