Ai putea crede ca anotimpul sperantei este primavara cea tanara si inflorita, sau poate vara care parguieste ciresele si granele, dar toamna este la fel de plina de perspectiva. Nadejdea poate fi la fel de verde si suculenta toamna ca in oricare alt anotimp. Siguranta ei nu se intemeiaza pe evidente ci pe fagaduinte. Florile primaverii sunt argumente, dovezi si premise ale roadelor ce vor urma. Speranta care deriva din evidente este un produs secundar. Nadejdea care se intemeiaza pe promisiuni are la baza credinta, si aceasta este primara.
Speranta nu este nici intuitie, nici prevedere. Ea este viata care se naste din convingeri generate de Cuvant. A zis Dumnezeu si este de ajuns pentru a putea crede, iar crezand este lesne de inteles ca ai speranta. Linistea si siguranta care se dezvolta astfel nu mai lasa loc nici indoielii nici neascultarii. La numaratul bobocilor sau la stransul ultimelor roade este de obicei cantec si bucurie. Acela care face carul sa fie plin, a promis ca va fi de serviciu pana la sfarsit. De aceea si toamna candideaza la Miss Speranta si are toate sansele sa castige.
Ion Buciuman
|