| E Craciun |
|
|
|
|
E Craciun, e sarbatoare, Dar ma-ntreb, cu-ndoiala, În aceasta rece seara… Ce sarbatorim? Serbam noi oare bradul Sau poate mosul, clopoteii… Copiii cu colindul Sau instalarea iernii? Dar poate ca… Nici nu mai conteaza E sarbatoare, e Craciunul Si e asa frumos si bine! Oricum sarbatoresc cu totii, Si magii, si pastorii, Chiar stelele din ceruri Sarbatoresc si ele! Si astfel toti, cu mic cu mare, Venira la serbare. Dar, din ceruri, deodata, Se înalta…Osanale! Triumfator, se-apropie În slava si splendoare, Un mare Rege…dar oare cine-I? E…Sarbatoritul! Multimea-nmarmurita… Îi cade la picioare, Si nu-i vina sa creada: - “N-o fi vreo aratare?!” Îl stiau cu totii, însa, Mititel, înfasatel În scutec de bumbacel, Dormind în ieslea rece si saraca. Ce-i drept trecura câtiva ani De când începu serbarea, Si mai uitara, ca tot omul, Însa acuma…vai! e prea târziu! Tu însa, mai ai acum înca o sansa! Regele vine, deja e pe drum Si-alaiu-I se-aude mai tare, tot mai tare: E iarasi Craciun, veniti la serbare! Uita acum de toate, uita si de tine, Aceasta-i virtute, nu e-o rusine. Însa când vii la sarbatoare Sa nu-L uiti pe El! Deschide-ti inima crestine, Pleaca-ti genunchiul, priveste spre cer Si-n asta rece noapte, Serbeaza-L pe El! |
| < Precedent | Urmator > |
|---|

Membri
Ultimul: petro_petro74@yahoo.com

Astazi : 1

Ieri : 1

Total : 2712

Online
Vizitatori: 5
Membri: 0
Total: 5