..:: Crestini Forever ::.. - Fetita care a invins SIDA

Home

Resurse Crestine

Indemnuri

Fetita care a invins SIDA

Versetul Zilei

Psalmul 33:1-3

Neprihanitilor, bucurati-va in DOMNUL! Oamenilor fara prihana le sase bine cantarea de lauda... Cantati-I o cantare noua!

Meditatia Zilei

Fetita care a invins SIDA

“Uneori as vrea sa strig ca am HIV pentru ca toata lumea sa afle cine sint, ce sint si cum sint. Sa le arat ca sint bine, dar mai ales sa vada ce simt atunci cind ma privesc diferit. Pentru ca sint la fel ca tine, ca toti cei dragi tie sau ca prietenii tai!” Acestea sint cuvintele unei adolescente din Focsani.

“Uneori as vrea sa strig ca am HIV pentru ca toata lumea sa afle cine sint, ce sint si cum sint. Sa le arat ca sint bine, dar mai ales sa vada ce simt atunci cind ma privesc diferit. Pentru ca sint la fel ca tine, ca toti cei dragi tie sau ca prietenii tai!” Acestea sint cuvintele unei adolescente din Focsani.

La 15 ani, Cristina a invatat sa lupte cu virusul HIV. Este frumoasa, eleva de nota 10, scrie poezii si a declarat razboi “sindromului prejudecatilor” care face ca SIDA sa para o boala care creeaza monstri. Este singurul copil din Romania ales sa lucreze intr-un program european de lupta impotriva discriminarii si excluderii sociale provocate de ceea ce s-a numit “boala secolului”. Spune cu toata responsabilitatea ca doar ignoranta face ca maladia sa se extinda. Cristina participa la conferinte, simpozioane, intilniri de lucru in toata Europa, iar de curind le-a vorbit bolnavilor din mai multe tari despre cum a pus boala la colt. Printre toate aceste activitati isi gaseste timp sa comunice prin e-mail cu copii bolnavi, pe care ii incurajeaza si le cere sa fie luptatori ca si ea.

“Copiii au dreptul sa stie”

Cristina a aflat la 10 ani ca este infectata, dupa ce parintii au mintit-o ca are hepatita. Intr-o zi a gasit un bilet pe care scria numele ei si “HIV pozitiv”. Ii condamna pe parintii care isi mint copiii. “Copiii au dreptul sa stie. Mi se pare o crima sa le ascunzi ca au HIV. Parintii trebuie sa fie responsabili atunci cind iau decizii care afecteaza viata celor mici”, spune Cristina. Ea ii sfatuieste pe parinti sa le vorbeasca deschis despre HIV si SIDA. “A suferit mult, dar am luptat ca sa-i recistigam increderea. Prima intrebare a fost: “De ce m-ai mintit?!””, isi aminteste mama Cristinei. Acum stie totul despre HIV si SIDA.
Sub coordonarea fundatiei “Romanian Angel Appel”, Cristina a fost aleasa reprezentantul copiilor seropozitivi din Romania. Le ridica moralul “colegilor de boala” si cauta impreuna solutii pentru ca seropozitivii sa nu mai fie stigmatizati. Impreuna cu copii din cinci tari europene se reunesc in ateliere de lucru, unde isi impartasesc experienta si lupta sa nu mai fie izolati de societate. “Fiecare tara are un reprezentant-copil care formeaza “grupul de acelasi fel”. Eu am copii din tara mea cu care lucrez, iar, in final, prezentam situatia bordului de consultanta format din adulti si doi copii, eu si un baiat din Italia”. Anul trecut a participat la intilnirea europeana a adolescentilor. “Am fost aleasa sa lupt pentru a crea o noua imagine si astfel sa invingem boala. Boala exista si nu ne putem ascunde de ea. Conteaza insa felul cum ii tinem piept”. Cristina spune ca oamenii se tem de bolnavii HIV-SIDA pentru ca nu stiu suficiente lucruri despre boala. “Au o perceptie deformata, iar multi nici nu stiu diferenta dintre HIV si SIDA. De multe ori indepartezi omul in loc sa izolezi boala si sa iubesti omul. Uiti ca este o persoana cu sentimente si ca are nevoie de iubirea si prietenia ta”.

“Mama, simt ca cerul cade pe mine”

Cristina si-a intrebat colegii ce ar face daca ar avea o colega cu HIV. “Am aflat si lucruri ridicole, cum ar fi ca virusul se transmite prin stringerea miinii, imbratisare sau daca te pupi cu cineva pe obraz. Imi venea sa le spun pe loc ca am HIV! Nu suport nestiinta, mai ales ca exista peste tot afise cu modul de transmitere a bolii”.
Desi sint oameni modesti, parintii ei fac tot ce pot pentru a-i fi bine. “Eu stiu ca ei se imprumuta ca sa plateasca datorii mai vechi. Banii se duc repede, desi medicatia e gratuita. Viata este grea si este trist ca nu-i poti da copilului ce are nevoie. Cind vine salariul de insotitor al mamei, nu se duce sa-si ia pantofi sau la coafor”. Cea mai mare tristete a Cristinei este ca, in Vrancea, copiii seropozitivi nu au inca un psiholog. “Desi parintii si doctorii te sprijina, la un moment dat nu te poti duce la ei si sa spui: “Mama, simt ca cerul cade pe mine”. Un psiholog te ridica si te vede clar daca esti bine. Si asta e in favoarea tuturor”.

Articol preluat din www.evz.ro