|
Obiectivele vietii sunt foarte variate,la fel ca si filosifiile care stau la baza lor.Unii cred ca viata le-a fost data pentru a acumula tot ce este posibil,devenind astfel extrem de puternici asupra celor din jur sau atingand astfel satisfacitia suprema
Altii cred ca viata nu este reala,iar mormantul este finalitatea ultima,pentru ca nimic nu supravietuieste mortii.Unii cred in mancare,bautura si distractie cat mai multa si atat cat mai pot,caci nu se stie daca vor apuca ziua de maine;altii cred ca viata este o mare incercare,in care sufletul trebuie sa triumfe cu orice pret asupra corpului.
Cea mai corecta abordare a vietii mi se pare aceea care crede in filosofia perfectionismului si in viata traita pentru bine propriu,dar si al celorlalti.
Din aceasta perspectiva,obiectivul suprem al vietii consta in bunastarea tuturor fiintelor.Cu adevarat fericit este numai acela care traieste pentru a-i face fericiti pe cei din jur.Cu adevarat bun este numai acela care serveste intreaga umanitate si care crede chiar in servirea restului creatie glorioase a lui Dumnezeu,folosindu-si la maximum capacitatea si aspiratia arzatoare.
Cel care nu poate trece peste propriile sale interese si peste propria sa dorinta de marire este in mod evindent un om marunt,meschin,egoist,care isi demonstreaza astfel propria limitare.In schimb,cel a carui viata este destinata in intregime serviciului si devotiunii fata de ceilalti are o maretie nelimitata,caci constiinta sa nu mai este limitata de propriul ego,ci devine universala,ceea ce face ca si puterile sale sa fie uriase.
O alta trasatura minunata a unei asemenea vieti consta in efectele sale asupra propriei cresteri si evolutii spirituale.Exista o lege care afirma ca nici o fapta buna nu ramane nerasplatita,aducand dupa sine fructe bogate in viata celui care a comis-o.
|