Bunatatea si frumusetea

SA REVENIM LA TEXTUL MONUMENTAL IN CARE MOISE A CERUT SA-L CUNOASCA PE DUMNEZEU SI IN CARE DUMNEZEU I S-A REVELAT CA BUNATATE SI ADEVAR (EXOD 13: 13-23 SI CAP.14).
Aici trebuie să facem puţină lingvistică, adică să învăţăm semnificaţia cuvintelor în altă limbă.

Moise i-a cerut lui Dumnezeu „Arată-mi căile Tale şi atunci te voi cunoaşte”. Prima lecţie: Când un evreu spune „Căile tale”, el înţelege „felul Tău de a fi, pe care eu îl cunosc din felul Tău de a reacţiona, din felul Tău de a te comporta”. Din toate acestea eu deduc care este caracterul Tău.

Lui Moise i se pare că poate n-a fost destul de clar şi de aceea repetă întrebarea cu alte cuvinte: „Arată-mi slava Ta.”

La care, Dumnezeu îi răspunde: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” Aici iarăşi avem o problemă de lingvistică. În cele mai multe traduceri în engleză, textul este astfel: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea”.

De ce această diferenţă atât de mare în traducere, la noi „fumuseţe” iar la engleji „bunătate”.

Problema ne-o crează cuvântul ebraic, tob (sau tov), care înseamnă şi frumuseţe, ceva graţios, ceva plăcut, dar înseamnă şi bunătate. Noi nu avem un cuvânt cu acest dublu sens, şi atunci trebuie să alegem să traducem ori prin frumuseţe, cum a făcut Cornilescu, ori prin bunătate, cum au făcut englejii.

Mai mult! În limba ebraică se face distincţie între două feluri de bunătate. Cuvântul tob denotă bunătatea generală a lui Dumnezeu. Dar pe lângă bunătatea aceasta generală, graţioasă, plăcută, frumoasă, Dumnezeu mai foloseşte un cuvânt pentru a Se descrie pe Sine, cuvântul hesed. Din contextul locurilor unde este folosit acest cuvânt rezultă că această bunătate se manifestă spre cei rebeli şi nerecunoscători, spre cei vrednici numai de pedeapsă, de distrugere. Când Se descrie pe Sine, Dumnezeu combină hesed şi emet, bunătatea aceasta generoasă, mărinimoasă, cu emet, cu adevărul.

Poetul David a înţeles această distincţie majoră şi oriunde se simte nevrednic şi cere îndurarea şi mila lui Dumnezeu, el foloseşte cuvântul hesed. Adică bunătatea specială, arătată celor care ar trebui pedepsiţi cu moartea. Felul în care îşi tratează Iosif pe fraţii lui, care l-au vândut în sclavie, dându-le hrană şi apoi o parte mănoasă a Egiptului, este exprimată prin hesed.

Să observăm ce ne spune înţelepciunea ebraică. Bunătate înseamnă frumuseţe. Răutate înseamnă urâţenie. A fi bun înseamnă a avea în tine frumuseţe divină. A fi rău înseamnă a avea în tine răutatea celui rău!

Cel mai bun cuvânt în limba română pentru hesed este mărinimie. Când ai inimă mare, ai în tine frumuseţe divină. Înţelepciunea biblică de spune: „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui” (Proverbe 19:22).

Sursa: iosifton.ro