Loading ...Un paste romanesc in tara sfanta
Nu de puţine ori s-a gândit, săracul Cervesy, să ştiţi, cam cum ar trebui să sune un poem patriotic? În Republica „Socialistă” România (comunistă), nu puteai duce lipsă de „exemple”, dar nu i se prea potriveau, iar mama lui, Iliana, încontinuu îi năştea, încă de mic, „semne de întrebare”, coborându-se de fiecare dată, cu mult tact, la mintea lui de copil, derivându-l de la direcţia spre care îl îndreptau profesorii la şcoală să gândească, şi îndreptându-l spre lucruri măreţe, veşnice şi neschimbătoare, de când lumea la locul la care le vezi toată viaţa, născându-te şi murind cu ochii la ele…
Adrian Păunescu este un geniu… ca poet, dar ca om, încercând să se împartă şi pentru politică –pentru ce Doamne! Oare nu i-ai dat destul?– aproape că nu mai este nimic pentru tot românul, el stingându-se încet-încet şi sigur, în sufletele noastre, a românilor iubitori de poezie… Cum a aflat odată Cervesy de la o bătrânică, ca şi de la Iliana, maică-sa, că sperau odată românii în venirea americanilor, nu a ruşilor, tot aşa am sperat şi noi toţi aceştia cărora ne plac poeziile, că şi acest mare poet se va disculpa de trecutu-i precum Montalban, spre exemplu… Dar n-a fost să fie aşa, el continuându-şi „căile-i” alese, cu speranţa că vor fi odată, într-o zi, şi convergente. Poate s-aştepte şi să spere, căci nimenea nu i se va opune. Politica nu poate fi nici artă, nici ştiinţă şi nici „genială”, deci, nu poate fi, după cum nici dracu nu poate fi nici sfânt, nici bun!…
Read more
