..:: Crestini.com::..

Home

Resurse Crestine

Cugetari

Lupta

Versetul Zilei

Evrei 2:3

Cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare?

Meditatia Zilei

Lupta

In unele locuri bucuria domneşte cu stăpânirea ei plăcută. Păsările cânta printre ramurile copacilor împletinduşi ciripitul vesel cu sursurul melancolic al râului. Florile se unduiesc sub mângâierile vântului strălucind in mii de culori, iar mirosul lor îmbalsamă aerul Câte minunăţii are să-ţi ofere pământul. Dar nu peste tot este aşa . In unele locuri… ...
Plouă. Picuri mari îmi curg pe trup parcă insetaţi de contopire, le simt puterea pătrunzându-mi in suflet. Clipă de clipă cerul întunecat devine mai apăsator, parcă întreaga boltă se sprijină pe umerii mei . Nu, nu sunt un titan, iar dacă caut in adâncul meu ştiu că nu voi găsi destulă putere să rezist până la capăt. Ce ma tine in viata?
Mă avânt unde e învălmăşeala mai mare izbind din goana calului în dreapta şi în stânga. Fiecare lovitură semănă spaima si groaza. Din faţa mea soldaţii fugeau cu ochii ieşiţi din orbite urlând ca nişte ciute in ghiarele leului. Calul meu necheza neastâmpărat parcă încercând să lupte alături de mine creând o scena si mai copleşitoare. Invârteam sabia izbind necontenit. Dupa ore de lupta, fără să-mi dau seama, am fost înconjurat. M-am luptat cu toate forţele, dar chiar leul cade atunci cand hienele sunt prea multe. Primul a cazut indragitul meu cal întorcand spre mine capul cu ochi lui mari parca rugandumă să-l răzbun. O lacrimă îmi cade pe pământul scurmat. Murise. O furie oarbă puse stăpânire pe mine, nu mai cruţam nimic. Loveam cu mai mult zel decat avusem vreodată folosindumă atât de sabie cât şi de scut. Veneau mereu, iar eu simţeam cum oboseala se strecoară în mine puţin câte puţin.
Zgomotul este asurzitor aşa că am renunţat în a mai selecta sunetele, am renunţat la cel mai firav sunet si am intrat într-o surzenie voita. Zalele (defapt nu mai sunt decat nişte bucăţi de metal care se mai zbat să se ţina de mine precum eu de trup) au devenit insuportabile, dar nu pot renunţ la ele pentru ca sunt tot ce mi-a mai rămas, deşi rezistenţa lor scade simţitor.
Pe cer văd un punct care descrie o uşoară boltă îndreptându-se spre mine. Mânerul sabiei geme sub strângerea mâini. Totul în jur încremeneşte aşteptând clipa. Viitorul şi-a întors brusc faţa de la mine si puterile mă părăsesc. Speranţa, a pieri! O lovitură puternică mă face să urlu de durere. Săgeata trecuse prin îmbinarea plăcilor si îmi pătrunse cu sete în piept. O ceaţă sufocantă mă învaluie şi cu o ultimă sforţare încerc să mă ridic. Trupul îmi tremură a neputinţă şi sfârşesc prin a mă prăbuşi în ţarână. Simt sângele curgându-mi şi odată cu el viaţa. Totul s-a sfârşit.
Am luptat să aduc pacea şi ce este lumea daca nu un război Cel putin asa credeam.
Iţi multumesc că mai salvat scoţândumă din tumultul bătăliei. De la tine am invatat adevarata lupta, cea de-a raspandi dragostea. Iţi multumesc că mi-ai deschis ochii. Abia atunci am vazut primejdia care mă pândea. Acum înţeleg că nu merită să fiu victorios ci contează şi cea ce obţin în urma vicoriei şi că pot pieri pentru un ţel care in fata ochilor e impunator dar cugetul curat ii va judeca valoarea .. Iubirea e singurul sentiment care mă stăpâneşte şi ştiu că tu eşti singurul lucru care ma ţinut în viaţa. Am sperat mereu să te cunosc, să pot însfârşit să desbrac zalele şi să respir fericirea. Tu mi-ai bandajat rănile şi ai sădit în inima mea iubirea. Nopţile când îngrijeai de mine imi pareau cele mai pline de fericire. Inima batea si bataile ei erau pentru emotile luptei... Lupta care o ducea dragostea cu mandria mea.. .
Ai castigat.