..:: Crestini Forever ::.. - Timpul tau poate a si trecut

Home

Resurse Crestine

Marturii

Timpul tau poate a si trecut - interviu Ramona Moisa

Versetul Zilei

Romani 13:3

Dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta buna, ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire

Meditatia Zilei

Timpul tau poate a si trecut - interviu Ramona Moisa

Interviu difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei
Timisoara, in cadrul emisiunii VIETI TRANSFORMATE.

RAMONA MOISA

Ce ma fac eu daca Dumnezeu vine la o zi dupa ce a
trecut postul? Doamne de ce n-ai venit ieri, cand eu
inca eram in regula? Mai du-te putin si vino la postul
urmator! aceasta era oarecum ideea, timp de o luna,
sau sase saptamani, sa nu mergi la discoteca, sa nu
tii chefuri, sa nu vorbesti urat, si dupa ce a trecut
sarbatoarea, sa uiti de sarbatorit si sa-ti faci de
cap.

Ce ma fac daca vine Mantuitorul prin 15 iunie si nu
e nici un post atunci?

Fiind la timisoara la facultate, am descoperit
Radio Vocea Evangheliei. treptat am inceput sa
simt ca-mi doresc o biserica.

M-a intrebat daca m-am botezat si i-am spus:
a... mai este timp! s-a uitat la mine si mi-a
spus: timpul poate a si trecut!

intre mine si parintii mei relatia era destul de
rece.

Ramona Moisa nu si-a revenit inca din socul
pozitiv, al intalnirii in mod personal cu Dumnezeu, al
intalnirii cu Isus Cristos, cel care a fost mai mult
decat un tata sau mama, cel care a fost mai mult decat
familie, decat prieteni, cel care este de fapt Fiul
Lui Dumnezeu.

Reporter:
- Ramona, cum L-ai intalnit pe Dumnezeu, ce s-a
intamplat in viata ta, care au fost schimbarile din
viata ta?

in cea mai mare parte a timpului am stat cu bunicii,
si cele mai multe amintiri din perioada copilariei
sunt legate de ei. Bunicul era cel cu care am mers la
sanius, cu el impartaseam eu toate bucuriile, toate
supararile mele, el imi lua apararea in fata colegilor
de joaca.

Bunica a fost cea care mi-a pus stiloul in mana si m-a
invatat sa-mi scriu numele. Pot sa spun ca cei 7 ani
de acasa la bunici i-am dobandit. Mai tarziu, am
locuit o vreme cu parintii, dar cred ca deja
personalitatea mea incepuse sa se manifeste destul de
puternic si am devenit astfel destul de rebel.
ii ascultam in timpul in care ma supravegheau, dar in
timpul in care ramaneam singra, faceam ceea ce credeam
eu de cuviinta. Fata de parinti am avut intotdeauna
respect si dragostea pe care stiam ca le-o datorez.
Dar de multe ori am avut conflicte cu ei. acum, cand
am crescut, am ajuns sa-mi dau seama ca am propriile
mele alegeri, si propriul meu sistem de valori. Destul
de rar luam in considerare ceea ce-mi spuneau ei.

- se intampla de prea multe ori ca dam celor din jurul
nostru, dragostea pe care trebuie sa le-o dam. Deci o
facem dintr-un fel de datorie.

- Din pacate, da! Eu am dorit intotdeauna sa am cu
parintii mei o relatie mult mai calda, dincolo de a ne
indeplini fiecare datoria unul fata de celalalt. Ei
fata de mine si eu fata de ei. Dincolo de respect,
mi-as fi dorit sa existe intre noi, prietenie si
dragoste.

sincer am fost uimita cand, dupa ce am trecut cu bine
examenul de liceu-era atunci in treapta-pentru prima
oara tatal meu m-a luat in brate, m-a asezat pe
genunchi si mi-a spus ca e mandru de mine, si eu n-am
stiut cum sa reactionez.

L-am vazut pentru prima data bucurandu-se si am fost
uimita pentru ca intre noi relatia era destul de rece
si se limita doar la preocuparea parintilor mei
vis-a-vis de studii, de scoala si de micile sarcini
pe care le aveam in casa. Dar sentimentele mele nu
erau puse in discutie. Parerea mea despre o materie,
despre un anumit coleg, sau vis-a-vis de a face o
munca in casa, nu intra in discutie. Deci asta si asta
trebuie sa faci... si trebuie sa faci bine.

-acum cu cine discuti despre sentimentele tale?

-Cel mai adesea cu surori de credinta, dar sunt mai
mult decat atat. Oarecum m-am identificat cu Domnul
Isus in momentul in care mama si fratii sai vin la el.
si el spune ca mama si fratii sai sunt cei care
asculta si implinesc Cuvantul. am simtit ca, familia
mea, fratii si surorile mele, sunt cei care inteleg
sentimentele mele, cei care vad greselile mele si
totusi nu ma critica ci cu blandete incearca sa-mi
atraga atentia.

-Care a fost prima ta intalnire cu evanghelia, cu
biblia, cu Dumnezeu? Cand ti-ai luat cateva momente
din viata sa stai sa te gandesti specific la Dumnezeu?

- in perioada liceului, unul dintre colegii mei s-a
intors la Domnul. Era vizibila la el o schimbare
importanta, cu toate ca si inainte era un baiat
cumsecade, silitor. totusi, in momentul in care s-a
intors la Domnul era altfel. El a inceput sa ne
vorbeasca tuturor celor din clasa despre Domnul, a
inceput sa ne invite la biserica, la intalnirile
tinerilor din Caransebes, de la biserica de acolo.
Dar sistematic l-am respins si multa vreme a fost
tinta ironiilor noastre. Dar imi amintesc acum de el
si nu pot sa ma gandesc cu drag la ele in momentul in
care noi il ironizam iar el isi scotea linisti cartea
de cantari si incepea sa slaveasca pe Domnul. Noua ni
se parea asta foarte foarte haios, dar acum nu mai
cred la fel, acum imi dau seama cat de multa dragoste
avea el pentru noi, si cat de mult vroiam sa simtitm
si noi bucuria de a fi altfel.

-Cum a inaintat apropierea ta de Dumnezeu, cum a
evoluat?... te-ai mai intalnit cu acel coleg din
liceu, sa-i spui ca pana la urma ai trecut de aceeasi
parte a baricadei?

-Da, el m-a influentat si pe parcurs, ne-am mai
intalnit pe parcurs si el n-a renuntat. Chiar mi-a
marturisit ca el multa vreme s-a rugat pentru colegele
sale.

in perioada liceului, am inceput sa frecventez o
biserica. Imi placea sa merg acolo, dar nu cred ca pot
numi acea perioada, intalnirea mea cu Dumnezeu.
Ma simteam bine la biserica, probabil in orice casa a
Domnului este o oarecare pace, liniste si simti ca
ceva in inima ta este schimbat, dar aceasta schimbare,
nu dura pentru mine mai mult de doua ore cat dura
programul, si in momentul in care ieseam din biserica,
viata mea era la fel. Preocuparile mele au continuat
sa fie de prieteni, de distractie, de discoteca. Imi
doream foarte mult sa fiu pe placul celor din jurul
meu.

-Cautai acceptarea grupului din punct de vedere
social.

-Da, asa cum am cautat acceptarea, si dragostea
familiei, am cautat si in afara lucrul acesta.

-Pe primul loc in viata fiecarui om, este nevoia de a
fi iubit! Un om care nu este iubit, incurajat, care nu
este acceptat de cei din jur, merge cu pasi repezi
spre distrugere.

Ramona Moisa:
- Ne apropiam de postul Craciunului, si asa cum se
obisnuia acolo, trebuia sa tii aceasta perioada in
care sa incerci sa te impaci cu cei cu care erai
certat, sa fii mai bun, sa faci lucruri bune, sa-ti
ajuti prietenii, vecinii.

Mie lucrul acesta mi s-a parut bun pana la un punct,
cand intervine intrebarea: ce ma fac eu daca Dumnezeu
vine la o zi dupa ce a trecut postul, ce voi face?
Doamne de ce n-ai venit inca ieri cand eu eram in
regula? Mai du-te putin si vino la postul urmator!
aceasta era oarecum ideea, timp de o luna, sau sase
saptamani, sa nu mergi la discoteca, sa nu tii
chefuri, sa nu vorbesti urat, si dupa ce a trecut
sarbatoarea, sa uiti de sarbatorit si sa-ti faci de
cap.

Eu am inceput sa ma intreb ce ma fac daca vine
Mantuitorul prin 15 iunie si nu e nici un post atunci.
Ce fac atunci?

Cam de aici au inceput intrebarile mele, si cam atunci
am inceput sa-mi dau seama ca locul meu nu era acolo.
am inceput sa caut, am inceput sa ies afara, si atunci
am inceput sa plec urechea la ceea ce imi spuneau
oamenii, crestinii. atunci am inceput sa ma intreb
daca nu cumva totusi ei au dreptate, pentru ca pana
atunci i-am respins sistematic. Probabil pentru ca era
atat de simplu, nu vroiam sa accept, eram obisnuita cu
demonstratii matematice laborioase, si un lucru atat
de simplu n-am putut sa-l inteleg.

Reporter:
- Cineva care s-a intors la Domnul la varsta de 80 de
ani, si fiind pe punctul de a fi primit in biserica,
la un fel de intalnire cu slujitorii bisericii, el
intreaba: Dar nu trebuie sa fac nimic? Nu.
Pentru ca tu Ramona spuneai ca a fost foarte simplu,
ca e incredibil de simplu, de neacceptat de simplu. si
cei din biserica respectiva au spus: Nu, nu trebuie
sa faci nimic. Dar pentru toate pacatele pe care
le-am facut timp de 80 de ani, pentru tot ceea ce am
facut, nu trebuie sa platesc nimic?...Nu, nu
trebuie sa platesti absolut nimic, pentru ca Fiul Lui
Dumnezeu, Isus Cristos a facut totul in locul tau.

Poate din cauza aceasta ti-a fost greu sa accepti
simplitatea intoarcerii la Dumnezeu, pana ai inteles
cine a platit pretul.

Ramona Moisa:
- am inceput sa ma intreb ce nu e in regula cu mine,
sau ce ar trebui sa fac pentru ca sa fie mai bine,
inca nu gasisem solutia, inca nu stiam ca viata mea
trebuie schimbata, ca inima mea trebuie curatata. Dar
am inceput sa caut, fara sa stiu ce anume, sau fara sa
stiu ce voi gasi la capatul acestor cautari.

Reporter:
-Ce-ai gasit la capatul acestor cautari?

am avut o prietena care mi-a spus: Am inceput sa
merg la biserica, si uite este fain si am inceput sa
citesc din biblie. N-ai vrea sa vii si tu?
Mi-a placut, si am inceput sa merg din ce in ce mai
des. Intre timp, fiind la timisoara la facultate, am
descoperit Radio Vocea Evangheliei. ascultand la
inceput muzica de acolo, dedicatiile muzicale, apoi
marturiile unor oameni, predici, fel de fel de
indemnuri, treptat am inceput sa simt ca-mi doresc o
biserica.

apoi imi amintesc de o intalnire cu fratele Octavian
Luncanu, a carui marturie mai tarziu am auzit-o la
Radio Vocea Evangheliei. El venise intr-o misiune la
biserica Ghetimani din Caransebes, si Domnul a facut
ca intr-o sambata dimineata, fratele Octavian sa fie
la poarta bisericii, impreuna cu un alt frate, sa stea
impreuna de vorba, iar eu sa trec pe acolo si sa ma
opresc ca sa vad care va fi programul pentru a doua
zi. Fratele Octavian, vazandu-ma, a venit la mine si
m-a intrebat daca vin la aceasta biserica. I-am spus
ca da. M-a intrebat daca m-am botezat si i-am spus:
a... mai este timp! s-a uitat la mine si mi-a
spus: timpul poate a si trecut! N-am stiut cum
sa plec mai repede de acolo. N-am mai putut sa zic
nimic, am ridicat din umeri, am zambit si m-am intors.
Pana acasa numai la asta ma gandeam: Nu cumva
timpul meu a trecut? Nu cumva indurarea Lui Dumnezeu
fata de mine s-a terminat?

Dumnezeu m-a mangaiat atunci cu un verset pe care il
primisem cu multi ani in urma, de care imi aminteam
ori de cate ori eram in momente din acestea de
cumpana. Parca auzeam: in iubire nu este frica,
iubirea alunga frica pentru ca frica are cu sine
pedeapsa, iar cel ce se teme, nu este desavarsit in
iubire. atunci m-am linistit, si mi-am zis ca nu
trebuie sa ma tem, cu siguranta Dumnezeu are iubire
pentru mine si mai are si rabdare cu mine.

La timisoara am continuat sa caut o biserica, am
continuat sa ascult postul de radio, si din nou am
fost cercetata prin marturia unei tinere, care isi
punea si ea unele probleme.
spunea: Daca traiesc ca si cum Dumnezeu exista, si
pana la urma se dovedeste ca El nu exista, n-am
pierdut nimic. Dar daca traiesc ca si cum Dumnezeu nu
exista, si pana la urma se dovedeste ca El exista,
atunci am pierdut foarte mult, am pierdut totul.
Din nou m-am intrebat, eu cum traiesc, eu cum o sa
stau inaintea Lui Dumnezeu? Eu ce pierd?
am inceput sa merg la Biserica Baptista Vox Domini din
timisoara, o biserica micuta pe vremea aceea. Ma
asteptam sa gasesc ceva foarte mare, dar era doar o
casa simpla.

-Biserica inseamna Dumnezeu in inima noastra! Fiecare
om este un templu viu. Notiunea de templu ca si
cladire, specifica Vechiului testament, a fost complet
schimbata in Noul testament.
in perioada pe care noi o traim acum, inimile noastre
si vietile noastre sunt temple vii ale Lui Dumnezeu.
Iar noi suntem Biserica. Biserica este alcatuita din
caramizi vii, din oameni, nicidecum din cladiri.
Crestinii se pot intalni si in padure, si pe malul
unui rau, si intr-o casa, to biserica se numeste.

Ramona Moisa:
- am fost intrebata odata, daca as putea sa merg in
orice loc, si sa fac orice lucru, ce as alege sa fac?
M-am gandit ca mi-as dori sa pot sa merg inaintea Lui
Dumnezeu si sa stau de vorba cu Dumnezeu, dar asa fata
in fata, si in mod direct, fara nici un fel de teama,
sa-i pun toate intrebarile la care nu am raspuns.
acesta mi se pare mie locul cel mai minunat in care
poti sa mergi, si lucrul cel mai frumos pe care l-ai
putea face.

- Dragul nostru cititor, te-ai gandit la momentul cand
vei sta inaintea Lui Dumnezeu? Biblia spune ca toti
oamenii, indiferent daca cred sau nu, toti vor sta
inaintea Lui Dumnezeu. Vei sta cu teama, cu frica si
cu ingrijorare, pentru ca va urma chinul vesnic? sau
vei sta cu bucurie si cu deschidere, pentru ca va urma
sa ramai acolo, in imparatia Lui Dumnezeu?

Reporter:
- Dragi cititori, va dorim sa va puneti viata in
ordine cu Dumnezeu. Daca astazi vine sfarsitul, daca
astazi vine Domnul Isus Cristos, sau daca astazi, eu
sau tu, va trebui sa trecem din viata aceasta, pentru
ca se poate intampla oricand, si prin orice metoda, sa
ni se curme viata si sa ne confruntam cu moartea, cand
vom trece dincolo, cand vei trece dincolo, sa treci cu
bucurie, pentru ca Il vei intalni pe Dumnezeu cel pe
care ai dorit sa-L intalnesti. te iubim, si iti spunem
: Dumnezeu sa te binecuvinteze.