(VIDEO) Ce spune Biblia despre păcatul certurilor?

Există familii creștine unde nu se mai opresc certurile și cei care le țin se scuză că așa sunt ei, că nu vor să fie fățarnici, că spun lucrurile pe față etc. Dumnezeu spune că cei care sunt prinși cu aceste certuri nu vor moșteni Împărăția Lui, chiar dacă unii sunt implicați activ în lucrarea Lui.

Vă invit să ascultați sfaturile mele în privința acestei situații în acest video live:

Certurile sunt o faptă a firii

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (Galateni 5:19-21)
În acest text Biblia ne spune că certurile sunt o faptă a firii, iar oamenii care sunt stăpâniți de acest păcat nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Nimeni să nu se înșele crezînd ceva diferit.

Ce înseamnă cuvântul ceartă?

În limba greacă cuvântul pentru ceartă este ἔρις (eris). Acest cuvânt din greacă înseamnă ”ceartă, controversă, dispută, luptă, întrecere verbală”. Acest cuvânt întotdeauna este folosit cu o conotație rea.

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. (Romani 13:12-14)
Din acest verset observăm că certurile sunt puse în rând cu chefurile, bețiile, curvia, faptele de rușine, pizma, iar acestea descriu pe oamenii care trăiesc în întuneric, dar noi, cei care am crezut în Domnul Isus Hristos, nu mai trăim în întuneric. Fraza ”noaptea a trecut” înseamnă viața noastră din trecut, când eram fără Dumnezeu, păgâni, când nu-L cunoșteam pe Dumnezeu și trăiam în întuneric și păcate și certuri, cum trăiesc și ceilalți oameni. ”Se apropie ziua” ne vorbește despre venirea Domnului Isus, când noi trebuie să ne dezbrăcăm de faptele întunericului, iar certurile sunt fapte ale întunericului. Noi trebuie să facem un efort ca să ne dezbrăcăm de aceste fapte și să ne îmbrăcăm în armele luminii.

Unii oameni dintotdeauna au fost certăreți. Ei fac dezastru oriunde vin, mai ales în familiile lor. Un prieten mi-a spus o frază: ”De unii oameni te bucuri când vin, iar de alții te bucuri când pleacă”. Atunci când un om certăreț pleacă dintr-un colectiv, oamenii se bucură, pentru că odată cu plecarea lor, revine pacea. Astfel de oameni aduc scuze că așa sunt ei, luînd aceasta ca pe o virtute, argumentînd că sunt mai deschiși, transparenți, spunînd în față adevărul. Gura celor înțelepți spune lucruri plăcute, iar gura nebunilor împroașcă nebunie, așa spune Biblia. Dacă felul în care spui lucrurilor pe nume aduce numai durere, certuri, neînțelegeri, atunci nu mai crede că acest lucru este o virtute, încetează să mai faci așa.

Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire. Căci, fraţilor, am aflat despre voi, de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” „Şi eu al lui Apolo!” „Şi eu al lui Chifa!” „Şi eu al lui Hristos!” Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaius, pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu. (1 Corinteni 1:10-15)
Din aceste versete se pare că certurile au început de la un lucru spiritual. Corintenii au început să discute slujitorii, să-l aprecieze pe unul și să-l disprețuiască pe altul, în așa fel stîrnind certuri care nu erau bune.

Certurile sunt lucruri lumești

În capitolul 3 Pavel continuă acest subiect:

pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameniCând unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi voi oameni de lume? (1 Corinteni 3:3-4)
Când creștinii încep să se certe în biserică din cauza simpatiilor și antipatiilor pe care le au pentru unii sau alți slujitori din biserică, aceasta arată imaturitatea lor. Pavel spune că ei sunt creștini, dar sunt lumești. Un creștin care trăiește în certuri este un om lumesc și un astfel de om trebuie să se pocăiască.

În 2 Corinteni 12:19-21 Pavel folosește același cuvânt grecesc ἔρις (eris), însă este tradus ”gâlceavă”:

De multă vreme voi vă închipuiţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos şi toate aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră. Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. Mă tem ca, la venirea mea la voi, să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi şi să trebuiască să plâng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile pe care le-au făcut. (2 Corinteni 12:19-21)
Pavel descrie starea bisericii din Corint, despre care spune că nu este bună și această stare o provoacă oamenii care se lasă controlați de certuri. Unii provoacă certurile, alții întrețin certurile, alții se lasă provocați de certuri și în acest fel se stabilește o stare neplăcută în biserică. Astfel de oameni nu vor moșteni Împărăția Cerurilor, pentru că certurile sunt fapte ale firii, care caracterizează pe oamenii lumești, care au crezut în Domnul Isus Hristos, dar care nu vor să se dezbrace de faptele întunericului și să se îmbrace cu Hristos în fiecare zi.

Să oprim la timp oamenii care provoacă certuri

Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. (1 Timotei 6:3-5)
La 1 Timotei 6:3-5 Pavel vorbește despre oamenii care sunt din interiorul bisericii, care pretind a fi învățători, care vor să fie învățători, însă ei învață o învățătură deosebită de cea care este în Isus Hristos. Oamenii aceștia au o boală, boala cercetărilor fără rost, cei care cercetează lucrurile duhovnicești fără rost. De asemenea, au boala certurilor de cuvinte. Lor le place să fie mereu în dezbatere, acest lucru fiind condamnat în acest pasaj. Din boala certurilor de cuvinte se naște pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele și zadarnice ciocniri de cuvinte. Acești oameni par a discuta învățături, pe care însă le interpretează greșit, ele provocînd pizmă, certuri etc. Acești oameni sunt numiți stricați la minte și lipsiți de adevăr.

Datoria noastră este să-i oprim, pentru că dacă nu vom face aceasta, ei vor provoca certuri în întreaga biserică. În așa fel toți membrii vor fi afectați. De aceea, noi ca și creștini, trebuie să fim oameni înțelepți, să veghem și când vedem astfel de oameni în biserică să-i avertizăm să se oprească.

Responsabilitatea pastorilor

Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice. După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit. (Tit 3:9-11)
În acest pasaj oamenii provocau certuri, discutînd Legea. Orice slujitor al lui Dumnezeu trebuie să știe să se ferească de certuri și ciorovăieli, pentru că ele sunt nefolositoare și sunt zadarnice, nu aduc nicio zidire, ba mai mult, fac pe oameni să se îndoiască și în ceea ce cunosc. Responsabilitatea pastorului este să-i avertizeze pe astfel de oameni o dată. În caz că ei nu vor să asculte nici a doua mustrare, acești oameni trebuie puși la disciplină. Dacă ei nu vor să se supună disciplinei, atunci ei trebuie excomunicați din biserică, astfel îndepărtându-te de ei.

Un ucenic a lui Isus nu trăiește în ceartă

La Romani 1 Pavel vorbește despre starea păcătoasă a oamenilor:

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori. (Romani 1:28-29)
Mintea fără Dumnezeu îl face pe om să ajungă în așa fel. Așa sunt cei care nu-L cunosc pe Isus. Când o astfel de stare rămâne într-un creștin, ea nu trebuie nicidecum tolerată, un ucenic al lui Isus nu trăiește în ceartă.

Nu faceți nimic din duh de ceartă

În timp ce Pavel era în închisoare pentru propovăduirea Evangheliei, de acolo a scris o scrisoare bisericii din Filipi.

Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii, din bunăvoinţă. Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care ştiu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintâi, din duh de ceartă, vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele. (Filipeni 1:12-17)
Aici vedem că ei nu se certau, dar era prezent un duh de ceartă. Aceștia propovăduiau Evanghelia din pizmă, îl invidiau pe Pavel pentru succesul lui. Pavel nu făcea o competiție din propovăduirea Evangheliei. El era un ucenic credincios, însă unii îl invidiau pentru felul cum îl folosește Dumnezeu. Astfel, ei căutau motiv de ceartă pentru a ieși cumva în evidență. Oamenii aceștia propovăduiau pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă. Alții propovăduiau din bunăvoință, lucrau din dragoste, știind că Pavel era în lanțuri pentru propovăduirea Evnagheliei. Oamenii controlați de certuri nu fac altceva decât să mai adauge la suferințele altora.

Certurile fac viața mai gravă decât sărăcia

În cartea Proverbele lui Solomon sunt date câteva învățături de preț cu privire la acest subiect:

Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă! (Proverbe 17:1)
În acest verset sunt puse în contrast 2 lucruri: cearta cu pacea și prosperitatea cu sărăcia. E mai bine să trăiești în sărăcie, dar în înțelegere, decât în ceartă, fiind prosper. Deseori, în familii factorul economic produce ceartă, care nu se mai termină, creînd o atmosferă insuportabilă în casă. Certurile fac viața mai gravă decât sărăcia. Ele nu-ți mai dau voie să te bucuri de nimic. Dacă ești o persoană care provoacă certuri în familie, nu mai fă așa, pentru că certurile tale nu provoacă pace sau bucurie membrilor familiei.

Curmă cearta înainte de a se înteți

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. (Proverbe 17:14)
De multe ori certurile se încep în familii, între prieteni, între frați, iar atunci când cearta ajunge deja să avanseze, oamenii nici nu realizează de unde a început toată cearta. Uneori cearta se începe de la un fleac, fleac despre care unul nici nu și-a dat seama că l-a zis. De aceea, să nu te aprinzi niciodată, pentru că cearta este ca slobozirea unor ape. Fii înțelept, oprește certurile. Când cearta numai s-a început, caută îndată să oprești cearta, vorbește liniștit. Încearcă să faci tot ce poți pentru a opri cearta, nu te lăsa provocat. Ești înțelept dacă oprești cearta, nu dacă o continui.

Nu provoca certuri

Vorbele nebunului aduc ceartă şi gura lui înjură până stârneşte lovituri. Gura nebunului îi aduce pieirea şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet. (Proverbe 18:6-7)
Dacă un om continuu caută ceartă, prin acest mod de trai el provoacă și pe alții. Acel care provoacă certuri, trebuie să știe că într-o zi va plăti consecințele.

Izgonește pe cei certăreți

Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfârşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta. (Proverbe 22:10)
Dacă ești șeful unui colectiv, iar acolo este o persoană care provoacă certuri, trebuie să iei o atitudine cu privire la el. Din verset învățăm că trebuie să izgonim astfel de oameni. Dacă împrejurările permit, atunci izgonește din colectivul tău astfel de oameni și astfel cearta se va sfârși. Când se alege staff-ul administrativ al unei companii sau alte întreprinderi, fii foarte atent la astfel de persoane, pentru că ea nu vă va mai permite să luați decizii. Fii atent la fiecare om care pretinde să ajungă în staff-ul administrativ, pentru că certăreții întotdeauna vor fi împotriva la tot ce veți hotărî.

Acest principiu nu este valabil în căsătorie. Dacă te-ai căsătorit cu o persoană certăreață, atunci trebuie să te ajustezi, să te gândești cum să trăiești mai departe cu o astfel de persoană. Tu ai încheiat un legământ cu acestă persoană, care nu poate fi rupt, îți asumi responsabilitatea că vei răbda până la sfârșitul vieții partenerul de viață. Nici prin cap să vă treacă să divorțați. Cu cine te-ai căsătorit, cu acela trăiești toată viața. Cu această ocazie vreau să vă recomand să faceți rost de cartea ”Cum să te raportezi la oamenii imposibili din viața ta?” de John Silvius. Este un studiu al cărții Proverbe, care te învață cum să te comporți cu oamenii imposibili din viața ta.

Nu te grăbi să te iei la ceartă

Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva, la urmă, să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai şteargă. (Proverbe 25:8-10)
Sunt situații când ești provocat să te iei la ceartă, nu te grăbi să faci acest lucru. Dacă nu știi bine situația de ce s-a început conflictul, pune întrebări ca să te asiguri că ai înțeles toate lucrurile corect. Când celălalt își spune și viziunea lui, poți să te trezești că tu nu ai înțeles corect și astfel ai provocat ceartă. Lucrurile pot fi văzute și altfel, nu numai așa cum le vezi tu, așa că nu te grăbi să te iei la ceartă. Când cineva te învinuiește, ”apără-ți pricina”, atunci prezintă argumente, dar nu da pe față secretele altora. Veghează să nu dai taina altuia, pentru că în așa mod o să ai nume rău care nu se va șterge niciodată. Oamenii nu vor mai avea încredere în tine.

Nu interveni în certuri care nu te privesc

Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi. Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, aşa este omul care înşală pe aproapele său şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” Când nu mai sunt lemne, focul se stinge, şi, când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte. După cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta. (Proverbe 26:17-21)
Dacă intervii în certuri care nu te privesc, ești ca unul care apucă câinele de urechi, deoarece cei care se ceartă s-ar putea să sară în capul tău. Ai grijă la glumele pe care le faci, pentru că unele din ele pot provoca certuri. Dacă știi că glumele tale provoacă conflicte și mânia altuia, ferește-te de astfel de glume. Clevetitorul este persoana care spune vorbe neadevărate, ferește-te să fii așa. Nu spune nimănui nimic dacă nu ești sigur de aceste lucruri. Dacă știi persoane clevetitoare, izgonește-le, pentru că astfel vei opri și cearta. Gâlcevitorii sunt persoanele care ”caută nod în papură”, caută întotdeauna un motiv de ceartă. Astfel de persoane aprind cearta. Nu fi un astfel de om.

Fii înțelept, potolește mânia

Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. (Proverbe 29:8-9)
Înțeleptul potolește mânia, oprește cearta, calmează spiritele, aduce pace. Omul înțelept întotdeauna aduce pace, pe când cei ușuratici aprind focul în cetate. Ei nu-și asumă consecințele care pot urma, ei pornesc o ceartă fără a se gândi ce poate urma după. Nu fi un om ușuratic, fii înțelept – potolește mânia. Într-un conflict încerci să rezolvi problema. Dacă se ceartă 2 oameni înțelepți, atunci ei vor rezolva conflictul, ajungând înapoi la pace. Iar dacă unul este un nebun, poți să te tot cerți cu el, că pace nu va fi niciodată. Dacă nu poți rezolva un conflict, pentru că persoana respectivă este un nebun, atunci abandonează cearta.

Dacă ești o persoană certăreață, verifică-te dacă nu ai un duh de ceartă. Nu întreține cearta și nici nu o provoca, pentru că Scriptura spune că nu vei moșteni Împărăția Cerurilor. Rupe-o cu păgânitatea și lucrurile lumești. Dacă în biserica ta este o astfel de persoană, atunci mergi și confrunt-o, arată-i starea în care se află. Nu tolera oamenii care au acest duh de ceartă. Dacă ești slujitor a bisericii și ai un așa membru, pune-l la observare și mustră-l până la excomunicare din biserică. Nu lasă ca astfel de oameni să ajungă în comitetul bisericii, pentru că lucrarea lui Dumnezeu nu va merge bine. Acești oameni nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

La sfârșit vreau să vă recomand și cursul ”Căsătorie Fără Regrete”. În carte găsiți lecția despre comunicare. Pe parcursul lecției veți învăța principii importante pe care să le aplicați în comunicarea pe care o aveți cu alți oameni.

Sursa: moldovacrestina.md