..:: Crestini.com::.. - Caut un cantec...

Home

Resurse Crestine

Diverse

Caut un cantec...

Versetul Zilei

Filipeni 1:4-5

In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi toti, cu bucurie pentru partea pe care o luati la Evanghelie, din cea dintai zi pana acum.

Meditatia Zilei

Caut un cantec...

In vremuri tulburi, in care viata este umbrita de nelinisti, de incertitudini si amare pareri de rau si in momente dramatice in care gandurile negre se zbat in minte, sufletul meu cauta diferite solutii pentru a iesi din criza. In punctul culminant al unor momente de acest tip, rugaciunea nu poate fi decat o soapta sfasaietoare care frange inima, un fel de piatra de moara imposibil de ridicat spre cer. Atunci o singura idee salvatoare gaseste sufletul meu: o cantare, o cantare care sa fie ca un balsam vindecator pentru inima, ca un pahar cu apa de munte pentru sufletul insetat si cuprins de disperare. Atunci, sufletul meu incepe sa caute agitat aceea cantare prin toata arhiva de cantari adunate in inima, de-a lungul anilor, asa cum un om pe care-l paste inecul cauta un ram, o radacina, de care sa se prinda.
Taria noastra, a crestinilor, este, bineinteles, Dumnezeu, care ne intareste prin Duhul Lui. Nu putem fi tari daca nu avem in inima incredere si incredintari. Multe lucruri adevarate sunt stiute bine, insa, din pacate, numai teoretic. Insa cand peste noi vin napraznic valuri, se prea poate intampla sa constatam (si sa fie dureroasa constatarea) ca desi stim ceea ce se intampla, cine este Dumnezeu, ca El stie tot, poate tot, sa nu ne ajute la nimic si sa ramanem la fel de ingroziti, asemeni ucenicilor in timpul furtunii starnite pe mare. Este de-o importanta majora sa cunoastem aceste adevaruri privitoare la Dumnezeu, privitoare la taria Lui, la dragostea Lui fata de noi, insa imi pun o intrebare: cum sa fixam aceste lucruri pentru ca ele sa ramana in noi vii (si nu lipsite de putere), astfel ca in clipe sau vremuri de incercare, de proba de foc, sa putem fi calmi, plini de incredere si nu inspaimantati si gata sa ne prabusim?
Raspunsul e unul simplu, aparent, si este acesta: apropiere multa de Dumnezeu prin rugaciune. Insa rugaciunea este de multe ori o mare lupta si pentru a castiga trebuie luptat din greu cu multe impotriviri, indoieli, ganduri s.a.m.d. De multe ori rugaciunea poate fi o povara pentru om, mai ales pentru omul care se roaga rar si nu are Duhul Lui Dumnezeu care sa-l ajute, sa-l inspire. Deci, daca a ne ruga, indiferent pentru ce motiv, poate insemna ceva obositor, incomod, datorita multimii de ganduri si stari, atunci ce am putea face pentru a schimba o astfel de situatie delicata si pentru a creea o portita rugaciunii? Eu cred ca este o solutie: o cantare... sau doua, chiar mai multe, pana cand inima este maleabila si deschisa, pana cand inima se elibereaza, cel putin de starea aceea de lipsa de chef si putere de rugaciune. Atunci, sufletul va cauta o cantare. Dar oare ce fel de cantare? Desigur, nu orice cantare, ci o cantare a Harului, chiar o cantare veche, scrisa, poate, de autori pe care nu-i cunoastem, insa autori care au trait credinta si care au avut lupte si incercari ca si noi, chiar mai mari, dar care au biruit pentru ca au continuat sa lupte in rugaciune si sa nu se resemneze. Aceste cantari sfinte, inspirate de Duhul Lui Dumnezeu, pot sa alunge orice stare potrivnica rugaciunii, pot schimba dintr-o data starea omului, in asa fel incat inima lui libera sa poata fi patrunsa de Duhul, Mangaietorul.
Biblia ne relateaza despre proorocul Elisei care la vederea lui Ioram, imparatul lui Israel, s-a umplut de repulsie fata de acesta (datorita faptelor rele ale lui Ioram), insa pentru ca trebuia sa cheme numele Domnului (si asta numai pentru ca acolo se afla si Iosafat, imparatul lui Iuda, un imparat care facea ce este bine inaintea Lui Dumnezeu) si sa dea acces Duhului Lui Dumnezeu, a chemat un cantaret cu arfa. In timp ce cantaretul canta (probabil un cantec spre slava Lui Dumnezeu) , s-a coborat Duhul Domnului peste Elisei si acesta a putut rosti instiintarea din partea Domnului. (2 Reg 3)
E nevoie clara de acele cantari ale Harului, scrise de oameni calauziti de Duhul Lui Dumnezeu, de oameni care au trait dupa voia Lui Dumnezeu. Din pacate tendinta actuala este alta, una mai modernista. Au venit multe cantari de dincolo, nu prea duhovnicesti, traduse cum s-a putut, frumoase intr-un anumit fel, dar lipsite de putere. Au priza mare la tineri si se canta in multe biserici, dar daca nu au efect inspre aducerea sufletelor la mantuire, la o stare dupa voia Lui Dumnezeu, sunt lipsite de valoare.
E trist si ingrijorator cum unele cantari vechi se canta rar sau aproape au fost uitate. E dureros cum multe din ele sunt privite cu dispret, mai ales de partea tanara, care de pe-acum ar trebui sa faca loc Duhului Sfant sa lucreze, sa modeleze, sa nasca din nou, sa ridice oameni de valoare.
Caut un cantec, cantecul potrivit pentru momentul de criza. Si acest cantec stiu ca exista, pentru ca sunt multe cantece ale Harului, ale Duhului, numai Dumnezeu sa-mi ajute sa-l gasesc, sa-l cant cu toata puterea, cu toata fiinta, pana cand furtuna inceteaza, inima se linisteste si se umple de bucurie si pana cand la carma vietii ramane Isus.