..:: Crestini Forever ::.. - Gheorghe Onita: "Simt ca trebuie sa plec"

Home

Resurse Crestine

Marturii

Gheorghe Onita: "Simt ca trebuie sa plec"

Versetul Zilei

Psalmi 45:1-2

Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima, si zic: Lucrarea mea de lauda este pentru imparatul! ... Tu esti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale.

Meditatia Zilei

Gheorghe Onita: "Simt ca trebuie sa plec"

Sâmbătă, 23 septembrie, cel mai vârstnic român din Arizona, Gheorghe Oniţă, a mărturisit familiei: „Simt că trebuie să plec”. Apoi s-a aşezat pe genunchi, s-a rugat (pentru ultima oară) s-a urcat în pat şi nu a mai scos nici un cuvânt. Peste aproximativ 30 de ore, duminică noaptea, 24 septembrie, 2006, a plecat în eternitate „La vârsta de 100 de ani, obosit de alergare, sătul de tot ceea ce înseamnă lumea aceasta, şi-a luat rămas bun şi a plecat la Domnul” –a explicat pastorul Cornel Avram, vineri seara la serviciul de priveghi, care a avut loc la Biserica Penticostală „Happy Valley”. De asemenea, în cadrul acestui serviciu, Mike Olar a ţinut o predică despre „Paradoxul morţii”, în care a arătat că „mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui” iar „dobândirea unui nume bun este superioară oricăror posesiuni materiale”. Mike Olar a reiterat celelbrele cuvinte ale evanghelistului Dwight Lyman Moody: „Când veţi afla din mass-media că D.L. Moody a murit, să nu credeţi. Va fi cea mai mare minciună pe care au scris-o vre-odată ziarele. Atunci voi fi mai viu ca niciodată”.

La rândul său, Petrică Lascău, pastorul bisericii „Elim” a prezentat un mesaj intitulat „Paradisul, ultima noastră destinaţie”. Domnia sa a mărturisit că participă pentru prima oară la înmormântarea unei persoane care a trăit un secol: „Înainte de program, i-am salutat pe nepoţii fratelui Gheorghe Oniţă şi le-am urat să le de-a Domnul 100 de ani”. Pastorul a explicat apoi că „viaţa aceasta este cu un singur sens” detaliind totodată câteva aspecte despre „lumea de dincolo”. Petrică Lascău a menţionat mai multe declaraţii care au fost făcute despre splendoarea eternităţii, dintre care se detaşează cea a lui Martin Luther: „Nu dau o clipă de Cer pentru mii de ani de bogăţie pământească”. A urmat apoi un videoclip despre viaţa celui care a plecat dintre noi. Gheorghe Oniţă s-a născut pe data de 23 iulie, 1906 în comuna Şicula, judeţul Arad. A avut 6 copii, 32 de nepoţi şi 72 de strănepoţi. Din partea familiei, cel de-al 10 –lea nepot, Mircea Tomuţa (Mike), din Chicago a oferit mai multe amănunte despre felul cum era bunicul: „Putem să spunem că niciodată nu l-am văzut pe bunicu plângându-se de ceva. Când îl întrebam ce mai face, întotdeauna răspundea: „Slavă Domnului, nu mă doare nimic”. Avea o stare de mulţumire continuă. (Adesea nemulţumirile noastre s-ar putea să ne taie ani mulţi din viaţă). Mike a mai subliniat că bunicu era şi un om foarte harnic: „Când eram copii şi mergeam pe câmp la diferite munci, el termina întotdeauna primul. Parcă-l văd cum venea apoi şi ne ajuta pe cei care eram rămaşi mai urmă”. Apoi, bunicu era un om blând: „Copii fiind, făceam tot felul de năzdrăvănii dar bunicu nu ne bătea niciodată. Îmi aduc aminte că avea o cuşmă şi dădea după noi cu cuşma. Mai mult ca să ne sperie, nu ca să ne bată. De cele mai multe ori numai se făcea că o aruncă după noi” – a spus nepotul Mircea (acum în vârstă de 41 de ani). Gheorghe Oniţă a avut o bătrâneţe fericită. Ultimii ani din viaţă i-a petrecut îngrijit în mod exemplar de către familia Florica şi George Olar, în Glendale, Arizona. Fiica sa, Florica, a mărturisit că unul dintre lucrurile care i-au dat imbold să-i ofere tatălui ei tot ceea ce era mai bun, a fost o scrisoare, scrisă de către un tată fiului său. Redăm aici conţinutul acestei scrisori:

Dragul meu,

În ziua în care o să ţi se pară că am ajuns bătrân şi eu, poate nici nu o să-mi dau seama, te rog să ai răbdare cu mine şi să încerci să mă înţelegi. Dacă am să vărs în timp ce mănânc supa şi dacă nu o să mă mai pot îmbrăca singur, ai răbdare cu mine şi gândeşte-te la cât timp mi-am petrecut eu cu tine pentru a te învăţa să mănânci şi să te îmbraci singur. Dacă atunci când vorbesc cu tine îţi voi repete mereu aceleaşi lucruri, te rog nu mă întrerupe.... Când tu ai fost mic a trebuit să-ţi spun aceeaşi poveste de o mie de ori până adormeai seara în pat. Dacă o să mă trimiţi să mă spăl şi eu nu vreau, nu te supăra pe mine şi să nu mă repezi. Aminteşte-ţi cum fugeam după tine şi câte motive am inventat pentru a te convinge să faci baie. Când o să mă vezi că nu mă pricep la tehnologia modernă.., dă-mi timp să învăţ şi să mă obişnuiesc şi nu te uita la mine cu dispreţ. Aminteşte-ţi că eu te-am învăţat atâtea lucruri cu care te-ai confruntat în viaţă. Când voi ajunge să-mi pierd memoria sau să uit ce-am vrut să spun.., dă-mi timp să îmi reamintesc şi dacă nu-mi voi putea aminti, nu te supăra pe mine. Cel mai important lucru pentru mine nu este conversaţia ci să petrec timp cu tine şi să mă asculţi. Dacă vreodată o să refuz mâncarea, nu mă forţa să mănânc. Ştiu eu bine când mi-e foame şi când nu. Când picioarele mele slabe şi obosite nu o să mă mai ajute să merg, ţine-mă de mână, aşa cum şi eu te-am ţinut de mână când ai învăţat să umbli. Şi când într-o bună zi îţi voi spune că nu mai vreau să trăiesc, că vreau să mor, să plec la Domnul.... Nu te supăra pe mine... Va veni o zi în care mă vei înţelege. Încearcă să înţelegi că batrâneţea nu este trăită ci supravieţuită. Într-o zi vei descoperi că, în ciuda greşelilor mele, întotdeauna am vrut ce e mai bine pentru tine şi am făcut totul pentru tine să-ţi meargă mai bine decât mi-a mers mie. Când mă vezi în preajma ta, să nu fi trist, mânios.... Te rog doar să stai lângă mine, să mă înţelegi şi să mă ajuţi aşa cum şi eu am făcut când tu erai un copilaş.

Ajută-mă să umblu.... Ajută-mă să-mi închei umblarea pe acest pământ cu dragoste şi răbdare. Te voi răsplăti doar cu un zâmbet şi cu dragostea imensă ce am avut-o întotdeauna pentru tine.

Te iubesc fiul meu... şi sper ca într-o zi să ne vedem dincolo!!!

cu dragoste,

al tău tată!!!

În acelaşi ton, cuvintele înţeleptului Solomon răsună parcă tot mai contemporan: „Fiule cinsteşte pe tatăl tău şi nu dispreţui pe mama ta când a îmbătrânit...”

Octavian D. Curpaş
Phoenix, Arizona, SUA.
Email: Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.